Mareata natiune americana …

… este pe buza prapastiei (vezi aici) . Super competitiva , mult prea dinamica si exagerat de prospera economie americana , etalonul mondial al competitivitatii si performantei economiei de piata , cea care a castigat cursa cu economiile socialiste si Razboiul Rece , functioneaza nu din plusvaloarea produsa , ci cu banii luati cu camata de la bancheri (adica de la jidani) .

Tradus in limbaj curent , mitul competitivitatii si prosperitatii Americii este nimic altceva decat o alta uriasa minciuna .

Daca ne-am afla noi in situatia lor , FMI-ul ne-ar manca de vii . Asta apropo de soliditatea si de obiectivitatea legilor economice care ni se vara pe gat de cum cascam gura …

…

Cele mai negre cosmaruri ale generalului Washington si ale lui Benjamin Franklin au prins viata . Iata ce profeteau "parintii fondatori ai SUA" acum mai bine de 200 de ani :

“(...) Sunt intru totul de acord cu generalul Washington, ca trebuie sa protejam aceasta tanara natiune de influenta insidioasa si penetranta. Amenintarea, domnilor, sunt jidanii. In oricare tari sau asezat in numar mare , jidanii au viciat morala, au pervertit comertul, s-au izolat de restul societatii si au refuzat asimilarea, au batjocorit si au incercat sa submineze religia crestina in jurul careia s-a format natiunea (...) , si-au construit un stat in stat, iar atunci cind au intimpinat rezistenta , au incercat sa stranguleze financiar respectiva tara (...), ca in cazul Spaniei si Portugaliei.

(…) Daca nu ii vom exclude din Statele Unite ale Americii prin insasi Constitutia noastra, evreii vor ajunge in mai putin de 200 de ani atit de puternici, incit vor domina si vor devora intrega tara, iar apoi vor schimba forma de guvernamint pentru care americanii si-au varsat singele (...).”   (Benjamin Franklin - Constitutional Convention , Philadelphia , 1787)

UPDATE 17 oct. 13 : Dupa cum era de asteptat , vajnicii congressmans au majorat "plafonul de indatorare" al Statelor Unite dincolo de limita celor 1.670 miliarde dolari pe care SUA ii datoreaza deja . Imi scapa , pentru moment , scopul votului in ultimul moment . Presupun ca nu e vorba numai de spectacol dramatic si ca exista motive mult mai lucrative .

Oricum , mareata America s-a mai afundat cu un pas in rahat , amanand deznodamantul pentru inca o perioada (vezi aici) . Si cand te gandesti ca gunoaiele astea dau lectii de economie si de "competitivitate" (urat cuvant si urat concept) lumii intregi ...

  .

Un oponent al dezvoltarii* : arhitectul Jan Gehl

       Originar din Danemarca , Jan Gehl a sustinut miercuri , 8 iunie , in Bucuresti , o conferinta pe tema “Viața între clădiri. Utilizările spațiului public” . Momentul a coincis cu lansarea traducerii cartii “Life Between Buildings: Using Public Space” (1987) . 

Autoritate recunoscuta la nivel mondial , arhitectul (acum in varsta de 75 de ani) a introdus in vocabularul curent sintagma principii umaniste in planificare urbană .

Printre afirmatiile facute cu ocazia acestui eveniment :

- “Nu mașinile trebuie să fie fericite în oraș, ci oamenii.”

- “Să fie clar pentru oricine: mai multe străzi, mai mult trafic! Mai multe parking-uri, mai atractivă e invitaţia la trafic! Aţi făcut un nou pod în oraş? Felicitări, veţi avea cel mai mult trafic!”

- “Curăţarea oraşului de autoturisme aduce bani! Pe spaţiile eliberate se extind comercianţii, cafenelele, restaurantele, oamenii au posibilitatea să vadă vitrinele magazinelor.” (aceasta din urma afirmatie va fi cu siguranta bine inteleasa de operatori) .  

In opinia aceluiasi , bucureştenii ar trebui să se impună în faţa autorităţilor locale şi să spună “Gata! Aşa nu se mai poate!”, pentru că “oraşul nu trebuie să umilească oamenii, punându-i să facă slalom printre maşini”. Mesajul transmis catre bucuresteni a fost scurt si limpede : “Respect pentru viață! Și să meargă pe jos 10.000 de pași pe zi.” …

... Recomand cu insistenta cartea atat alesilor locali , cat si acelora dintre operatori care (mai) sunt capabili sa citeasca si altceva in afara extraselor de cont .  

sursa : Think Outside The Box , Romania Libera si Adevarul . Merita citite toate cele trei articole .

* dezvoltare asa cum este ea inteleasa de parvenitii locali .

Cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate (VII)

6. Sfaramarea traditiei (II)

Tot catre distrugerea culturii conduce si “atitudinea unei mari parti a tinerilor din ziua de azi fata de parinti” (cartea a fost publicata in 1973 , dar afirmatia ramane valabila) , atitudine caracterizata printr-o aroganta dispretuitoare care poate degenera in ura . Tinerii revoltati privesc generatiile mai varstnice ca pe un grup etnic strain si dusman .

Acest tip de atitudine (respectiv raporturile dintre grupurile etnice concurente de-a lungul evolutiei culturale) a fost numit de catre E. Erikson pseudo-speciation (in esenta , o analogie remarcabila intre evolutia divergenta a grupurilor etnice independente si evoluţia filogenetica a speciilor) .

Foarte pe scurt , „unităţile culturale (...) sunt ţinute laolaltă şi totodată deo­sebite de alte unităţi prin rituri şi norme de comportare socială ce au luat naştere de-a lun­gul istoriei culturii” . (...) „Această înaltă preţuire a tuturor simbolurilor grupului propriu e însoţită de un dispreţ corespunzător manifestat faţă de oricare altă unitate culturală comparabilă” .

In consecinta , „orice grup cultural îndeajuns de bine contu­rat are  tendinţa de a se privi pe sine însuşi ca pe o specie proprie, considerînd că membrii altor unităţi comparabile nu sunt cu adevărat şi pe deplin oameni”. Este de retinut ca „în foarte multe limbi ale băştinaşilor termenul utilizat pentru desemnarea membrilor tribului propriu e , pur şi simplu , om" (vezi , spre exemplu , pretentiile tiganilor : dom - rrom - om) .

Prin urmare , daca cei apartinand altor grupuri “nu sunt cu adevărat şi pe deplin oameni” , a-i ucide nu este o crima adevarata (concluzie extrem de periculoasa deoarece poate inlatura inhibitia de a ucide un alt membru al speciei) .

Grupurile etnice concurente dezvolta ad-hoc un port popular inconfundabil . Spre exemplu , in „Europa Centrală, straiele ţărăneşti care să mar­cheze specificul locului au dispărut de mult, ele fiind purtate cu îndîrjire numai în Ungaria, şi anume în acele regiuni unde satele maghiare şi cele slovace sînt foarte apropiate. Acolo, portul popular e afişat cu mîndrie, intenţia vădită a fiecărui grup etnic fiind aceea de a-i supăra pe membrii celorlalte grupuri etnice”.

Acelasi lucru este specific anumitor grupuri de tineri , care , in ciuda nonconformismului clamat , „manifestă , în mod uimitor , tendinţa vizibilă de a se distinge printr-o uniformă” .

Faptul ca tinara generatie incearca sa se distanteze cat mai mult cu putinta de generatia parintilor nu inseamna ca o ignora . Din contra : o studiaza in amanunt pentru a se putea plasa in extrema . Generatia in varsta intelege (chiar daca nu in mod conştient) situatia , care poate escalada rapid . Acest cerc vicios are drept cauza „o perturbare funcţională a procesului de dezvoltare desfăşurat la om în pe­rioada pubertăţii” . Puberul cunoaste tentatia desprinderii de traditiile casei parintesti , fiind instinctual imboldit sa caute noi idealuri (un fel de neofilie fiziologica) si sa si lupte pentru acestea . Functia acestui proces este „aceea de a ajuta la formarea unei anumi­te flexibilitati în cadrul transmiterii - altminteri prea rigide - a normelor comporta­mentale culturale” . Ca orice structura stabila , normele comportamentale culturale presupun pierderea unor grade de libertate , pierdere compensata de anumite mecanisme care ofera reazem si protectie . Flexibilitatea in raport cu aceste norme slabeste mecanismele amintite , expunand puberul anumitor pericole .

In mod normal , perioada neofiliei fiziologice este urmata de o perioada de atasament si respect pentru tot ceea ce e traditional ; „A. Mitscherlich numeşte acest fenomen ascultarea tîrzie". Sistemul alcatuit din  neofilia fiziologica si ascultarea tarzie anihileaza elementele depasite ale unei culturi , mentinandu-i insa structura esentiala , impiedicandu-i  osificarea si asigurandu-i dezvoltarea pe mai departe . „Fiind , în mod necesar , dependentă de interacţiunea foarte multor factori interni şi externi , funcţia acestui sistem poate fi uşor perturbată” .

Despre aceste perturbari si despre consecintele lor , intr-un articol viitor .

Cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate (VI)

        6. Sfaramarea traditiei (I)

Mi se pare util sa incep reproducand sfarsitul capitolului :

“… Ura nu te face doar orb şi surd , ci te poate (s.m.) face şi incredibil de prost . E greu să-i convingem de propriul lor inte­res pe cei care ne urăsc . Va fi greu să le explicăm că tot ceea ce a luat naştere în decursul evoluţiei culturale e la fel de indispensabil şi demn de ve­neraţie ca şi rezultatul evoluţiei filogenetice , va fi greu să le explicăm că o cultură (s.m.) poate fi stinsă ca flacăra unei luminări” .

Se poate pune intrebarea de ce este atat de importanta o cultura anume cand noi nu numai ca avem acces simultan si instantaneu la orice cultura , dar traim intr-o societate globalizata , postmoderna , care relativizeaza* totul , inclusiv realitatea oricarei constructii sociale .  

Pentru a raspunde acestei intrebari , Lorenz pleaca de la constatarea catorva analogii si diferente remarcabile intre devenirea filogentetica a speciilor si dezvoltarea culturilor .

Prima diferenta esentiala intre cele doua procese este timpul necesar , “marimea raportului din­tre cele doua viteze atingand puteri de ordinul zecilor” . Cauzele acestei diferente sunt gandirea conceptuala si limbajul specifice exclusiv omului . Aceste doua caracteristici unice permit transmiterea cunostintelor dobandite individual , proces care sta la baza oricarei culturi (traditia cumulativa) . In sine , aceasta capacitate  echivaleaza cu transmiterea insusirilor dobandite (o a doua diferenta esentiala intre cele doua procese) .

In pofida acestor diferente esentiale , unicul criteriu de selectie care opereaza in cadrul ambelor procese este , in esenta , identic , respectiv “alegerea dupa o verificare temeinica” .

Este de retinut ca inclusiv inventiile si descoperirile datorate ratiunii capata caracter religios (de ritual) daca au fost transmise prin traditie un timp suficient de indelungat . Din acest motiv , este dificil de deosebit care din normele traditionale de comportare sociala caracteristice unei culturi au luat nastere dintr-o superstitie intamplatoare si care dintr-o necesitate rationala . Fortand concluzia , pare ca orice traditie transmisa peste intervale mari de timp capata fie caracter doctrinar , fie caracterul unei superstitii .

In pofida aparentelor , acest fapt nu este o eroare , ci o garantie ca ceea ce a fost o data verificat va fi pastrat . Extrapoland , acest mecanism indeplineste in evolutia culturii rolul genomului in cadrul transformarii speciei .       

        Concluzie preliminara : pastrarea si transmiterea datelor este mult mai importanta decat acumularea de date noi . Faptul ca nu avem instrumente stiintifice prin care sa discernem care din datele unei culturi sunt superstitii de care ne putem dispensa si care sunt bunuri indispensabile ar trebui sa ne faca extrem de precauti cu indepartarea arbitrara a elementelor unei culturi .

Corolar : convingerea irationala ca numai ceea ce poate fi inteles rational (la limita , dovedit stiintific) trebuie pastrat are consecinte nefaste . Impingand aceasta credinta catre consecintele ei ultime , vom ajunge la concluzia “că ştiinţa ar putea isca pur şi simplu din neant în mod raţional o întreagă cultură , cu tot ceea ce ţine de ea” , concluzie evident eronata .    

Prin urmare , subaprecierea (uneori refuzul arogant si agresiv - vezi manifestari de tip Lengyel) fondului nerational al unei culturi  conduce la distrugerea respectivei culturi .

* in context , a relativiza poate inseamna a anula .
 

Cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate (V)

          5. Decaderea genetica (II)

Despre reactiile comunitatii la comportamentul asocial : spre deosebire de comunitatile mici (naturale) , in care fiecare cunoaste pe fiecare si unde orice comportament asocial este , de regula , cunoscut (si poate fi sanctionat) nemijlocit , in “comunitatile” actuale capacitatea de a lua atitudine se manifesta la nivel de opinie publica , opinie care este conditionata , influentata , manipulata si formata in diverse moduri .

Caracteristic formarii opiniei publice sunt sensibilitatea la simplificarea grosiera (in fapt , exagerarea starilor de fapt) si inertia . Aceste doua atribute sunt specifice sistemelor care tind spre oscilatii si legitimeaza aproape intotdeauna opozitia critica , opozitie de regula radicala (extrema)  . In momentul in care opinia (publica) dominanta pierde teren (ceea ce , de obicei , se intampla brusc) , penduleaza catre pozitia extrema ocupata de opozitie .

Actuala democratie liberala este punctul culminant al unei asemenea oscilatii . La polul opus se afla nazismul si comunismul . Starea de echilibru ar trebui sa contina , in mod egal , ambele valori adevarate : si afirmarea libera a individului , si sanatatea sociala si culturala . Necazul este ca dreptul individului se afla in contradictie cu interesele omenirii ; aceasta este una din aporiile civilizatiei .

Oricum , oscilatia continua , amplificandu-se si tinzand , in lipsa unor masuri de atenuare , catre o catastrofa de reglare .

Nu exista indoiala ca simtul dreptului este un sistem de reactii determinat genetic , sistem care ne determina sa luam atitudine impotriva comportamentului asocial . In pofida unor erori crase ale acestui simt (ex. linsarea unui strain care comite , in necunostinta de cauza , o crima impotriva tabuu-rilor unei culturi straine) , ramane indispensabil . 

“Eliminarea simtului natural al dreptului prin tendinta actuala catre toleranta absoluta” este generata si intarita de doctrina stupida si pseudodemocratica “ce afirma ca intreg comportamentul uman ar fi insusit prin invatare” . Ori stim ca nu este asa . Si mai stim ca perturbarile comportamentale nu pot fi compensate (corectate) decat in foarte mica masura .

In plus , presiunea exercitata de intrecerea economica pe care sprijina actuala cultura occidentala asupra simtului natural al dreptului (presiune care opereaza ca un criteriu negativ de selectie) poate conduce la eliminarea pe cale genetica a acestui simt (instinct) , ceea ce ar echivala cu eliminarea moralei . Acest tip de selectie este deosebit de periculos pentru omenire ; practic , conduce la decaderea genetica a speciei .

Este posibila o asemenea decadere genetica intr-un interval atat de scurt de timp ? “Stim de la animalele de casa (…) si chiar de la cele salbatice care s-au inmultit in captivitate cat de repede se degradeaza modurile de comportare sociala” in absenta selectiei specifice . Par a fi predispuse la degradare in special mecanismele cele mai diferentiate , cu evolutie istorica scurta , cum sunt , de exemplu , si normele de comportare sociala . Concomitent , se observa o hipertrofiere a instinctelor primare (cum sunt  instinctul sexual si instictul hranirii) .

Ca o observatie interesanta , atat omul , cat si animalele de casa , au dezvoltat genetic , analog si din aceleasi cauze , un sindrom care combina precocitatea sexuala si intinerirea permanenta . In aceeasi ordine de idei , a fost remarcata asemanarea omului adult cu formele tinere ale speciilor  inrudite (L. Bolk - 1926) , fenomen vazut ca o incetinire a ontogenezei . Aceasta incetinire este calificata drept o forma de retardare , numita curent neotenie (tinerete permanenta) .

Ontogeneza comportamentului prezinta similitudini cu ontogeneza corpului . Persistenta “curiozitatii jucause de a cerceta a omului” este o caracteristica a tineretii (A. Gehlen - 1941) . Aceasta caracteristica  se numara printre premisele devenirii umane .

Cantonarea intr-o copilarie perpetua programata genetic poate avea insa consecinte nefaste . Fenomenele intolerantei la neplacere si nivelarea simturilor (ambele determinate genetic) pot contribui la generarea unui comportament infantil , la fel cum imperativul de satisfacere imediata a dorintelor si lipsa oricarei responsabilitati , respectiv a oricarui scrupul (procese determinate cultural) sunt tipice copiilor mici . Persistenta acestor trasaturi dincolo de varsta copilariei inseamna imaturitate si aduce individul in conflict cu simtul dreptului .

Extrapolata catre nivelul celular , imaturitatea este o insusire fundamentala a celulei maligne , care isi pierde insusirile specifice si regreseaza catre o stare mai timpurie filogenetic ; cu cat regresia merge mai departe , cu atat mai avansata va fi starea de malignitate . Celula bolnava isi pierde rolul si se comporta ca un organism unicelular tolerat de sistemul imunitar . Astfel , celula devenita asociala se divide nemasurat si fara menajamente pentru tesutul inconjurator , provocand - in final - moartea organismului .   

Analog , un om imatur devine in mod necesar un parazit al societatii . Daca dinamica criminalitatii este in relatie directa cu fenomenul de decadere genetica , ne indreptam catre o situatie extrem de periculoasa . Faptul ca tot mai multi tineri isi privesc cu dusmanie parintii si ordinea sociala pretinzand concomitent sustinere neconditionata din partea acestora indica infantilitatea lor nereflectata .

________________________________________________________

Suprapopularea , concurenta nemiloasa , distrugerea mediului natural , instrainarea de natura si disparitia capacitatii de a dezvolta sentimente puternice converg in a lipsi omul modern de capacitatea de a discerne intre bine si rau . Toleranta absoluta fata de indivizii asociali impusa de political correctness-ul la moda actioneaza ca un catalizator care accelereaza procesul .

Daca nu vom reusi sa gasim echilibrul intre interesele individului si necesitatile colectivitatii , vom fi condamnati . Si ar mai fi ceva : pierderea simtului dreptului si pierderea capacitatii de a nutri sentimente reprezinta raul pur . “Ea (pierderea) nu e numai o negare si anihilare a procesului de creatie prin care animalul a devenit om , ci un lucru mult mai rau si mai cutremurator . Intr-un mod cu totul misterios , perturbarea comportarii morale duce nu numai la simpla disparitie a tot ceea ce simtim a fi bun si cuviincios , ci genereaza o dusmanie activa impotriva acestor valori” . Acesta este , probabil , fenomenul care a condus la credinta “in existenta unui dusman si oponent al lui Dumnezeu” .

Cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate (IV)

5. Decaderea genetica (I)

Comportamentul altruist este dificil de inteles din perspectiva mutatiei si selectiei naturale . In acelasi timp , sistemele sociale care includ acest tip de comportament sunt , in mod necesar , labile .

In context , altruism inseamna expunerea consimtita a individului la primejdii care pot fi evitate , in folosul (favoarea) grupului (comunitatii) . Cum , pe de o parte , intotdeauna apar mutatii ce duc la disparitia unor insusiri , iar pe de alta parte absenta altruismului inseamna un avantaj pentru individ , este greu de inteles ce anume impiedica fixarea caracterului (respectiv lipsa altruismului) in cadrul grupului , in absenta capacitatii indivizilor normali (altruisti) de a lua atitudine impotriva elementelor asociale (in cazul dat , a celor lipsite de altruism) .

Cum capacitatea de a lua atitudine fata de comportamentul asocial este specifica doar extremelor , respectiv nivelului celular si celui al societatii umane , mecanismul care impiedica penetrarea societatii celorlalte vertebrate sociale de catre parazitii sociali ramane o necunoscuta (aviz evolutionistilor ostentativ-dogmatici , gen Lengyel) .

Revenind la nivelul celular , imunologii au constatat ca exista un raport de determinare intre capacitatea de formare a anticorpilor si pericolul de aparitie a tumorilor maligne . Capacitatea de a forma anticorpi este specifica organismelor cu viata lunga si perioada de crestere mare , adica exact acele organisme care pot dezvolta , ca urmare a numeroaselor diviziuni celulare , forme celulare asociale . Nevertebratele nu fac cancer . Filogenetic , fenomenul apare brusc odata cu ciclostomii .

Concluzie preliminara : in absenta reactiilor imunitare , probabil ca am muri la varste fragede din cauza tumorilor maligne . Extrapolata catre cealalta extrema (societatea umana) , concluzia devine esentiala .

________________________________________________________

Sa trecem la celalalt nivel capabil de a lua atitudine fata de comportamentul asocial - respectiv cel al societatii umane .

Un om normal raspunde unui comportament asocial prin moduri de reactie specifice intr-un grad inalt . In aceasta ordine de idei , analiza comparata a structurii dreptului la diferite culturi releva corespondente pana la detaliu , fapt care nu poate fi explicat din perspectiva cultural-istorica . Probabil ca o consecinta a acestei realitati , a aparut credinta in existenta unui drept natural cu origine supranaturala (respectiv nemijlocit divina) .  

Peter H. Sand (drept comparat) descrie patru tipuri de abordari vizand explicarea acestor corespondente : una din perspectiva metafizica , una istorica (schimb de idei intre diferitele sisteme juridice) , una ecologica (adaptare la conditiile de mediu , respectiv un mod de comportare rezultat al experientei comune) si (mai recent) una din perspectiva psihologica (simtul comun al dreptului) .

Aceasta ultima abordare , respectiv cea a simtului comun al dreptului (notiune de instinct) , se remarca , in esenta , prin faptul ca porneste de la fenomenul social si merge catre structurile individuale , respectiv invers decat in teoria dreptului traditional . Punctul slab al acestei abordari este , dupa Sand , accentul pe comportamentul insusit , minimalizand comportamentul  innascut . Altfel spus , Sand considera simtul dreptului in mare masura un comportament tipic innascut , idee la care Lorenz subscrie fara a putea argumenta stiintific de ce .  

Concluzie preliminara : in privinta indivizilor-paraziti daunatori comunitatii , omul dispune de un sistem puternic diferentiat al modurilor de comportare , analog sistemului de formare a anticorpilor la nivel celular .

Ca o chestiune practica , criminologii incearca sa inteleaga cat din comportamentul asocial este generat de anumite mutatii genetice si cat de perturbari in transmiterea normelor sociale . Se stie ca tot ceea ce este programat filogenetic poate fi influentat prin educatie . Totusi , aceasta capacitate de influenta nu este nelimitata . Omul fiind , prin natura sa , o fiinta culturala (A. Gehlen) , pornirile instinctive si influentarea lor responsabila , cultural determinata , formeaza un sistem in care functiile celor doua subsisteme rezoneaza perfect . Orice dezechilibru intre cele doua subsisteme conduce la perturbari greu reversibile . Altfel spus , capacitatea de corectie (compensare) a acestor perturbari este redusa . 

Aceasta este cauza care limiteaza perspectivele recuperarii indivizilor cu deficiente afective (respectiv a celor numiti , generic , paraziti sociali) . Acest fapt este valabil atat pentru cei nascuti cu deficiente afective , cat si pentru cei care s-au ales cu asemenea deficiente in urma unei educatii defectuoase (R. Spitz , hospitalization - dereglari ireversibile din perioada copilariei) .
        In aceeasi ordine de idei , nu trebuie scapat din vedere inca un fapt : nu toate defectele congenitale sunt incurabile , dupa cum nu toate defectele dobandite sunt corijabile .

Cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate (III)

4. Moartea termica a simturilor .

Una din formele invatarii are la baza doua tipuri de stimuli : de obisnuire (de accentuare a unui comportament) si de dezobisnuire (de reducere sau chiar de inhibare a unui comportament) . La om , actiunea primului stimul este legata de senzatia placerii , in timp ce actiunea celui de-al doilea de senzatia neplacerii (a durerii) .

O consecinta a acestui tip de invatare (placere/neplacere) a fost dezvoltarea filogenetica a doua principii simple : evitarea primejdiilor inutile si conservarea energiei .

In ultima perioada de timp , conditiile de viata care au condus la dezvoltarea celor doua principii s-au schimbat . Drastic . Daca pana cel putin catre sfarsitul evului mediu a manca in exces (cand aveai ocazia) era o virtute , azi inseamna o greseala cu consecinte potential periculoase . Asemenea , putem observa cat de usor putem inlocui sintagma conservarea energiei cu termenul lene .

Extrapoland , “multe lucruri pe care azi le consideram pacate sau le privim (…) cu dispret” au reprezentat in trecut strategii corecte sau chiar vitale pentru supravietuire . Reciproca este inevitabila : in conditiile de viata actuale , cele doua principii , potentate de alte doua insusiri fiziologice fundamentale , respectiv obisnuinta si inertia , tind sa conduca la consecinte dezastruoase .

Stiinta si tehnologia moderna ofera din ce in ce mai multe mijloace de a evita neplacerea . Consecinta este modificarea raportului dintre placere/neplacere in directia unei sensibilitati tot mai accentuate fata de orice stimul provocator de neplacere si a unei atenuari corespunzatoare a sensibilitatii fata de stimulii provocatori de placere . 

Consecinta acestei modificari este pierderea disponibilitatii pentru munca grea care produce rezultate viitoare si cerinta de satisfacere imediata a tuturor dorintelor . Aceasta cerinta este incurajata in toate felurile posibile de consumerism , concomitent cu ascunderea cu grija a consecintelor acestei satisfaceri imediate .    

Si aceste consecinte sunt multe : incepand cu cele directe si evidente (starea de sclavie generata de cumpararea “avantajoasa” a tot felul de nimicuri in rate) si terminand cu cele indirecte si subtile (pierderea bucuriei) . Una peste alta , intoleranta la neplacere niveleaza amplitudinile oscilatiei profunde ale vietii umane , aducandu-le catre un plan degenerat artificial . 

Lantul cauzal continua cu alte consecinte perverse : scaderea capacitatii de a trai placerea conduce catre cautarea necontenita de noi stimulente , din ce in ce mai puternice . Aceasta adevarata neofilie afecteaza toate relatiile de care omul este capabil . Spre exemplu , o pereche de pantofi ori o masina , odata posedate , isi pierd rapid forta de atractie si trebuie schimbate . Analog , acelasi lucru se intampla cu iubita , prietenul sau patria …

        Pe scurt , consecinta ultima este distrugerea adevaratei firi a omului :  moartea emotionala . 

Interesanta este terapia acestui pacat : aducerea subiectului in situatii profund periculoase (situatii limita) , situatii care implica nemijlocit cele mai profunde straturi ale personalitatii . 

Din nefericire , nu ducem lipsa de de asemenea situatii limita care trebuie depasite pentru a evita colapsul speciei . Rolul actual al educatiei ar trebui sa fie , in primul rand , relevarea acestor situatii .   

            

Cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate (II)*

3. Intrecerea cu sine insusi .

Plecand de la selectia intraspecifica , selectie care produce schimbari care nu numai ca nu cresc sansele de supravietuire ale speciei , ci , de cele mai multe ori chiar le reduce , se ajunge la chestiunea competitiei interumane , respectiv a concurentei nemiloase , cheia de bolta a civilizatiei actuale .

In cazul omului , selectia intraspecifica conduce la distrugerea majoritatii valorilor din considerente strict comerciale . Altfel spus , in “forfota intrecerii interumane” ne-am lepadat de tot ceea ce este important si folositor pentru ansamblul omenirii (respectiv a speciei) , considerand drept valoros numai ceea ce ne ajuta sa ajungem “la succes in cadrul unei concurente fara mila” .

Ajuns in acest punct , Lorenz defineste eroarea utilitarismului , respectiv confundarea mijloacelor cu scopul . Sau , mai nuantat , “orice mijloc ce ar putea servi acestui scop (respectiv la atingerea succesului) apare , in mod inselator , ca o valoare in sine” .

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­_______________________________________________________

Suntem provocati sa gandim la “ce anume provoaca omenirii de azi daune sufletesti mai mari : lacomia orbitoare de bani sau graba extenuanta .” Intrebarea este urmata de o precizare edificatoare : “oricare ar fi raspunsul , cei care detin puterea urmaresc , indiferent de directia lor politica , sa le promoveze pe amandoua si sa amplifice pana la hipertrofiere acele motivatii care impulsioneaza omul catre intrecere .”

In legatura cu motivatiile acestei competitii , Lorenz mai afirma : “e foarte probabil ca pe langa lacomia de a detine bunuri ori pozitie ierarhica , ori de a le detine pe ambele , un rol esential sa-l joace si frica ; frica de a nu ramane in urma (…) , frica de saracie , (…) frica de a nu face sau a nu mai face fata intregii situatii atat de stresante . (…) Omul vesnic grabit si agitat cu siguranta nu este manat doar de lacomie . Cele mai ademenitoare tentatii nu l-ar putea determina sa ajunga intr-un asemenea hal de autodistrugere . El e manat , si cea care il mana nu poate fi decat frica …” .

Consecinta agitatiei “plina de frica si frica agitata isi au rolul lor in a-l vaduvi pe om de calitatile lui esentiale . Una dintre aceste calitati este reflectia .” In fapt , Lorenz merge chiar mai departe si identifica la omul civilizat teama de reflectie si refuzul de a reflecta . Apoi conchide : “desi sunt dresati din frageda copilarie sa vada progrese in toate formele nebunesti de manifestare ale intrecerii , tocmai celor mai progresisti dintre ei li se citeste cel mai bine in ochi teama ce ii mana …” .

Intorcandu-ne la cele aratate in introducere , Lorenz ne aminteste ca “orice proces ciclic avand o conexiune inversa pozitiva duce , mai devreme sau mai tarziu , la catastrofa , iar fenomenul discutat contine mai multe astfel de procese” . Prin urmare , “chiar daca pornim de la premisa in mod nejustificat optimista ca suprapopularea nu va continua in aceeasi masura periculoasa , intrecerea economica a omenirii cu sine insasi trebuie privita ca fiind suficienta pentru a o distruge cu totul .”

In final , alaturi de consecintele selectiei intraspecifice de tip comercial ni se indica un al doilea proces ciclic , oarecum complementar , respectiv cresterea indusa si progresiva a nevoilor omului . Deveniti din oameni , consumatori , suntem in permanenta manipulati sa consumam . Cresterea in conexiune inversa a nevoilor induse si a productiei care sa le sustina va distruge , mai devreme sau mai tarziu , actuala civilizatie (consumerista) .

Inainte de a atinge acest deznodamant insa , dorinta irationala de a consuma mereu mai mult , respectiv de de a trai in lux , a condus la moartea termica a simturilor (capitolul urmator) .  

* cartea , in format electronic si tradusa in lb. romana , o gasiti aici .