miercuri, 31 decembrie 2008

Semne bune anul are …

Intr-o succesiune de ani din ce in ce mai interesanti , anul care incepe promite a fi unul de exceptie .

Problemele vor debuta , foarte probabil , cu revendicari salariale . La cererile profesorilor , care vor avea pretentia ca recent votata lege (care le acorda cresteri salariale de 50%) sa fie respectata , guvernul Boc (apropos , cunoasteti intelesul termenului in limba turca ?) va incerca sa gaseasca motive care sa justifice fie nerespectarea acestei legi , fie tergiversarea aplicarii acesteia . Cel mai probabil , motivele invocate vor fi “mostenirea grea” , criza economica si lipsa de performanta a corpului didactic .

Nu o sa insist asupra validitatii acestor motive . O sa ma opresc doar asupra lipsei de performanta , respectiv competitivitate , invocata de catre guvernanti ori de cate ori vreo categorie sociala , alta decat “politicienii” sau reprezentantii institutiilor de forta , respectiv represiune , pretinde salarii decente .

La preturi cel putin egale cu cele practicate in Europa “civilizata” , romanul de rand are venituri anuale cam cat are “europeanul” intr-o luna . Cum poate supravietui cu banii astia , il priveste : nu este problema “statului” . S-a terminat cu statul paternalist . Acum “statul” are alte probleme . De exemplu , cum poate sa mai traga un rand de piele de pe supusi pentru a putea asigura un salariu european pentru “europarlamentari” . Adica vreo 7.000 de euro pe luna . Sau cum poate creste veniturile politistilor si ale jandarmilor . Nu cu mult . Numai cu 20% . Sau cum poate asigura “compensatii” decente pentru salariatii Ministerului de Interne care se pensioneaza . De pana la 1 miliard de lei vechi . Sau cum sa motiveze angajatii sistemului judiciar cu o crestere salariala stimulatoare : de 65% .

Este inutil sa mentionez ca toti acesti salariati (privilegiati) ai “statului” au oricum venituri substantiale , mult peste venitul unui roman de rand . Si este la fel de inutil sa iau in discutie performanta , de absoluta notorietate , a tuturor celor amintiti . Cred , insa , ca nu strica sa amintesc ca toate aceste salarii , sporuri , compensatii , prime , mariri si multe alte asemenea , le platim noi . Cu bani luati de la gura copiilor nostri . Ce primim in schimb ? Minciuni nesimtite , atitudini sfidatoare si un baston de cauciuc sau o pereche de catuse daca ne luam nasu’ la purtare .

Nu pot sa nu ma minunez de cata prostie incape in capul parvenitului roman . Care se incapateneaza sa creada ca el va fi exceptia de la regula . Ca el poate fenta , cumva , istoria . Ca ulciorul lui va merge la apa nu de trei ori , ci de cate ori vrea el . Ca “democratia” si consumerismul sunt imuabile si eterne .

Uita ca se poate ajunge , de azi pe maine , din varful piramidei , cu spatele la un zid de cazarma …

P.S. Nu au trecut nici macar 20 de ani de cand , in Odorhei , o multime dezlantuita juca fotbal cu capul unui militian .

miercuri, 19 noiembrie 2008

Despre criza (II)


Pentru o apreciere corecta a fenomenului , este necesar sa intelegem natura avertismentului primit de “liderii” natiunii americane de la cei capabili sa anticipeze cursul evenimentelor . Dupa cum spuneam , acest avertisment poate fi rezumat in cateva cuvinte “zilele de aur ale neo liberalismului se apropie de sfarsit” . Pe ce se intemeia acest avertisment ?

In mod deliberat , se incearca acreditarea ideii cum ca actuala criza este o repetare a crizei cunoscuta sub numele de “Marea criză economică” din anii 1929 – 1933 . Cat se poate de fals . Desi exista opinii diferite , Marea criza a fost o criza determinata de supraproductie . Actuala criza este , de fapt , rezultatul suprapunerii mai multor crize diferite , care se potenteaza reciproc . Sa vedem despre ce este vorba :

Actuala paradigma economica a lumii “civilizate” actuale poate fi rezumata in doua cuvinte : de consum . Adica o spirala in care productia stimuleaza consumul iar consumul impulsioneaza productia . Atatata timp cat acesti factori cresc continuu , sustinut si echilibrat , toata lumea “civilizata” este fericita . Daca apar mici dezechilibre , mecanismul incepe sa scartaie . Daca unul dintre factori isi incetineste cresterea , economia tinde spre recesiune . Dar ce se intampla daca unul dintre acesti doi factori nu numai ca isi incetineste cresterea sau stagneaza , dar intra in colaps ? Raspuns : sistemul se prabuseste .

Acuma , daca consumul poate tinde spre cote care frizeaza dementa fara a da semne de oboseala , cu productia lucrurile sunt ceva mai complicate . Ca sa produci din ce in ce mai mult ai nevoie , printre altele , de cantitati din ce in ce mai mari de materii prime . Asemenea si in ceea ce priveste energia . Si aici incep problemele . Mari . Fiindca nu dispunem nici de materii prime , nici de energie in cantitati nelimitate . Mai precis , majoritatea materiilor prime strict necesare pentru functionarea spiralei sunt finite , neregenerabile si de neinlocuit . In plus , o parte sunt pe terminate . Situatie oarecum asemenea si in cazul energiei . Dar , in contra aparentelor , problemele insolubile nu vor fi cele energetice .

Am putea rezuma esenta acestei prime crize prin fraza “de unde tot iei si nu mai pui … se termina” . Iar daca dintr-o cantitate limitata de ceva anume iei din ce in ce mai mult si mai repede , oare ce se intampla ?

A doua criza deriva din prima . Spirala produce deseuri si poluare , intr-un ritm din ce in ce mai rapid si in cantitati din ce in ce mai mari . Ca orice sistem , si Pamantul are o capacitate limitata de a absorbi factorii de stress . Putem anticipa cu precizie ca , daca agresiunea asupra sistemului continua , se va atinge punctul in care acest sistem se va transforma . De obicei , acest tip de transformari sunt profunde si precipitate .

A treia criza este suprapopularea . Cand m-am nascut eu , Pamantul suporta cca. 3,275 miliarde oameni . La data prezenta , populatia numara 6,72 miliarde oameni . In mai putin de o jumatate de secol , pe aceeasi suprafata limitata , populatia si-a dublat numarul . Si cresterea , neliniara , continua . Acest plus ocupa aceeasi suprafata , consuma aceleasi resurse limitate , polueaza acelasi sistem , si actioneaza atat ca o criza in sine , cat si ca un catalizator al primelor doua .

In afara acestor crize , sistemul dezvolta si altele , de o mai mica amploare . Dar care pot degenera in crize globale . As aminti problemele sociale generate de repartitia inegala a consumului , amplificarea focarelor de instabilitate care pot degenara din conflicte zonale in conflicte majore , s.a.m.d. .

Trebuie sa dai dovada de un optimism care frizeaza prostia crasa sa speri ca putem urma aceeasi directie evitand consecintele . Ei bine , “liderii” natiunii americane , in pofida faptului ca actioneaza ca si cand ar fi optimisti incurabili , nu sunt . Sunt doar niste disperati pusi in fata unei alegeri : schimbarea paradigmei (adica renuntarea la “the american way of life”) , eliminarea crizelor de o maniera care sa le permita pastrarea paradigmei sau catastrofa . Care varianta au ales-o ? Sa vedem …
.

Despre criza (I)


De catva timp suntem bombardati mediatic cu o “stire” : a cazut criza pe noi ca iarna pe sat . Asa , dintr-o data . In fata televizorului , ramanem cu snack-ul in gura (sau cu degetul , dupa caz) cand vedem fierberea care a cuprins “lumea civilizata” pusa fata cu criza .

Ce este , cum se manifesta de fapt si care vor fi evolutiile si consecintele acestei crize este ceva mai greu de priceput . Ca sa nu mai amintesc de cauze … Astea chiar sunt de nepatruns . Toate lucrurile mergeau bine , de fapt mergeau din ce in ce mai bine , pana cand , hodoronc-tronc , nu se stie de unde , de ce si cum , ne trezim cu criza peste noi . Iar “mijloacele” media nu ne prea ajuta sa intelegem . De fapt , parca se straduiesc sa ne bage-n ceata . Asa se face ca dau apa la moara unor oameni rai si cartitori , care profita de moment si ne ameninta ca lumea noastra civilizata se apropie de momentul scadentei . Iata ce sustin acesti nasoi (varianta foarte scurta) :

Departe de a fi o surpriza , aceasta criza a fost previzibila inca din deceniul opt al veacului trecut . In acei ani , un actor de mana a cincea , ajuns sa-si joace rolul vietii , pe numele lui Ronald Reagan , face , aparent din senin , o declaratie ciudata , care avea sa fie inteleasa exact deabia in secolul curent : “Nivelul de trai al poporului american nu este negociabil” .

Anii ‘90 . “Comunismul” intrase in istorie , URSS-ul se dezintegrase , lumea “civilizata” jubila . In Washington insa se muncea . Presedintele Clinton semneaza “Defense Planning Guidance for the Fiscal Years 1994 – 1999” , plan elaborat in timpul administratiei lui Bush Intaiul sub directa coordonare a lui Wolfowitz . Acest plan “de aparare” continea o gramada de lucruri interesante . Printre ele , definitia noii strategii americane . De aparare . Spicuim din aceasta strategie : “… pentru a impiedica ca o putere ostila sa domine o regiune ale carei resurse ar fi suficiente pentru a genera o putere globala” . Nici mai mult , nici mai putin . Dar partea groasa urmeaza : strategia nu vizeaza numai “o putere ostila” , ci si “tari industriale avansate , pentru a le descuraja sa ne sfideze leadership-ul sau sa incerce sa rastoarne ordinea politica si economica constituita” .

De ce aceasta veritabila declaratie de razboi adresata intregii lumi ? Simplu . Liderii Imperiului fusesera avertizati : zilele de aur ale neo liberalismului se apropie de sfarsit . Odata cu asta sosea si scadenta : enormul , irationalul , sfidatorul , nesimtitul consum american , facut pe daiboj , trebuia decontat . Imensa escrocherie dirijata de pe Wall Street se precipita spre masa critica …

Primavara anului 2001 . Statele Unite intra in recesiune . Recesiune care va fi ascunsa de ochii si urechile publicului pana in noiembrie 2001 . Adica pana dupa consumarea faimosului , de acum , “Nine Eleven” . Care eveniment pica la fix pentru a amana catastrofa economica care plana deasupra Americii . Putin cam prea la fix , dupa cum o sa vedem .

In 6 noiembrie 2001 , presedintele Bush al doilea renunta la formalisme si rosteste fraza care pune capat iluziilor unei etape istorice : "You're either with us or against us in the fight against terror." Noua Ordine Mondiala isi iteste chipul had …

P.S. Oare unde am mai citit eu ideea asta , “ori sunteti cu noi , ori sunteti impotriva noastra” ?
.

duminică, 16 noiembrie 2008

Richard Dawkins, credinta si stiinta – variatiuni mici la o tema mare. Un fel de “replay” lui Florin Staicu (articol scris de Tibor Hartel)

Richard Dawkins, credinta si stiinta – variatiuni mici la o tema mare. Un fel de “replay” lui Florin Staicu

Am citit atent articolul semnat de Florin Staicu, si ma bucur ca am aceasta posibilitate de a (1) gandi (imi plac aceste provocari) si (2) de a schimba idei. Recunosc, orasul nostru are oferte foarte “slabe” pentru astfel de dezbateri.

Referitoare la credinta lui Dawkins. Intr-adevar, cartea Dawkins amintita de Florin Staicu in articolul precedent, nu abordeaza cu totul aceasta problema (desi undeva daca bine imi amintesc , Dawkins aminteste ca tindem sa explicam hazardul ca si rezultatul "actiunii" divinului, mai ales cand intamplarile se aseaza intr-un mod in care par a fi direct planificate sa ne ajute). Dawkins are multe eseuri, printre care unul intitulat "Is Science a Religion?" unde raspunde exact la afirmatiile de genul, "chiar si cercetatorul CREDE in ceea ce studiaza (etc., multe variatiuni, dar tema este asta).

Pana la urma, el demonstreaza ca, cu toate aparentele, credintza lui in ceea ce face, ca om de stiinta nu este similara cu credinta omului religios. Omul religios/credincios accepta ceva ca si "real" fara evidente masurabile. Acest lucru este comun in toate religiile existente. Ca sa citez pe Dawkins, din eseul sus amintit:

“One reason I receive the comment about science being a religion is because I believe in the fact of evolution. I even believe in it with passionate conviction. To some, this may superficially look like faith. But the evidence that makes me believe in evolution is not only overwhelmingly strong; it is freely available to anyone who takes the trouble to read up on it. Anyone can study the same evidence that I have and presumably come to the same conclusion. But if you have a belief that is based solely on faith, I can't examine your reasons. You can retreat behind the private wall of faith where I can't reach you.”

Referitoare la “Prin urmare , debutul evolutiei , asa cum o vede Dawkins , sta sub semnul improbabilitatii” (citez pe Florin Staicu). In urmatoarele voi incerca sa aduc argumente positive referitoare la acest aspect. Sa vedem insa..cum, si ce va iesi din asta!

Omul de stiinta (acest “specimen” in sensul modern al cuvantului exista “doar” de la Galilei incoace...), prima data emite o ipoteza, si dupa aceea foloseste o serie de observatii pentru a confirma sau infirma ipoteza. Omul de stiinta este perfect constient de limitele impuse de structura receptorilor si a creierului (cu care percepem si analizam lumea). De aceea, omul de stiinta mereu analizeaza (1) lumea dar si (2) capacitatea lui de a percepe lumea si limitele instrumentelor de care dispune in aceasta analiza. Lorenz descrie foarte frumos aceste aspecte, demonstrand ca astfel, cercetatorul ajunge la un anumit tip de REFLEXIE, dar aceasta reflexie nu este acela a filozofilor antici (poate discut altadata acest aspect).

Avem 2 cai aici, pentru a aborda “adevarul” omului de stiinta. Contradictorii, si din pacate majoritatea oamenilor tind sa-si bazeze argumentatiile pe cea falsa.

1. Lumea nu este altceva, decat totalitatea locrurilor demonstrabile stiintific (Descartes de exemplu a avut o influenta profunda asupra acestei abordari, inclusive simtite in ziua de azi).
2. Lumea este foarte complexa. Percepem lumea prin simturi. Numarul de receptori cu care percepem anumite informatii din lume (pe baza carora numim “lume” lumea) este finit, ca si numarul de conexiuni interneuronale din creier cu care analizam informatiile percepute de receptori. Cunoasterea lumii este mereu limitata de structura anatomica si capacitatile fiziologice a receptorilor si a sistemului nervos central, dar si de uneltele pe care le folosim pentru a cerceta lumea (de ex. microscopul etc.). Prin urmare, in permanenta trebuie cercetat atat lumea, cat si receptorii cu care analizam lumea si uneltele cu care facem cercetarile. Lumea va fi mereu mai complexa decat cel mai complex sistem nervos , sau cel ai complex aparat, prin urmare lumea nu se poate in deplin cunoaste niciodata. Mai mult, asa cum Lorenz a punctat foarte bine, structura creierului nostru nu permite nici macar intelegerea deplina a creierului uman! Deci daca ar aparea o fiinta ultra geniala, care sa inteleaga pe deplin lumea inconjuratoare, primul obstacol clar in fata cunoasterii la aceasta fiinta ar fi…o alta fiinta similara lui!

Poate am lungit-o mult, dar sper sa se simta nuanta dintre cele doua apropieri. Cele scrise in punctual 1 arata un cercetator arogant, egoist si cinic. Cercetatorul din punctual 2 este modest, si cunoaste foarte bine situatia lui in lume si limitele lui in dorinta de a cunoaste lumea. Cercetatorilor din toate timpurile, “li se da in cap” sa zic asa, ce am scris in primul punct. Dar de fapt, acest lucru nu este adevarat pentru ca cercetatorii adevarati abordeaza conform celor scrise la punctul 2.

Improbabilitatea este peste tot prezenta. Teoria evolutiei se poate linistit ataca, doar ca, actualmente, nu exista evidente clare ca teoria ar fi falsa. (amintesc ca problema nici pe departe nu este similara cu problema de genul “aaa, ok, pai tot asa, nimeni nu a demonstrate ca Dumnezeu nu exista…[nu mai termin idea binecunoascuta]) Referitoare la o problema complexa ca aceea a probabilitatii ca alte planete, sisteme solare sa aiba “viata”, sau probabilitatea ca viata sa apara pe pamant, in lumina celor scrise mai sus (si anume , ca suntem si vom fi mereu limitati in cunoastere): da, … nu avem evidente, estimarile pot fi eronate pana la un nivel necontrolat (adica nu putem controla marja de eroare). Acestea survin normal, din moment ce, omul abordeaza o problema la care el nu putea fi prezent. Deduce din ce cunoaste aztazi. Aceste, sa zicem asa limitari survenite din lipsa experientei, eventual instabilitatea teoriilor pe baza carora aceste estimari se bazeaza dar si structura anatomica-fiziologica a organismului uman (adica “analizatorul”) nu cred ca sunt destule pentru a nega in totalitate importanta stiintei in cunoastere. Multi oameni religiosi ataca oamenii de stiinta pentru ca presupun ca acestia pretend ca stiu adevarul absolut. In ochii cercetatorului, insusi Dumnezeu poate fi, si este (la Dawkins de exemplu) o ipoteza! (despre asta revin curand) Dar cred ca acest lucru nu este foarte grav.Un anumit grad de skepticism este necesar referitoare la orice rezultat stiintific. Daca cercetatorul nu ar fi sceptic, adica nu s-ar indoi mereu, nu ar mai fi…cercetator! Religia nu include scepticismul in “formula”.

Ceea ce este insa foarte important, si Florin Staicu a atins bine dupa parerea mea: sacrul si intamplarea nu prea coegzista. Eu vad in acesta o provocare pentru intelect: avem nevoie de o filozofie care sa incerce sa “unifice” ceea ce avem. Poate nici nu credem, cat de importanta este filosofia in structurarea societatii si in stabilirea directiei ei. Foarte probabil o astfel de filosofie o sa apara. Asa cum Florin Staicu a amintit aceasta va avea consecinte.

Tibor Hartel

sâmbătă, 15 noiembrie 2008

Un rau pornit din Eden , @ Cosmin si Tibi (II)

Tibi ,
Randurile postate de tine ne duc intr-un punct nodal , un punct in care alegerea nu mai poate fi evitata . Poate fi , cel mult , amanata . Inainte de a dezvolta aceasta idee , o sa fac insa cateva precizari .

Dupa cum am afirmat , sunt evolutionist . Dar , spre deosebire de Dawkins , sunt in acelasi timp si agnostic . Altfel spus , sunt un evolutionist rezervat . L-am caracterizat pe Dawkins ca fiind evolutionist prin vocatie . De fapt , convingerile lui par sa excluda orice indoiala . Acest fapt este , pentru mine , ingrijorator . Intotdeauna privesc cu oarecare retinere persoanele care par a nu avea indoieli . Capacitatea asta speciala , de a-ti reprima orice indoiala , este specifica acelor oameni dintre care se recruteaza , uneori , fanaticii .

Spui tu “ceea ce nu intzeleg la Dawkins, de ce nu poate accepta credintza ca o trasatura a omului” . Mie mi se pare ca gresesti . Dawkins are o mare capacitate de a crede . Cum altfel poate fi explicata sustinerea lui relativ la hazardul care ar fi cauzat aparitia vietii ? Si asta in pofida unor argumente , parte stiintifice , care contrazic aceasta posibilitate . O sa ma opresc doar asupra acelor argumente care tin de calculul probabilitatilor si de statistica . Foarte pe scurt , aparitia vietii pe Pamant din intamplare este absolut improbabila . De ce ? Fiindca ar trebui sa fie rezultatul unui sir cu totul improbabil de evenimente succesive , fiecare din aceste evenimente fiind , la randul lor , extrem de improbabile . O sa iau spre exemplu un singur asemenea eveniment , studiat de Sir Fred Hoyle , un savant britanic de valoare comparabila cu valoarea lui Dawkins , care afirma intr-un articol publicat in “Nature” (12 nov. 1981) :

“Chiar si cei mai putin familiarizati cu cubul lui Rubik vor fi de acord ca e imposibil ca un nevazator sa gaseasca o solutie valabila miscand la intamplare fetele cubului . Acum imaginati-va un numar de 10 la puterea 50 (1 urmat de 50 de zerouri) de nevazatori , fiecare avand un cub Rubik , si incercati sa evaluati sansele ca toti acestia sa gaseasca rezolvarea in mod simultan . Abia atunci veti intelege care sunt sansele ca prin combinatii aleatorii sa creati macar unul din seria de biopolimeri necesari vietii “ .

In completare , dr. Emile Borel (unul dintre fondatorii probabilitatii aplicate) , spunea :

“Putem afirma cu certitudine ca producerea unui anume fenomen , atunci cand sansele sunt estimate la mai putin de 1 : 10 la puterea 50 , este practic imposibila , indiferent de timpul alocat sau de numarul posibil de situatii favorabile aparitiei fenomenului respectiv .” (Emile Borel , “Probabilities and Life”)

Cu alte cuvinte , chiar daca acesta ar fi singurul eveniment , ca sa zic asa , improbabil in toata chestiunea , si tot ai avea nevoie de multa credinta ca sa poti face abstractie de el . Dar acest eveniment improbabil este unul dintr-o serie succesiva de evenimente improbabile .

Prin urmare , debutul evolutiei , asa cum o vede Dawkins , sta sub semnul improbabilitatii .

Mai spui ca “nu intzeleg, de ce Dawkins se razboieste cu cei care accepta sacrul.” Nu stiu daca afirmatia ta se sustine (din ceea ce am citit pana acum nu am remarcat o asemenea ipostaza) , dar in mod aproape cert intr-o lume in care viata este rezultatul intamplarii , sacrul nu are loc . Dupa cum sunt fara obiect nu numai religia institutionala (asta n-ar fi o tragedie) , dar si majoritatea sistemelor filozofice . Cu o exceptie notabila : sistemul filozofic conceput de Nietzsche , care este validat stiintific . Si nu cred ca ai vrea sa traiesti intr-o lume construita pe acest sistem filozofic . Iti recomand sa citesti “Metafizica lui Nietzsche” , o prelegere semnata de Heidegger , prelegere care ar fi trebuit sa fie sustinuta la Universitatea din Freiburg in iarna anilor 1941 – 1942 .

Asa am ajuns , din nou , in punctul de care scriam la inceput : ca sa putem merge mai departe , trebuie sa alegem . Daca alegem calea propusa de Dawkins , intram intr-o lume in care sacrul nu exista . Exista doar hazard , informatie si vectori ai informatiei . Daca o sa urmam cealalta cale , care duce catre o lume care poate suporta sacrul , va trebui sa acceptam ca teoria evolutionista este , pe alocuri , neconvingatoare . Ar mai fi o a treia posibilitate : sa ne oprim in acest punct pana cand vom putea hotara care cale o urmam …

P.S. Vreau , totusi , sa subliniez un aspect : indiferent de alegere , vor exista consecinte .

vineri, 14 noiembrie 2008

Un rau pornit din Eden , @ Cosmin si Tibi

Am ajuns sa citesc o prima carte scrisa de Dawkins , anume “Un rau pornit din Eden” . Recunosc ca m-a prins : nu am lasat-o din mana pana nu am terminat-o . Ca o prima remarca , am reusit sa inteleg ce anume a reusit sa va fascineze la acest biolog . In plus , am reusit sa inteleg unele trimiteri facute de voi pe parcursul schimburilor noastre de idei , trimiteri ramase , pana acum , oarecum neclare pentru mine .

De obicei evit sa formulez concluzii pe marginea unor asemenea texte dupa o singura lectura . Pe cale de exceptie , o sa incerc sa punctez cateva idei in legatura cu aceasta carte .

Este evident ca R. Dawkins este un evolutionist prin vocatie . In opinia lui ,

1. Trecerea de la neviu la viu este rezultatul exclusiv al hazardului .
2. Viata , in toate formele ei de manifestare , are drept unica justificare prezervarea si perpetuarea informatiilor continute in acizii nucleici .
3. Evolutia este lipsita de scop .
4. Prin urmare , omul este rezultatul evolutiei , respectiv hazardului , fiind un vehicol oarecare pentru informatia continuta in ADN–ul si ARN-ul lui . In consecinta , capacitatea omului de a rationa este rezultatul intamplarii si este cu totul lipsita de semnificatii metafizice , la modul absolut .
5. A te intreba si a-i intreba pe altii in legatura cu un eventual motiv si scop al vietii este pur si simplu o intrebare stupida si lipsita de obiect .
6. Pentru a argumenta aceste sustineri , Dawkins foloseste inclusiv sofisme . Cu alte cuvinte , pornind de la fapte reale , forteaza concluzii cel putin discutabile , ca sa nu spun false , pe care le pune de acord cu alte sustineri , in scopul de a da greutate acestora din urma . Acest aspect ridica , cel putin in ceea ce ma priveste , cateva semne de intrebare …
7. Rationamentele si sustinerile lui Dawkins vin sa ofere o validare stiintifica sistemului filozofic gandit de Nietzsche , cu toate consecintele care pot izvori de aici .
8. Pe ansamblu , cartea este interesanta , captivanta si contine si cateva teme asupra carora merita meditat .
9. Raman agnostic si un evolutionist rezervat .

luni, 10 noiembrie 2008

Despre actualitatea lui Eminescu – Problema evreiasca (II)

Dupa incheierea razboiului de independenta are loc Congresul de Pace de la Berlin , la care participarea Romaniei este refuzata , in pofida statutului acesteia de combatant . In cadrul acestui Congres , recunoasterea independentei Romaniei este conditionata de modificarea Constitutiei de asa natura incat sa permita “naturalizarea” si favorizarea evreilor . Acest amestec in politica interna a Romaniei este acceptat de Partidul Liberal . Intr-un studiu publicat in “Timpul” , anume “Cestiunea israelita” , Eminescu arata nu numai abuzul indreptat impotriva romanilor , dar si consecintele acestui abuz . Singurul rezultat al acestui demers este renuntarea la hotararea de a acorda cetatenie in massa emigrantilor evrei in favoarea “naturalizarii” individuale .

In acest context este de remarcat pozitia lui Kogalniceanu , a lui Hasdeu si chiar a regelui Carol I , care vin sa sustina si sa intareasca sustinerile lui Eminescu . Evident , nefiind atitudini “cuşer” , au fost prompt sanctionate ca derapaje antisemite .

Dar sa vedem ce spune Eminescu in “Cestiunea israelita” :

“Evreii, de la 1848 şi până astăzi, din 30.000 s-au înmulţit prin imigraţiune la 550.000... Noi, din parte-ne, ştim bine că Europa cunoaşte pe deplin chestiunea evreiască din România; o cunoaşte mai cu seamă Europa cea chemată a o cunoaşte, lumea diplomatică şi cea oficială, încât art.44 al Tratatului de la Berlin a fost înscris în instrumentul păcii cu deplină cunoştinţă de cauză, cu deplină cunoştinţă a greutăţilor şi relelor ce va produce... Oricum am întoarce chestiunea evreilor şi din orice latură am privi-o, caracterul ei adânc imoral nu i se poate lua... Niciodată pericolul unei dominaţiuni străine sub forma ei cea mai scârboasă n-a fost mai mare decât tocmai astăzi. Dacă toţi evreii - străini şi pământeni - vor căpăta deplinătatea drepturilor civile, Moldova nu mai are de trăit decât zece ani, Ţara Românească treizeci poate (exact peste treizeci de ani - în 1907 - va avea loc marea răscoală ţărănească împotriva exploatării evreieşti). Se va începe atunci acea luptă de exploatare fără milă - atât de favorizată de legislaţiunea liberală... Domnia fanarioţilor a fost o epocă de aur în comparaţie cu domnia de tină a evreilor şi să nu uite nimeni că evreii fiind clasă de mijloc şi legislaţiunea liberală fiind exclusiv în favorul acestei clase, ei vor deveni aci stăpâni privilegiaţi şi românul slugă la jidan.”

“România nu e datoare nimic evreilor decât doar cu o bună recoltă de cânipă şi cu câţiva ţăruşi ciopliţi anume pentru membrii pământeni ai Alianţei Izraelite.”

“Evreii sunt un pericol imediat, pipăit şi văzut; ei formează acea nenumărată populaţie cu desăvârşire improductivă care trăieşte din precupeţirea muncii şi sănătăţii românului... Populaţia evreiască creşte înpătrit, a noastră dă îndărăt; cea dintâi de la începutul secolului şi pân-acum a devenit de cincizeci de ori mai mare atât prin naşteri cât şi prin imigraţiune; ei au început a se aşeza prin locuri unde n-a călcat de secole picior de evreu, prin Câmpulung şi Târgu-Jiu bunăoară, ei ameninţă a împânzi toată ţara şi a o preface într-o altă Galiţie, încât numărul lor înspăimântător vorbeşte de la sine şi naţia are oricând înaintea ochilor pericolul întreg. Noi nu suntem - izraeliţii o ştiu bine - inamicii cauzei izraelite, dar amici încât să renegăm sângele nostru şi să periclităm interesele poporului, care de sute de ani a apărat şi ţinut aceste ţări, aşa amici nu suntem... Cel mai practic mijloc pentru ca deputaţii din Ţara Românească să vadă cu ochii proprii pericolul ce ameninţă Moldova întâi, apoi ţara întreagă, ar fi ca un tren expres să plece cu toţi in corpore în Moldova, să vadă de aproape Botoşanii, Bacăul, Târgul Frumos, Iaşii şi să treacă apoi în câteva sate ca să vadă halul la care a ajuns populaţia rurală... Moldova are sute de mii de evrei, Ţara Românească numai zeci de mii; în Moldova nu e oraş în care evreii să nu formeze majoritatea sau cel puţin jumătatea populaţiei...".

Aceste randuri vin sa completeze ideile exprimate in paginile “Curierului de Iasi” , in studiul “Evreii şi Conferinţa” :

“O seminţie care câştigă toate drepturile fără sacrificii şi muncă e cea evreiască... Ce servicii a adus omenirii îndărătnicul şi egoistul neam evreiesc? Ocupându-se pretutindeni numai cu traficarea muncii străine, alegându-şi de patrie numai ţările acele unde prin deosebite împrejurări s-a încuibat corupţia, ei urmează în emigraţia lor pe pământ tocmai calea opusă omenirii întregi... Evreul trece din Germania în Polonia, din Polonia în Rusia, din Austria în România şi Turcia, fiind pretutindeni semnul sigur, simptomul unei boli sociale, a unei crize în viaţa poporului, care, ca la Polonia, se sfârşeşte câteodată cu moartea naţionalităţii...”
“Dar ce reprezintă Alianţa Izraelită cu filialele ei din America, Anglia, Austro-Ungaria, Franţa, Italia, România? Se pretinde că fiind evreii pretutindeni oprimaţi, această alianţă are de scop să-i scape de opresiune. Să vedem ce grozav de oprimaţi sunt la noi. Comerţ şi capital în mâinile lor, proprietatea funciară urbană în cea mai mare parte în mâinile lor, arenzile de moşii în Moldova idem, pe sub mână tot debitul tutunului şi al băuturilor spirtoase, negoţ de import şi export, cu un cuvânt toate arterele vieţii economice care se bazează pe speculă! În ce constă grozava opresiune de care se plâng? Şi, dacă se plâng, de ce nu aleg alte terenuri decât România, alte ţări unde sunt egali în toate cu cetăţenii statului? De ce nu Austria, Franţa, Germania ş.a. ?”

duminică, 9 noiembrie 2008

Despre actualitatea lui Eminescu – Problema evreiasca (I)

Motivul pentru care am ales aceasta tema tine , in principal , de interesul manifestat de unul dintre interlocutorii mei pentru un subiect oarecum controversat : a fost sau nu Eminescu victima unei conspiratii ? Marturisesc ca nu am ajuns la o concluzie finala in legatura cu aceasta posibilitate , dar premisele acesteia au existat . Iata care sunt motivele care ma determina sa sustin aceasta afirmatie :

Eminescu a avut o prodigioasa activitate publicistica . Care activitate a interferat , inevitabil , cu politica si “politicienii” vremii . Este util de stiut ca Eminescu a semnat aproape 1.500 de articole , publicate in ziarele “Curierul de Iasi” si “Timpul” in intervalul 1876 – 1883 . Interesant de retinut este si amanuntul urmator : din totalul articolelor publicate , peste 90 au drept subiect asa numita “chestiune israelita” . Acest fapt este plin de semnificatii .

Pentru o buna intelegere a fenomenului , trebuie precizat contextul international . In aceasta ordine de idei , un eveniment important este Conferinta marilor puteri care a avut loc la Constantinopol , in perioada dec. 1876 – ian. 1878 . Scopul declarat al Conferintei era sanctionarea Imperiului Otoman pentru abuzurile comise in contra popoarelor aflate sub suzeranitatea sa . Pentru a dejuca acest plan , otomanii proclama , in dec. 1876 , in deschiderea Conferintei , Constitutia Imperiului Otoman . Care Constitutie stipula ca Romania este o “provicie privilegiata” a Portii . Nu intru in alte detalii legate de scopul , desfasurarea si consecintele acestei Conferinte . Este suficient de precizat ca a fost un moment cu implicatii profunde pentru romani . Si care s-a constituit ca un preambul al declararii independentei de stat la doar cateva luni distanta .

In legatura cu aceasta Conferinta , Eminescu publica in ianuarie 1877 , in paginile “Curierului de Iasi” un studiu in trei parti , avand ca titlu “Evreii si Conferinta” . Ce legatura aveau evreii cu Sublima Poarta si , mai ales , cu Romania ? Una din prevederile amintitei Constitutii stipula recunoasterea egalitatii pentru toate popoarele Imperiului . Profitand de aceasta prevedere , evreii din Romania , al caror numar era intr-o crestere exploziva din motive asupra carora voi insista mai incolo , au incercat sa forteze adoptarea unor legi care sa-i favorizeze . Asemenea , motivele pentru care spun “sa-i favorizeze” si nu sa le acorde drepturi le voi arata ulterior . Fapt este ca , pentru a forta impunerea acestor reglementari , “Alianta Israelita” a recurs la toata recuzita atat de specifica “poporului ales” : amenintari , santaj , campanii in presa EUROPEANA , campanii pe cat de violente pe atata de mincinoase , s.a.m.d.

Ce anume era (si este) “Alianta Israelita” ? O organizatie sionista transnationala , cu sediul in Paris (vezi , de exemplu , http://en.wikipedia.org/wiki/Alliance_Israelite_Universelle sau http://www.answers.com/topic/alliance-isra-lite-universelle) . Aceasta organizatie era corespondenta europeana a organizatiei sioniste B'nai B'rith , care isi avea (si isi are) sediul in New York . Doritorii pot consulta , de exemplu , http://en.wikipedia.org/wiki/B%27nai_B%27rith . Sau , de ce nu , www.bnaibrith.org .

Conform fondatorilor ei , Cremieux şi Montefiore (mandataţi ai B'nai B'rith) , “…Alianţa noastră nu este nici europeană, nici asiatică, nici africană, nici americană, nici australiană, ea este universală. Imprăştiaţi în mijlocul unor popoare care sunt duşmane drepturilor şi intereselor noastre, vom rămâne membri ai poporului ales. Naţionalitatea noastră este religia părinţilor noştri şi nu recunoaştem alta. Trăim în ţări străine şi nu ne putem îngriji de interesele vremelnice ale acestor ţări, întrucât interesele noastre morale şi materiale sunt în primejdie.” …

marți, 14 octombrie 2008

O polemica ... VII

85. D-lui Tremure , despre impostori , negus... scris de florin staicu, on 14-10-2008 10:33

Despre impostori , negustori si istorie (II)

Si iata ca a venit momentul sa atingem nervul . Cu alte cuvinte , ca sa citez , aproximativ , un clasic , sa spargem abcesul si va vedem peste ce dam acolo .

Incep prin a reveni la impresionanta carte “Industria Holocaustului” , scrisa de Norman G. Finkelstein . Cateva cuvinte despre autor : este doctor in stiinte politice si profesor asistent la DePaul University - Chicago , SUA . Si scriitor . Evident , nu la fel de prolific ca numitul Ioanid (am luat exemplul la intamplare) , dar ceva , ceva mai cunoscut . Si sa nu uit : este evreu .

Cat priveste remarcabila lucrare , as incepe citandu-l pe autor : “Dupa aparitia sa , in iunie 2000 , Industria Holocaustului a provocat reactii internationale considerabile . A generat o dezbatere nationala si a ajuns pe locul intai in topul celor mai bine vandute carti in numeroase tari , de la Brazilia , Belgia si Olanda pana la Austria , Germania si Elvetia . … A facut subiectul multor programe de radio si televiziune si catorva documentare de lung-metraj . … In contrast cu rasunetul asurzitor din alte tari , reactia initiala din SUA a fost o tacere la fel de asurzitoare . Nici o institutie mass-media importanta nu a dorit sa aiba de-a face cu cartea . SUA constituie cartierul general corporatist al industriei Holocaustului” . (din “Prefata la editia a doua”)

“Intr-un articol de prima pagina , Forward avertiza ca Metropolitan “se pregateste sa publice o carte a lui Norman Finkelstein , oponent ideologic notoriu al statului Israel .” In SUA , Forward slujeste drept principalul promotor al “corectitudinii abordarii Holocaustului” . … “Nu am trait niciodata , isi amintea mai tarziu Naumann , o asemenea experienta , in care partile interesate sa blameze public o carte in curs de aparitie .” Importantul istoric si ziarist israelian Tom Segev observa in Haaretz ca aceasta campanie este “la limita terorismului cultural” . “ (Capitolul 2 - Impostori , negustori si istorie)

De ce atata agitatie pentru o carte ? Ei bine , promotorii si beneficiarii conceptului de Holocaust nu se inselau : aveau toate motivele sa se teama .

Pe curand , Florin Staicu .

P.S. Sunt nevoit sa corectez o cifra cuprinsa in postarea mea “D-lui Tremure , despre dublul etalon (II)” , aflata la nr. 78 . Respectiva cifra este cuprinsa in fraza “in anul 2004 , in Statele Unite erau recenzati “aproape” 300.000 de indieni (exceptand indienii din Alaska)” . Cifra corecta este “aproape” 3.000.000 de indieni . Regret eroarea si nu incerc sa o scuz . Va asigur doar ca nu a fost intentionata . Si , ca sa fiu si mai precis , conform datelor publicate de “Population Reference Bureau” , numarul “Non-Hispanic American Indian/Alaska Native (Alone) Population” este estimat , la nivelul anului 2006 , la 0.8 % din totalul populatiei USA , care era de 299.398.484 suflete . Deci , cca. 2.500.000 de amerindieni .

luni, 13 octombrie 2008

O polemica ... VI

Despre impostori , negustori si istorie (I)

Subtitlul acestei parti a raspunsului meu parafrazeaza titlul unui capitol al cartii “Industria Holocaustului” , scrisa de Norman G. Finkelstein , carte asupra careia o sa insist ceva mai incolo .

Dar sa revin , ca sa zic asa , la oile noastre . In raspunsul d-vs. ati acordat un spatiu amplu chestiunilor referitoare la biografia si importanta operei numitului Radu Ioanid . Dealtfel , ma si intrebati “De ce ce dl Radu IOANID nu este o sursa credibila in ochii dumneavoastra?” . Intrebare urmata de un scurt pomelnic al meritelor acestuia . Ei bine , o sa incerc sa va lamuresc de ce “Radu Ioanid nu este – in opinia mea , o sursa credibila . Asta ca sa folosesc un eufemism .”

Spuneti d-vs. ca “Dl Radu Ioanid este un cercetator extrem de serios. Si-a luat titlul de doctor in istorie nu la Moscova ci in Franta, la Paris…” Chiar asa ? Faptul ca numitul Ioanid “si-a luat titlul de doctor” ne garanteaza ca “este un cercetator extrem de serios” ? Si nu prea inteleg ce vreti sa spuneti cu “nu la Moscova ci in Franta, la Paris” . Sa fie , cumva , vorba de un usor dispret fata de scoala rusa ? Nu cred , tinand cont de restul articolelor …

Deveniti foarte indatoritor - poate chiar prea indatoritor - cand mentionati ca “… a publicat in limbile engleza, franceza si romana o bibliografie absolut impresionanta care ar putea umple o biblioteca si mii de articole”. Haideti sa fim seriosi , d-le Tremure . M-ati atentionat ca sunteti scriitor si poet , dar o asemenea afirmatie este riscanta chiar daca o socotesc o hiperbola ! Chiar asa ? “O biblioteca” ? Si “mii de articole” ? Ca sa va parafrazez “ … exagerati . Si cand exagerati totul, atunci totul devine ridicol.”

M-am uitat (si eu) pe site-ul asa numitului Institut de Investigare a Crimelor Comunismului în România (IICCR). In pagina dedicata numitului Ioanid , la sectiunea bibliografie , apar un numar de exact 5 (cinci) carti editate , cu specificatia “Introducere şi note de Radu Ioanid” . Si un numar de 9 (noua) “scrieri” . Dintre care 3 sunt traduceri din limba romana in engleza , respectiv franceza . Acum , din doua una : fie d-vs. aveti o opinie foarte personala vis a vis de dimensiunile unei biblioteci , fie biografii IICCR sunt de o neglijenta criminala …

Mai spuneti d-vs. ca “este director al The United States Holocaust Memorial Museum, Washington D.C.” . Ceea ce este cu totul inexact . Si din nou intrati in coliziune cu datele oficiale : “Din decembrie 1990 până în septembrie 2000 a deţinut diverse funcţii manageriale şi de cercetare la The United States Holocaust Memorial Museum, Washington D.C. A fost vice-preşedinte al Comisiei Internaţionale pentru Studiul Holocaustului în România, prezidate de Elie Wiesel, în perioada octombrie 2003-noiembrie 2004. Din septembrie 2000 până în prezent este director al International Archival Programs Division din cadrul U.S. Holocaust Memorial Museum, Washington D.C. “

Cam multe inexactitati , nu credeti ? Dar sa trecem (si) peste asta . Si sa ne oprim asupra unui aspect – cheie . Ma intrebati , inspirat , “de ce credeti ca documentele de arhiva nu sunt surse credibile?” O sa va raspund asa : nu ma impresioneaza in mod deosebit nici sursele , nici citatele din surse care nu imi sunt accesibile . Cum ar fi , de exemplu , referintele la unele documente care apartin Arhivei Nationale . Care documente pot fi studiate numai in anumite conditii , bine stiute . Atata timp cat nu le pot verifica , iau acest tip de referinte cel mult cu titlu de inventar .

Iar cand aceste surse sunt invocate de persoane care nu numai ca nu sunt probe , dar sunt clar interesate in manipularea , distorsionarea si ascunderea adevarului , valoarea pe care le-o atribui este zero . Barat . Trec peste faptul ca exista marturii care sustin ca “… sursele lui Radu Ionaid, cele pomenite ca fiind din arhive sunt TOTALMENTE FALSE; DA FALSE - domnia sa dă referinţe din Arhivele Naţionale pe care dacă le verifici vezi că ori nu au nici o legătură cu subiectul ori le modifică conţinutul făcând un fals, ori pur şi simplu nu există nici un document cu indicativele(numerele de ordine - codul de identificare) specificate de autor” .

Fapt este ca numitul Ioanid , in calitatea sa de “Director al Centrului de Studii Avansate (!?) asupra Holocaustului, din cadrul Muzeului Memorial al Holocaustului, din Washington D.C.”* si de bursier Starkoff la American Jewish Archives , Cincinnati , Ohio , nu poate fi - si nu este - obiectiv . El este nici mai mult , nici mai putin decat unul dintre reprezentantii sionismului .

Si uite asa , din aproape in aproape , ajungem catre miezul problemei .

* calitate invocata in “lucrarea” “Pogromul de la Iasi (28-30 iunie 1941) , prologul Holocaustului din Romania , editata de Institutul “National” pentru Studierea Holocaustului din Romania “E. Wiesel”

Pe curand , Florin Staicu .

O polemica ... V

81. D-lui Tremure , despre Pearl Harbour scris de florin staicu, on 13-10-2008 15:44

Cateva cuvinte despre bombardamentul atomic din 1945 . Afirmati ca “a fost raspunsul Americii la bombardamentul prin care Japonia a atacat SUA la Pearl Harbor in 1941” . Ma indoiesc ca nu cunoasteti faptul ca Pearl Harbor a fost pretextul care a permis Statelor Unite sa intre in razboi . Asa , cam ca mai recentul “9.11”. Nu intru in amanunte . Fapt este ca Roosevelt , in pofida tupeului cu care a numit ziua de 7 decembrie “o zi a infamiei” , a cunoscut perfect planurile Japoniei .

In anul 1995 , o comisie de ancheta a Congresului SUA , condusa de senatorul Strom Thurmond , a fost impiedicata sa cerceteze documentele militare privind chestiunea in discutie , depozitate in Crane , Indiana . Documente care sunt de natura sa clarifice chestiunea . Intr-un fel sau altul . Oare de ce ? Daca sunteti interesat de subiect , va sugerez sa incepeti prin a urma link-ul http://www.independent.org/newsroom/article.asp?id=445 .

Una peste alta , japonezii au atacat o baza militara , atac soldat cu cca. 3000 morti si raniti . Americanii , in spiritul onoarei care le este caracteristica , au ras de pe fata pamantului doua orase , ucigand peste 220.000 de persoane , printre care femei , copii si batrani . Asta la 3 luni dupa ce Germania capitulase .

Inchei acest subiect nu inainte de a constata ca recurgeti , din nou , la un sofism pernicios : japonezii au comis atrocitati , au refuzat sa capituleze neconditionat , obligand americanii sa testeze bomba atomica . Prin urmare , crima americanilor este justificata , si , de fapt , nici nu este crima ; cum concluzionati d-vs. , “La razboi, ca la razboi!” .

Pe curand , Florin Staicu .

duminică, 12 octombrie 2008

O polemica ... IV

77. D-lui Tremure , despre dublul etalon (II) scris de florin staicu, on 12-10-2008 10:06

“Cortez a cucerit Mexicul in anul 1506” spuneti d-vs. Intr-o propozitie scurta reusiti doua inexactitati , ca sa spun asa : pe Cortez il chema , de fapt , Cortes , si in anul 1506 a ajuns in “Lumea Noua” . Campania de care amintiti d-vs. , in care l-a “intalnit” pe Montezuma , s-a desfasurat in perioada 1519 - 1521 . Sa trecem insa peste aceste detalii minore . Curiozitatea mea este alta : stiti ce spunea acest Cortes in legatura cu scopul urmarit in “Lumea Noua” ? “Am venit aici pentru a-l sluji pe Dumnezeu si pentru a ne imbogati” . Pur si simplu . Evident , acest Cortes nu cunostea ca “nu poti sluji la doi stapani – si lui Dumnezeu , si lui Mammon” , sensul restrans al lui Mammon fiind banul , cel mai cuprinzator fiind lumea . Sau poate cunostea ?

De fapt , intreaga polemica privind exterminarea amerindienilor se reduce la aceasta simpla intrebare : ce anume cautau europenii pe pamanturile “nativilor americani” ?

Oricum , indiferent de ceea ce cautau , rezultatul este cunoscut : daca in anul 1492 populatia bastinasilor de pe continentele americane era estimata la cca. 90 milioane de suflete , dintre care cca. 10 milioane pe teritoriul Americii de Nord , in anul 2004 , in Statele Unite erau recenzati “aproape” 300.000 de indieni (exceptand indienii din Alaska) . Ce parere aveti ? Si ce parere aveti de faptul ca popoare intregi au fost exterminate in numele religiei iubirii ? Gandurile astea nu va dau aceleasi frisoane ca acelea pe care le simtiti cand scrieti despre “holocaustul comis de romani” ? In contra “alesilor lui Dumnezeu” ?

Povestiti despre necazul “colonistilor britanici” , care “ii gasesc la fel de salbatici si agresivi” . Cu referire la proprietarii de drept ai pamanturilor invadate de “colonisti” . Iar eu intreb , inca o data : ce cautau acei “colonisti” pe niste pamanturi asupra carora nu aveau nici un drept ? In afara de dreptul celui mai puternic , care isi extinde “Lebensraum”-ul in virtutea dreptului divin . Acceptati acest drept ?

As putea sa va povestesc despre sumedenie de atrocitati comise de catre “colonisti” in contra “salbaticilor agresivi” . Nu o fac . Va intreb , insa , daca ati auzit de “Actul de Indepartare a Indienilor” , care a imputernicit presedintii tinerei “democratii” americane sa-i mute pe “salbatici” din est la vest de Mississippi . Acest act , emis in mai 1830 , a precedat “ultimul mare razboi antiamerican din 1862” . Sau relatia cauza – efect nu are relevanta decat in anumite circumstante ?

Am luat nota de trimiterea d-vs. la spusele pe care le atribuiti generalului Jeffrey Armherst (general al carui nume era , de fapt , Jeffery Amherst , dar sa trecem si peste asta) . Sunt esentiale si infricosatoare : "Faceti in asa fel incat sa treceti mai repede la exterminarea acestei rase blestemate”. Care este diferenta dintre “solutia finala” si “cucerirea Westului” ?

In fine , daca candva , in viitor , o sa reusiti sa va opriti din scris , poate veti gasi timp si pentru citit . In aceasta perspectiva , va sugerez sa cititi , printre altele , cartea scriitoarei americane Helen Hunt , “ A Century of Dishonor” . Scrisa in anul 1881 . Asa o sa cunoasteti o perspectiva interesanta si avizata asupra “salbaticilor agresivi” si a calvarului acestora .

Ar mai fi o singura chestiune asupra careia vreau sa ma opresc : “poporul american si-a asumat toata responsabilitatea in aceasta chestiune si a cautat mereu sa acorde urmasilor fostelor victime despagubiri materiale si morale” – spuneti d-vs. Ar fi fost interesant daca ati fi intrat in detalii . De exemplu , cand si cum “si-a asumat toata responsabilitatea” si cam la ce fel de “despagubiri materiale si morale” va referiti ? Si mai interesanta ar fi o prezentare comparativa a acestor “asumari si despagubiri” raportate la “asumarile si despagubirile” pretinse , impuse si primite de “poporul ales” …

Atat despre aceasta pata pe obrazul omenirii .

In ceea ce priveste “fenomenul sclaviei” , o sa fiu la fel de lapidar ca si d-vs. Dupa ce , initial , ati hotarat ca “fenomenul sclaviei si "crima" bombardamentului atomic de la Hiroshima si Nagasaki” “sunt (subiecte n.m.) mult mai complexe si ies din sfera discutiei noastre” , v-ati razgandit , si ati gasit de cuvinta sa expediati “fenomenul” cu urmatoarea zicere : “acest lucru nu a fost caracteristic Americii si nu este vina Americii ca a existat asa ceva. Sclavia moderna a fost o inventie a Europei “.

In ce priveste prima parte a afirmatiei as mentiona ca “fenomenul sclaviei” a fost atat de necaracterisic Americii incat a dus la un razboi civil . Cat despre a doua parte a afirmatiei , va intreb doar atat : intelegeti care pot fi consecintele ultime ale acestui sofism ?

Pe curand , Florin Staicu

vineri, 10 octombrie 2008

O polemica ... III

72. D-lui Tremure , despre dublul etalon (I), scris de florin staicu, on 10-10-2008 19:27

In ceea ce priveste crimele si criminalii este necesar , cred eu , sa punem lucrurile in ordinea lor fireasca . Si o sa incep prin a repeta in intregime intrebarea pe care v-am adresat-o , intrebare pe care d-vs. o reproduceti in parte si fara a aminti motivul care m-a determinat sa v-o adresez .

Deci , “… Interesant finalul apoteotic al “contrareplicii” . Nu ma pot abtine sa nu ma intreb , in context , cam unde vor ajunge cei care accepta crimele impotriva umanitatii comise , zilnic , de catre statul Israel . De exemplu . Sau , de ce nu , de catre mareata natiune americana . Cam ce parere aveti despre aceste crime , d-le Tremure ?”

Si iata si finalul despre care vorbeam , final care incheie dizertatia d-vs. despre “holocaustul” comis de romani : “…Cei nevinovati (dar care au fost martori la crime) striga catre faptasi: „De ce ati savarsit acestea toate? Cum ati putut comite astfel de orori?". Iar ceilalti le raspund, cuprinsi de durere:"Dar voi de ce nu ne-ati spus nimic? Voi nu ne-ati vazut? De ce ati tacut?" In mod sigur, nici eu, nici dl ISPAS nu vom suferi rigorile Infernului. Multi altii insa le vor suferi in mod sigur!” (Nu ma pot abtine sa nu va intreb : ce anume va face sa fiti atat de sigur ?)

Intrebarea mea viza , in primul rand , o chestiune de principiu : folosim acelasi etalon pentru toate crimele , sau unele crime nu suporta judecata comuna . Prin urmare , actualii martori nevinovati ai crimelor comise zilnic trebuie sa taca si sa ajunga in Infernul evocat de d-vs. , sau trebuie sa vorbeasca , fie chiar si sub sanctiunea de a fi etichetati (de d-vs.) drept ridicoli ?

Cu alte cuvinte , crimele infaptuite in contra poporului ales striga la cer si necesita cainta vesnica . Si reparatii materiale fara sfarsit . Dar crimele infaptuite de catre poporul ales ? In contra poporului palestinian , de exemplu ? Cu astea cum ramane ?

Aici este momentul sa precizez ca , personal , traiesc cu ideea ciudata ca o crima ramane crima indiferent de cine este criminalul si indiferent de cine este victima . Aceasta precizare este necesara si pentru a va feri (pe d-vs. si probabil nu numai) de tentatia unor eventuale procese de intentie ulterioare .

Aceste precizari fiind facute , sa vedem cum intelegeti sa raspundeti intrebarii adresate . Din start , comiteti o eroare : alegeti sa raspundeti unor randuri care nu v-au fost adresate , substituindu-va , plin de aplomb , d-nei Marina Caliope . Sa trecem si peste asta .

Dupa ce categorisiti randurile mele drept un “rechizitoriu” indreptat impotriva Americii , in pofida faptului ca , inca de la primele randuri ale raspunsului d-vs. ati avut grija sa definiti termenul (apropos de aceasta definitie , imi permit sa va corectez : rechizitoriul nu este un act “care precede trimiterea in judecata” , ci este actul in baza caruia se sesizeaza instanta , respectiv se trimite in judecata) , afirmati ca ridic “o groaza de probleme fara legatura unele cu altele” . Care sunt argumentele pe care va sprijiniti aceasta afirmatie ?

Epuizand aspectele formale , va lansati in istorisirea catorva povestiri infricosatoare despre unele fapte si obiceiuri atribuite aztecilor si incasilor .
Trec (si) peste faptul ca amestecati lucrurile (referirile mele vizau indienii care ocupau America de Nord , respectiv actualul teritoriu al SUA) . Dar nu pot trece peste afirmatii de genul … “Cu ajutorul tunului, al muschetei si al Bibliei, au reusit, totusi, sa-i dezbare pe indieni de astfel de obiceiuri crunte si primitive”. D-le Tremure , au reusit atat de bine incat atat aztecii cat si incasii au fost exterminati . “Civilizatorii” acestor “popoare primitive” nu au ajuns in Infernul pe care l-ati evocat , cu atata patos , in legatura cu alti criminali ? Sau niste primitivi care “nu cunosteau roata” nu pot fi considerati oameni ? Aveti idee cat de departe de adevar sunteti cand afirmati ca aztecii si incasii erau primitivi si necivilizati ? De fapt , aveti proprietatea acestor termeni ?

Sunt sigur ca realizati gravitatea si cinismul afirmatiei comise . Ceea ce ma pune , oarecum , pe ganduri in ceea ce va priveste …


Pe curand , Florin Staicu

P.S. Nu reusesc sa gasesc nici una din cele 20 de carti scrise de d-vs. Nu puteti sa-mi indicati unde ar trebui sa caut ?

joi, 9 octombrie 2008

O polemica ... II

In ceea ce priveste opinia d-vs. cum ca “EMINESCU este socotit cea mai autentica voce a literaturii romane tocmai pentru critica lui demolatoare la adresa societatii romanesti” as incepe prin a va intreba : socotit de catre cine ?

Pe urma , sa zicem ca as fi de acord cu ceea ce sustineti . Cu ce ar contrazice acest fapt afirmatia mea , “EMINESCU nu a scris nici macar un rand indreptat impotriva poporului roman” ? Fiindca , vedeti d-vs. , discutam de doua categorii diferite : una este societatea romaneasca , alta este poporul roman . Si sper ca nu o sa ma dezamagiti pretinzand ca nu vedeti diferenta .

Apoi , Eminescu este “cea mai autentica voce a literaturii romane” . Dar motivele pentru care este nepereche sunt cu totul altele decat cel invocat de catre d-vs. Incercati sa-l recititi pe Calinescu …

Si uite asa am ajuns la “Scrisoarea III”-a . Trec peste malitiozitatea precizarilor si indemnurilor cu care deschideti analiza acestei bijuterii poetice (nu de alta , dar este un narav de care sufar si eu) . Cat despre sustinerile d-vs. , nu am gasit nici macar una cu care sa pot fi de acord . Iata de ce :

In pofida evidentei ca cei vizati de poet sunt “politicienii” alogeni , d-vs. va incapatanati sa afirmati ca versurile “infiereaza acolo pacatele noastre, ale romanilor” . Pentru a va sustine aceste afirmatii , nu ezitati sa scoateti versuri din context , si nici sa le rastalmaciti intelesul . Dupa cum va spuneam , nu sunt inca hotarat ce sa cred : “fie sunteti de buna credinta si , dintr-un motiv sau altul , nu l-ati inteles pe Eminescu , fie l-ati inteles prea bine si incercati sa-l rastalmaciti intr-un anume folos . In acest din urma caz , beneficiul bunei credinte dispare si raman intrebarile” .

Concret , iata care sunt rastalmacirile de care va vorbesc :

1. Spuneti d-vs. “Despre romanii contemporani cu el, Eminescu spune: "Voi sunteti urmasii Romei ? Niste rai si niste fameni/ I-e rusine omenirii sa va zica voua oameni !" . Si “Veti afla parerea lui Eminescu despre romanii care „vorbe mari arunca,/ Numai banul îl vîneaza si cîstigul fara munca". Si mai spuneti d-vs. ca “Despre tanara generatie de romani spune: „...cu-averea toata, vreun papuc de curtezana/ O, te-admir progenitura de origine romana ! "

Si iata ce spune Eminescu :

… “Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,
Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască...
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri...
Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară!
La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene,
Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene,
Acolo v-aţi pus averea, tinereţele la stos...
Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?

Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,
Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,
Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,
Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană...
O, te-admir, progenitură de origine romană!

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.”…

2. Mai ziceti d-vs. “Este caraghios sa-ti inchipui ca Eminescu a vazut in Bucuresti niste "bulgaroi cu ceafa groasa" si vreo cativa "grecotei cu nas subtire" si s-a apucat sa scrie ditamai diatriba de aproape 300 de versuri pe chestia asta.” Cititi , cu atentie , versurile de mai sus , si poate veti intelege care postura este caraghioasa . In ceea ce priveste “ditamai diatriba” , va spun doar atat : feriti-va de ridicol .

Si daca totusi versurile poemului va raman neclare , o sa inchei aceste randuri intorcandu-va sfatul : luati si cititi , sau recititi “articolele jurnalistice ale lui Eminescu. Veti afla acolo parerea lui Eminescu despre Romania in care el traia, si care Romanie nu s-a schimbat prea mult si este la fel si in ziua de azi!” Este tot ceea ce va pot spune …

Pe curand , Florin Staicu .

O polemica ... *

63. D-lui Tremure , cu toata deferenta , scris de florin staicu, on 06-10-2008 11:54

Marturisesc ca nu citesc frecvent paginile d-vs. Acesta este motivul pentru care deabia azi am dat peste raspunsul d-vs. Pe care l-am citit in diagonala . Urmeaza sa ma uit peste el cu atentia cuvenita , dupa care voi incerca sa vin cu explicatiile si observatiile necesare .

Ca un preambul la acestea : am fost impresionat de abundenta sofismelor pe care va sprijiniti argumentatia raspunsului . Care sofisme , adaugate celor cateva procese de intentie initiate in contra subsemnatului , conduc deja catre anumite concluzii . Oricum , apreciez faptul ca nu evitati dialogul . Chiar daca nu omiteti sa precizati , asa , in treacat , pozitiile de pe care-l purtam : d-vs. , “membru al Uniunii Scriitorilor” , “autorul a 20 de carti, dintre care 5 de poezie” , subsemnatul un umil cizmar care indrazneste sa-si ridice nasul deasupra calapodului . Ca sa inchei rotund , marturisesc spasit ca pana acum nu am auzit de scriitorul si poetul Emil Tremure . Mea maxima culpa . Treceti lipsa in contul lacunelor proprii cizmarilor . Sper sa-mi iertati usoara malitiozitate .

Pe curand , Florin Staicu .

64. D-lui Tremure , despre Eminecu scris de florin staicu, on 06-10-2008 15:03

Deoarece am constatat ca se impune , o sa incep prin a va “dezvalui” calitatea in care va scriu . Singura calitate de care ma prevalez este aceea de cetatean al acestei tari , care judeca cu capul propriu de cand era puber , si care , tot de atunci , face eforturi continue pentru a intelege lumea in care traieste . Prin urmare , daca doriti , puteti sa ma considerati , in continuare , un umil cizmar care indrazneste sa-si ridice nasul deasupra calapodului . Dar sa aveti in vedere ca sunt un cizmar care nu are nici complexe de inferioritate , nici retineri in a-si sustine convingerile . Convingeri formate de-a lungul anilor , si fundamentate pe , indraznesc sa afirm , studiu sustinut .

Acum , ca am epuizat precizarile formale , sa trec pe fond . Nu inainte de a va propune sa-mi permiteti sa va raspund in etape , dat fiind timpul limitat pe care inteleg sa-l aloc acestei corespondente .

O sa incep cu subiectul Eminescu , care este , de departe , cel mai sensibil . Evident , din perspectiva mea . Din capul locului trebuie sa va arat ca imi artibuiti o afirmatie pe care nu am facut-o . Anume ca nu puteti fi “egalul lui Eminescu si al lui Caragiale” . Ceea ce am afirmat eu a fost “…din cate stiu , nu sunteti egalul lui Eminescu . Nici al lui Caragiale” . Prin urmare , toata constructia d-vs. pornita din aceasta , sa zicem , eroare , devine fara obiect .

Fara intentia de a va ofensa , intrebarea d-vs. “ce va face sa credeti ca opera mea nu poate fi comparata cu a lui Eminescu” este oarecum ciudata . Vedeti d-vs. , Eminescu , prin felul in care a trait si prin opera pe care ne-a lasat-o , este nepereche . Deasupra noastra , a tuturor . Inclusiv a d-vs.

Indraznesc sa va arat ca au fost si sunt scriitori (romani) chiar mai prolifici decat sunteti d-vs. . Cu toate astea , nu am auzit ca vreunul din ei sa pretinda ca ar putea fi egalul lui Eminescu , care , spuneti d-vs. , este autorul “unei singure carti , intitulata POEZII” . O asemenea pretentie ar fi , in opinia mea , aproape o blasfemie . Cu toate ca arta si literatura presupun subiectivismul , kilogramul nu este un etalon de masura al valorii . Remarcati ca cele afirmate anterior vin sa va asigure ca sunt de acord cu d-vs. : nu vad “operele scriitorilor ca pe niste bucati de branza care pot fi cantarite si comparate intre ele pe baza greutatii lor” .

Afirmati ca Eminescu este autorul “unei singure carti , intitulata POEZII” , cu toate ca mai la vale , intr-un alt context , mai favorabil , amintiti de articolele jurnalistice ale acestuia . Care articole , stranse intre doua coperti , insumeaza (in una din editiile pe care le am) trei volume . Mari si grele . Dupa cum vedeti , gingasia cu care ati evitat sa dati “dovada de cruzime fata de” mine a fost inutila : am citit – si recitit – tot ceea ce a publicat Eminescu . Ca jurnalist . Si , cu toate ca probabil o sa va surprinda , am citit chiar si Fragmentarium-ul . Si acesta mare . Si greu .

Una peste alta , raman la parerea postata initial : ceea ce ii este permis lui Eminescu , respectiv Caragiale , nu ne este permis noua . Nici mie , umilului cizmar care si-a luat nasul la purtare , nici d-vs. , “membru in Uniunea Scriitorilor” . In pofida celor 20 (douazeci) de volume publicate .

O sa revin cu o analiza alternativa a “Scrisorii a III-a” . Nici ca puteati gasi o ilustrare mai semnificativa a celor afirmate de mine : Eminescu nu a scris nici macar un rand indreptat impotriva poporului roman …

* randurile d-lui Tremure pot fi citite pe pagina http://www.universulromanesc.ro/content/view/206/110/1/6/

vineri, 26 septembrie 2008

Despre Eminescu (un motiv pentru ...)

Am afirmat in repetate randuri ca , ori de cate ori incerc sa scriu despre Eminescu , constat ca nu pot .

M-am gandit si la motivele care ma impiedica sa o fac . Si sunt multe . Incepand cu faptul ca sunt coplesit de soarta tragica a acestui roman de mare caracter , poet si ganditor de geniu , a carui viata si opera ma face sa-l venerez , si incheind cu sentimentul acut ca nu sunt nici suficient de pregatit , nici suficient de demn pentru a-mi asuma o asemenea libertate .

Apoi , ce as mai putea spune eu peste ceea ce ne-a fost lasat de o pleiada de minti stralucite , care si-au facut un scop in viata din studierea fenomenului Eminescu ?

In plus , am in minte si-n suflet si cele cateva versuri care anticipeaza asemenea ipostaze :

“ … O , sarmane ! tii tu minte cate-n lume-ai auzit ,
Ce-ti trecu pe dinainte , cate singur ai vorbit ?
Prea putin . De ici , de colo de imagine-o fasie ,
Vre o umbra de gandire , ori un petec de hartie ;
Si cand propria ta viata singur n-o stii pe de rost
O sa-si bata altii capul s-o patrunda cum a fost ?
Poate vrun pedant cu ochii cei verzui , peste un veac ,
Printre tomuri bracuite asezat si el , un brac ,
Aticismul limbii tale o sa-l puna pe cantari ,
Colbul ridicat din carte-ti l-o sufla din ochielari
Si te-o strange-n doua siruri , asezandu-te la coada ,
In vreo nota prizarita sub o pagina neroada … “

Dar zilele trecute , intr-o corespondenta oarecum privata purtata cu unul dintre membrii forumului Sighisoara Samizdat , am gasit o apreciere inexacta cu referire la un amanunt al biografiei poetului . Acest fapt , pus in continuarea starii de tot mai puternica confuzie in care ne adancim , agresati in permanenta de un materialism salbatic , tot mai lipsiti de o ierarhie a valorilor si a frumosului pe care sa ne sprijinim , ma determina sa cred ca trebuie sa scriu aceste randuri .

Intr-o lume in care arta a ajuns sa fie la cheremul unui bolnav ca Patapievici , in care culmea creatiei literare este productia unui obsedat ca Cartarescu (cacofonia este intentionata) , iar cartile de istorie au ajuns sa fie strivite de tot felul de nulitati gonflabile , gen andreeaesca , avem nevoie de un fir rosu care sa ne arate drumul . Dupa cum avem nevoie de certitudini care sa ne ajute sa depasim momentele de disperare induse de triumful uratului , a imposturii si a mizeriei care ne coplesesc .

Iar acest fir rosu care sa ne calauzeasca in intunericul care se lasa peste noi nu poate fi decat Eminescu . Dupa cum scria Paunescu , intr-un moment de geniala inspiratie ,

“Intr-o lume relativa ce-a facut si-a desfacut
Eminescu-i remuscarea dorului de absolut.
Daca unu si cu unu nu mai vor sa faca doi
Eminescu este chipul infinitului din noi.”

Acestea sunt motivele care m-au scos din rezerva asumata si ma determina sa scriu aceste randuri .

_______________________________________________________________


Acum despre amanuntul biografic in discutie , cred ca cea mai autorizata opinie este exprimata de George Calinescu , in “Viata lui Eminescu” (Ed. Pentru Literatura , 1966 , pag. 238 – 240) :

“Toata lumea stie ca Eminescu se indragostise mortal , la Bucuresti , de o doamna Cleopatra Poenaru , fiica a pictorului Lecca , cu vreo zece ani mai in varsta decat poetul (…) , femeie lipsita de gratiile fizice , dar inzestrata cu acelea ale spiritului (…) . Idolul locuia intr-o strada cu un nume vrednic de Luceafar , adica strada Cometei , in apropierea unor plopi ce se clatinau :

“Pe langa plopii fara sot
Adesea am trecut
Ma cunosteau vecinii toti –
Tu nu m-ai cunoscut .”

…. O alta legenda asaza plopii fara sot pe o ulicioara dosnica din Tatarasi , in fata unei case cu cerdac , si denunta ca adorata pe o obscura burgheza blonda (…) …

…. Cleopatra Poenaru a fost , intr-adevar , idolul de o clipa al lui Eminescu , caci printre hartiile poetului aflam niste randuri fugare in chip de scrisoare pentru o Cleopatra . …. “

Ca final , poate ca este necesara inca o precizare : consider ca cei cativa membri ai forumului Sighisoara Samizdat sunt egalii mei . Discutiile cu ei ma imbogatesc si ma sprijina . Inteleg sa le ofer ceva in schimb . Din aceasta perspectiva , asa si numai asa trebuie intelese toate randurile mele .

vineri, 12 septembrie 2008

Despre selectia naturala

Zilele astea , meditand la superficialitate si la cultul aparentelor , categorii care ma agreseaza si ma sufoca fara pauza , am ajuns intr-un punct interesant .

Ma gandeam cum este posibil ca Natura , in intelepciunea ei infinita , sa permita un asemenea esec al celei mai evoluate specii de vietuitoare . Gandind la felul in care opereaza selectia naturala , care , intr-un fel sau altul , bareaza directiile de evolutie ale indivizilor care pun in pericol specia de care apartin , si legand acest fapt de ipoteza care circula in mod curent , cum ca actualii favorizati de legile naturale sunt parvenitii si cei integrati in cultura neo liberala puternic materialista , am ajuns sa vad doua aspecte care contrazic aceasta ipoteza .

Primul aspect tine de dinamica sporului natural , care la categoria amintita tinde spre negativ . Mai precis , persoanele care sunt prea preocupate de aspectele materiale ale vietii , aici includ si conceptul de “cariera” , nu produc urmasi sau ajung sa aiba cel mult un descendent . In consecinta , se situeaza pe o directie evolutiva inchisa .

Al doilea aspect , care vine sa potenteze efectele primului , priveste progeniturile parvenitilor . Daca urmarim care sunt caracteristicile celor care mor in accidente , in special in accidente auto , o sa observam ca foarte multi sunt tineri care nu au urmasi , si care provin din familii formate in jurul unor parveniti .

Ar fi interesant de studiat o statistica , dar chiar si in lipsa acesteia inclin sa cred ca incidenta deceselor accidentale este semnificativ mai mare in grupul tinerelor odrasle “de bani gata” decat in oricare alt grup similar martor .

In loc de concluzie

Pe langa intelepciune , Natura are si o rabdare nesfarsita . Ceea ce pentru noi , in egolatria viscerala care ne intuneca ratiunea si ne usuca sufletul , este inceputul si sfarsitul , pentru Natura nu este decat o clipa . Efemera . Oare cate clipe Ii vor fi necesare pentru corectarea aberatiilor intrupate care indraznesc sa O sfideaze ?

joi, 28 august 2008

Doua intrebari adresate ziarului "Universul Romanesc"

Din intamplare , ajung pe site-ul dvs ; dupa ce citesc , oarecum in viteza , cateva articole , incep sa banuiesc ca prima impresie ar putea fi gresita . Prin urmare , reiau lectura , de data asta cu atentia focalizata pe detalii . Si incep sa descopar directii care , in context , ma pun pe ganduri . Ca sa fiu mai precis , problemele abordate sunt tratate , per ansamblu , dintr-o perspectiva pe care o apreciez ca fiind de bun simt ; ceea ce imi creeaza o stare de disconfort sunt cateva detalii , ca sa zic asa .

Ma rezum la doua exemple , din doua articole diferite : “contrareplica lui Emil TERMURE” la “dreptul la replica acordat d-lui Ioan Ispas” si “De ce nu au arabii dreptate” , articol revendicat de d-na Marina Caliope . Cu toate ca cele doua articole abordeaza teme fundamental diferite , apare ca evident un numitor comun . Dar sa nu anticipez .

1 . In ce priveste “contrareplica lui Emil TERMURE” , as remarca ca seamana , ciudat de mult , cu rechizitoriile intocmite de procurorii sionismului mondial , indreptate impotriva poporului roman . De altfel , parte din bibliografia pe care se sprijina alegatiile d-lui Tremure este maculatura propagandistica editata de “institutiile” aceluiasi sionism ; Radu Ioanid nu este – in opinia mea , o sursa credibila . Asta ca sa folosesc un eufemism . Una peste alta , pledoaria d-lui Tremurenu – as scrie pro domo , dar ceva nu ma lasa - vine sa cautioneze cateva din sustinerile neprietenilor . As putea intra in detalii , dar nu cred ca merita efortul .

Dar cand el , TERMURE , incearca sa justifice aceasta pledoarie cu alegatii de tipul “ Eminescu a spus despre romani :"Of, neamul nevoii!". Iar asta inca nu este nimic. Eminescu a criticat in scrierile lui jurnalistice la modul cel mai aspru naravurile poporului roman. Sa fie oare Eminescu un dusman al poporului roman? Daca eu, TERMURE, am aruncat cu noroi in poporul roman, atunci Caragiale ce a facut? “ , senzatia de disconfort indusa de “contrareplica” se acutizeaza . Si tinde sa degenereze .
D-le TERMURE , sintagma “neamul nevoii” se pare ca era frecvent folosita de Eminescu , dar nu in sensul pe care incercati sa-l induceti . Eminescu nu a scris nici macar un singur rand indreptat impotriva poporului roman : naravurile criticate “in scrierile lui jurnalistice” erau ale “poporului roman” cam in aceeasi masura in care o tumora maligna apartine corpului unui om bolnav de cancer . Si inca ceva , d-le TERMURE : din cate stiu , nu sunteti egalul lui Eminescu . Nici al lui Caragiale . Va spune ceva maxima “Quod licet Iovi non licet bovi” ?
Acum , din doua una : fie sunteti de buna credinta si , dintr-un motiv sau altul , nu l-ati inteles pe Eminescu , fie l-ati inteles prea bine si incercati sa-l rastalmaciti intr-un anume folos . In acest din urma caz , beneficiul bunei credinte dispare si raman intrebarile .

Interesant finalul apoteotic al “contrareplicii” . Nu ma pot abtine sa nu ma intreb , in context , cam unde vor ajunge cei care accepta crimele impotriva umanitatii comise , zilnic , de catre statul Israel . De exemplu . Sau , de ce nu , de catre mareata natiune americana . Cam ce parere aveti despre aceste crime , d-le Tremure ?

2. “De ce nu au arabii dreptate” este un articol mult mai cinstit . Lucrurile sunt clare , stim cum stam . Pentru a clarifica si pozitia mea , sunt dator sa precizez ca nu am nici un fel de afinitati cu popoarele semite . Indiferent de religia pe care o practica . Cu atat mai putin simpatii . Si as fi ipocrit daca as spune ca imi pasa de faptul ca se macelaresc intre ei . Pe de alta parte , este absolut evident ca arabii sunt victime , iar jidanii si americanii agresori . In consecinta , afirmatia arabilor cum ca “America este Marele Satan” este perfect justificata , si , dupa parerea mea , absolut corecta . Este oarecum ciudat ca autoarea articolului expediaza cu prea multa lejeritate in derizoriu constatarea ca arabii afirma ca “poporul american este un popor blestemat , cu instincte criminale si lipsit de moralitate” ; personal , subscriu la virgula . Completez cu precizarea ca , impreuna cu jidanii , americanii sunt cea mai mare amenintare la adresa pacii . Si as putea aduce zeci de argumente in favoarea acestor afirmatii . O sa ma opresc la doua :

- SUA au fost intemeiate prin cvasi genocidul unei intregi rase si prin exploatarea nemiloasa a alteia . Teritoriul Americii de Nord era patria amerindienilor ; prin minciuna , inselatorie , hotie si crima , acestia au fost deposedati de pamanturile lor , haituiti si inchisi in ”rezervatii” , si , in final , aproape exterminati . Pentru muncile grele au fost adusi , din Africa , sclavi . Vanati si prinsi cu salbaticie , negrii erau inghesuiti in corabii care faceau naveta intre Africa si America , si apoi vanduti , ca vitele , cetatenilor “tinerei democratii” . Care cetateni , mai cu harapnicul , mai cu Coltul 45 , ii “civilizau” . Pentru milioanele de indienii ucisi in cele mai felurite moduri , in timpul “cuceririi vestului salbatic” , si pentru negrii care au murit , nevinovati , pe pamanturile lor sau pe mare , sau in sclavie , trebuie s-o spunem raspicat : cea mai democrata , mai iubitoare de libertate si de adevar “natiune” este cladita pe sange nevinovat , pe minciuna , silnicie , rapt si crima .
In legatura cu aceste fapte , as remarca un singur aspect , esential . Daca urmarim filmele care au ca subiect “cucerirea vestului salbatic” , si nu sunt putine , constatam ca majoritatea , daca nu toate , au un numitor comun : colonistul american , care lupta sa-si apere familia , casa si pamantul de hoardele dezlantuite de indieni salbatici si sangerosi . De fapt , lucrurile au stat exact pe dos . Aceasta pervertire a adevarului nu este nici pe departe intamplatoare : este firul rosu al scurtei istorii americane . Indiferent ca este vorba de istoria oficiala sau romantata , americanii au un talent aparte in a-si prezenta victimele pe post de agresori ; in acelasi timp , propriile agresiuni si crime sunt prezentate , cu un aplomb si o nesimtire terifianta , drept lupta pentru libertate .

- Scurta istorie a SUA este un lung sir de agresiuni indreptate impotriva statelor de pe tot cuprinsul globului , urmate de crime impotriva umanitatii . Dintre toate aceste crime , una iese in evidenta prin cruzime si inutilitate : bombardamentul atomic (succesiv) intreprins asupra oraselor japoneze Hiroshima si Nagasaky . Ca in toate cazurile in care crimele comise in contra omenirii nu au putut fi musamalizate , masinaria de propaganda americana , incluzand aici si productiile “hollywoodiene” , au escamotat adevarul , prezentand victimele pe post de agresori sangerosi , calaii americani fiind , ca intotdeauna , “luptatori pentru libertate” . Adevaratele motive pentru care cele doua orase au fost efectiv pulverizate sunt sinistre : testatrea “pe viu” a noilor “achizitii” ale armatei americane si transmiterea unui avertisment clar oricaror potentiali adversari recalcitranti . Pentru aceste motive au fost neantizate 220.000 de persoane , in majoritate femei , copii si batrani ; alte 400.000 de persoane au fost victime ulterioare ale acestui act de genocid , act care nu are corespondent in toata istoria omenirii .
Ma intreb ce soarta merita Truman , daca Saddam Hussein a fost spanzurat (de americani) pentru vina de a fi ordonat uciderea a 148 de siiti , in anul 1982 …

In ce priveste scrupulele americanilor vis a vis de “legile democratiei” , o spun cu regret : autoarea fie bate campii , fie incearca sa manipuleze . Grosolan . Cu remarca ca Dick Cheney este un criminal de razboi in toata regula . Si nu e singurul .

Subscriu – cu certitudine , din alte motive - la afirmatia autoarei cum ca UE este un cosmar . Sunt sigur ca sandramaua o sa se naruiasca peste noi mai repede decat viseaza cei mai pesimisti dintre “euroscepticii” de jurna pe la televiziuni .
In loc de cocluzii , o intrebare : este siteul d-vs. ceea ce pare a fi ? O anume tehnica de a manipula “tinta” consta in a livra , “la pachet” , minciuna pe care doresti sa o validezi , bine “ambalata” in cateva adevaruri folositoare cauzei , sau , la limita , benigne .

Astept , cu oarecare curiozitate , eventualul raspuns .

sâmbătă, 16 august 2008

Despre Planificarea strategica

Am remarcat , la inceputul lunii curente , o efervescenta atipica pentru “iubitorii de sighisoreni” . Mese rotunde , simpozioane , invitatii tiparite la imprimanta , pliante tiparite in coditii grafice foarte bune , dar care ne informeaza ca Cetatea a fost intemeiata in … 1911 , toate converg in incercarea de a ne convinge cum ca parerea noastra in legatura cu viitorul orasului conteaza . Chestiune pe care nu o pot crede .

In primul rand este vorba despre lipsa de buna credinta a “iubitorilor de sighisoreni” . Probata , cu brio , in repetate randuri si in nenumarate feluri . Retin pentru argumentare doar un singur aspect : interesele acestora sunt diferite , de cele mai multe ori de o maniera ireconciliabila , de interesele majoritatii sighisorenilor . Pentru a-si satisface aceste interese , “iubitorii” ignora sau calca in picioare , dupa caz , oricare alte interese , oricat de justificate , de firesti si de legitime ar fi acestea .

Stiind ca sunt foarte putini si ca pretentiile lor sunt nu numai nefiresti , ci si ilegitime , “iubitorii” incearca sa impuna aceste pretentii ca fiind ale majoritatii sighisorenilor , in acest scop nefiind zgarciti cu banul public .

Calea urmata este simpla . Dupa ce si-au identificat prioritatile si caile de urmat , “iubitorii” au inceput o campanie de impunere a acestora , folosind metode care merg de la persuasiune pana la agresiune . Scop in care se folosesc de serviciile unor mercenari angajati si platiti din … banul public . Asemenea , reazama pe micro trustul de presa detinut de micro magnatul Basa , si dumnealui un infocat “iubitor” de sighisoreni .

Este de remarcat ca angajarea unei firme de consultanta in acest scop are multe avantaje . Incepand cu faptul ca banul public , o data platit catre respectiva firma , nu mai poate fi urmarit unde , de ce si cum ajunge . Pe de alta parte , daca ceva merge prost , mercenarul este vinovat . Si cum respectiva firma nu candideaza , o cam doare-n cot de eventualii sighisoreni nemultumiti .

In ceea ce priveste efortul de consultare a sighisorenilor si rezultatele acestei consultari , se aplica una din invataturile lui Stalin : nu conteaza cine si cum voteaza , conteaza cine numara voturile . Cu alte cuvinte , daca sighisorenii , chiar si asa prelucrati mediatic cum sunt , isi identifica corect prioritatile , rezultatele “consultarii” vor indica tot caile profitabile “iubitorilor” . Sunt gata sa pariez pe faptul ca turismul de turma va fi identificat ca prioritatea prioritatilor in viziunea majoritatii sighisorenilor . Chiar daca acest tip de turism nu numai ca nu ne aduce nici un castig , ci chiar ne provoaca pierderi . Si noua , si patrimoniului pe care il avem , vremelnic , in grija .

Pe de alta parte , trebuie sa recunosc ca toata tarasenia are si parti bune . Cum ar fi exprimarea publica a unor opinii pe care , personal , le apreciez ca fiind de valoare . Ma refer aici la “Idei pentru Planificarea strategica pentru mun. Sighisoara“ , idei exprimate de catre d-l Fabini pe site-ul Sighisoara Durabila . Chiar daca , dupa cum spuneam , sunt slabe sperante ca “iubitorii” sa ia in considerare si altceva decat trebuintele lor imediate , exprimarea unor asemenea idei este de natura sa ma faca ceva mai putin pesimist .

Una peste alta , astept cu deosebit interes sa vad care vor fi rezultatele acestei asa numite consultari .

P.S. Sunt , totusi , curios sa aflu care este valoarea sumei cu care este platita “firma AGES Consult din Cluj”. Si din care bani .

marți, 5 august 2008

Soljenitin

Unul dintre putinii oameni care au avut curajul sa spuna NU a trecut in vesnicie . Soljenitin a ales sa ramana in doua picioare cu pretul libertatii , infruntand unul dintre cele mai represive state care au existat . Folosit cu nerusinare de asa zisele democratii occidentale , atata timp cat acest lucru a fost posibil si oportun , “recompensat” cu premii si plimbat din tara in tara pe post de propagandist anticomunist si , prin urmare , procapitalist , Soljenitin a fost abandonat si marginalizat de indata ce a cutezat sa critice si sistemul capitalist – “democratic” .

Dincolo de lectia verticalitatii , Soljenitin , ca si Bukovsky , ne ofera si adevarul despre super democratiile occidentale , despre lipsa de scrupule , ipocrizia , minciuna , lacomia , egoismul si aroganta acestora .
Raman definitorii cuvintele rostite de Soljenitin in Anglia , cu ocazia unei conferinte tinute la Harvard :

“In Occident constiinta raspunderii omului în fata lui Dumnezeu si a societatii s-au estompat . Drepturile omului au fost inaltate pe un piedestal atat de inalt incit distrug societatea . In insasi presa libera , cea care domina nu este adevarata libertate de opinie , ci dictatura modei politice , care conduce la o surprinzatoare uniformitate de opinii , la fel ca in comunism . Aceasta organizare a societatii capitaliste occidentale nu favorizeaza deloc ascensiunea la varful puterii a unor personalitati sau a oamenilor capabili si nu aduce cu ea binele . Ideologia dominanta , care pune pe primul plan acumularea de bani si bunuri materiale , confortul atit de apreciat , aduce cu sine in Occident o decadere a caracterului uman , un declin masiv al curajului , a demnitatii si al vointei de autoaparare” .
"Renuntati la orbirea voastra trufasa si nu mai judecati lumea si tarile dupa gradul in care ele imita modelul vostru occidental fiindca in acest fel dovediti ca nu intelegeti aceasta lume!"
"Singura salvare pentru noi toti consta in redescoperirea valorilor morale si reinaltarea sufletului catre bine . Nimeni pe acest Pamant nu are alta solutie decat sa se ridice spre inaltimi ! Raul universal isi face din ce in ce mai tare simtita prezenta si si va sfarsi prin a ingropa definitiv civilizatia occidentala daca ea nu va lua masuri de contracarare a lui !"

Pentru faptul ca a rostit aceste adevaruri , ziarele occidentale au titrat "Daca nu-ti place la noi , rusule , cara-te acasa !"
Acesta a fost raspunsul maretelor “democratii” la avertismentele unui om a carui viata ar trebui sa fie exemplu pentru noi .

Pentru felul in care si-a trait viata , pentru tot ceea ce a facut si a spus , recunostinta si admiratia mea .