sâmbătă, 7 martie 2009

Manipularea organizationala si cultul aparentelor

Am participat , din curiozitate si pentru a raspunde invitatiei unui amic , la un curs pentru “rangeri” . Americanismul este termenul introdus si folosit pentru desemnarea paznicilor unor zone protejate . Nu o sa comentez aici ratiunea , oportunitatea si consecintele introducerii unor astfel de cuvinte straine . O sa ma rezum la a observa ca , in cazul de fata , termenul stimuleaza buna dispozitie .

Cursul a fost tinut de doua doamne , activiste WWF (una din cele mai respectabile organizatii de profil) , competente si dedicate cauzei . Fiind la primul contact direct cu reprezentantii unei asemenea organizatii , am fost atent la toate detaliile . Chestiunea care m-a surprins a fost centrarea disertatiei pe doua coordonate : crearea imaginii “rangerului” si manipularea persoanelor care intra in zonele protejate . Ambele categorii sunt specifice culturii organizationale neo liberale si corporatiste . Daca in ceea ce priveste “crearea imaginii” incap (undeva la limita) discutii , manipularea este o categorie prin excelenta amorala . Si pernicioasa .

Incontestabil , fiecare om are o “imagine” . In ce masura este exacta respectiva imagine este o intrebare cu raspuns variabil : daca in unele cazuri imaginea reflecta realitatea , in altele o ascund . Mai mult sau mai putin constient , intr-o masura mai mica sau mai mare , toti incercam sa ne “ajustam” imaginea . Este un fapt . Si , in anumite limite , o conditionare naturala .

Cand insa in mod deliberat elaborezi o imagine care nu-ti apartine , depasesti limitele si risti sa treci pragul care separa normalitatea de patologie . Cultivand imaginea inaintea fondului , ajungem invariabil la minciuna si inselatorie . Abordarea corecta presupune inversarea ordinii : cultiva fondul si o sa ai imaginea . Atat de simplu .

Daca cultivand o anume imagine putem ajunge , cu putin noroc , sa modificam (oarecum) si fondul , cand manipulam , si mai ales cand o facem intentionat , ne situam cu totul in afara moralei . Iluzia scopului care justifica mijloacele este o iluzie periculoasa . Indiferent de scop , mijloacele sunt cele care conteaza . Si cele care fac , pana la urma , diferenta . Istoria este mult prea plina de exemple care ne arata , fara dubiu , unde sfarsesc toate intreprinderile care mizeaza pe aceasta falsa dilema . In opinia mea , nu exista manipulare buna si manipulare rea , condamnabila si legitima ; orice forma de manipulare este ilegitima . Prin definitie , manipularea presupune influenţarea psihica (mai mult sau mai putin persuasiva) a unei persoane sau a unui grup de persoane cu scopul de a le impune o vointa straina de interesele lor . Cine hotaraste daca vointa care impune este justa sau nu ? Manipulatorul ? Cine hotaraste care interese sunt legitime atata timp cat manipularea presupune intotdeauna metode absconse ?

Adevarul poate fi recunoscut , ca intotdeauna , dupa simplitate : aceleasi cauze produc , invariabil , aceleasi efecte .