Despre ordinea prioritatilor si despre impostura

Am citit in jurnalul d-lui Hans Hedrich* cateva insemnari legate de Securitate , tortionari , informatori , interceptari si altele asemenea .

Gingas subiect . Nu tin sa ma pronunt in legatura cu persoanele amintite si faptele atribuite acestora . Nu fiindca sunt nestiutor , dar nu consider ca ar fi oportun .

Despre alte aspecte ale problemei imi propun sa discut .

Primul aspect tine de ordinea prioritatilor . Oricare interesat de subiect stie ca Securitatea a fost bratul inarmat al PCR-ului . Comandantii unitatilor de Securitate aveau dubla subordonare : militara si politica . Concret , se subordonau (si) primului secretar local .

In aceasta ordine de idei , devine de neinteles , pentru mine , furia cu care sunt vanati informatorii Securitatii – de fapt , o parte a acestora si cei care sunt banuiti , cu sau fara motiv , de aceasta calitate – pe de o parte , si indulgenta incredibila de care beneficiaza ofiterii de securitate si fostii stapani ai acestora , pe de alta parte . Fosti stapani care , dupa ’89 , s-au metamorfozat din gardienii comunismului in capitalisti feroce . Ei si (sau) odraslele lor .

Este vreo urma de bun simt si de logica in aceasta stare de fapt ? Vedeti pericolele care sunt mascate de aceasta gresita ordine de prioritati ? Cui foloseste ?

Al doilea aspect tine de cei care inteleg sa-si aroge rolul de instanta de judecata nerecurabila al celor care , dintr-un motiv sau altul , au fost (sau sunt banuiti a fi fost) informatori ai Securitatii .

Iau un singur exemplu : Dinescu . Acest maimutoi evident nesimtit , care se crede (si se poarta ca si cum ar fi) mandatarul lui Dumnezeu printre romani , nu este nimic altceva decat un impostor ahtiat dupa bani , putere si notorietate . Faptele exclud dubiul . Pe deasupra , valoarea lui ca poet este nula (parere personala si , probabil , subiectiva) . Are acest ipochimen calitatea morala si capacitatea intelectuala de a se erija in judecator al unor oameni care , in unele cazuri , ii sunt net superiori ? Si daca cineva este tentat sa spuna da , poate veni cu justificarea acelui da ?

Prezenta nu se vrea si nu trebuie inteleasa ca o pledoarie pro domo in favoarea informatorilor Securitatii .

* Pentru a elimina orice posibila interpretare : apreciez in cel mai inalt grad ceea ce face dl. Hedrich .

Despre dezvoltare si progres

Aceste doua concepte fac parte din categoria celor cateva concepte uzurpate , confiscate si incluse in recuzita politicienilor si a “oamenilor de afaceri” , si care sunt frecvent fluturate in fata potentialelor victime si a opozantilor , pe post de pseudo argumente de tip speraclu .

Cand aud sau citesc cuvintele dezvoltare si (sau) progres , siluite de catre un “iubitor de sighisoreni” , in fata ochilor mintii imi apare o revista romaneasca de benzi desenate de la inceputul anilor ’70 , “Aventurile lui Haplea” .

Erau acolo o succesiune de desene care il reprezentau pe Haplea catarat pe creanga unui arbore , cu un topor in mana , taind de zor craca pe care statea . Undeva langa arbore , un om ii striga sa fie atent cu ceea ce face , ca nu e prea in regula . Haplea , dupa ce se ratoieste la respectivul , ii da inainte . In ultimul desen , Haplea se lanseaza in picaj catre sol . Toporul ii pica in teasta .

Cam asa se petrec lucrurile si acum : “iubitorii de sighisoreni” , cu un topor mare in labe , topor pe care scrie dezvoltare si progres , taie , cu aplicatie , craca pe care s-au aburcat . Diferenta fundamentala este ca viata bate benzile desenate : in afara de ei , pe respectiva creanga vietuim si noi . Extrapoland , asta este situatia in intreaga lume , nu doar in comunitatea noastra . Ceea ce nu justifica in nici un fel prostia manifesta a “iubitorilor de sighisoreni” .

Fata de cele de mai sus , va propun sa meditati la urmatoarele intrebari :

Prima intrebare : au “iubitorii de sighisoreni” proprietatea celor doi termeni ?

A doua intrebare* : daca o au , sunt ei , intr-adevar , interesati de progres si dezvoltare ? Au ei in vedere interesele comunitatii ? In general vorbind , le pasa lor , fie si numai cat negru sub unghie , de vreo fiinta , alta decat ei ?

A treia intrebare : au reprezentarea consecintelor faptelor lor ? Ma refer la acele fapte care sunt trecute in contul progresului si dezvoltarii , dar care nu sunt altceva decat manifestari ale lacomiei tampe , cand nu sunt , de-a dreptul , contraventii sau infractiuni . Si care fapte au , pe termen scurt si mediu , consecinte nefaste si probabil ireparabile .

A patra intrebare : intr-o confruntare in care “iubitorii de sighisoreni” au de partea lor forta oarba a banului si a institutiilor statului , institutii pe care le-au uzurpat si incalecat , este loc de scrupule morale ? De fapt , este loc pentru orice fel de scrupule ?

Aceasta din urma intrebare este singura la care nu m-am hotarat care raspuns este cel potrivit …

* aceasta intrebare contine cateva directii diferite , dar care trebuie considerate ca unitare si trebuie gandite din aceeasi perspectiva .

Tu ce-ai realizat ?

De indata ce ai reusit sa inoportunezi un invartit al tranzitiei cu intrebari prea insistente , poti conta ca vei auzi o intrebare : tu ce-ai realizat ? Intrebarea , aruncata din varful buzelor , mustind de ura si dispret , are un dublu scop : sa te anuleze pe tine , nemernicul care indrazneste sa ridice privirea din tarana altfel decat plina de supunere si admiratie , si sa aduca un binemeritat autoelogiu celui care o pune .

In timpul doi , in fata ochilor iti este trantita o casoaie cat un hotel sau un hotel cat sa-ti acopere tot campul vizual . Sau si una , si alta . Si , trebuie sa recunosc , de cele mai multe ori panglicaria tine : preopinentul , zdrobit de greutatea “argumentelor” , renunta .

Este timpul sa arat de ce aceasta intrebare este un silogism care nu demonstreaza , in sine , nimic .

Sa luam un exemplu simplu . Casa Poporului este o realizare mareata . Atat de mareata , incat orice casoaie sau hotel , raportate la ea , inseamna nimic . Cu toate astea , atat ctitorul , cat si ctitoria , sunt permanent pusi in discutie . Si contestati . Evident , de catre oameni rai si care nu au realizat nimic . Unii dintre acestia sustin ca le este jignit simtul estetic . Altii pun in discutie utilitatea . Altii oportunitatea . Chestiuni subiective - afirma ceilati . Si poate au dreptate .

Dar cand se ridica intrebarea CUM a fost realizata aceasta constructie , lucrurile se schimba . Dramatic . Strigoii incep sa se iteasca din ziduri . Si intrebarile curg . Oare cati oameni sunt ingropati in realizare ? Zeci ? Poate sute ? Si cati copii au fost condamnati sa creasca fara tata ? Sute ? Poate mii ? Cati au fost infometati si au rabdat frigul pentru infaptuirea realizarii ? Zeci de mii ? Sute de mii ? Poate milioane ? Si astea nu mai sunt chestiuni subiective …

Prin urmare , raspunsul la intrebarea “ce-ai realizat” nu are nicio valoare fara raspunsul la intrebarea , complementara si obligatorie , CUM ai realizat ceea ce ai realizat .

Sa revenim la invartitii nostrii si la silogismul lor agresiv . Inainte sa scuipe pe gaura gurii intrebarea “tu ce-ai realizat” , sa se gandeasca bine daca ne pot spune si CUM au realizat ceea ce ne trantesc in fata . Pe ce terenuri si-au ridicat casoaiele si hotelurile ? Cum au ajuns acolo ? Cate legi si cutume au calcat in picioare pana sa-si vada visul cu ochii ? Pentru cine si de ce au “ctitorit” ? Si da , de unde banii ! Daca cred ca sunt pregatiti sa raspunda SI la aceste intrebari , sunt liberi si in drept sa intrebe : “tu ce-ai realizat” ? Dar daca nu pot raspunde la aceste intrebari , sa tina gura bine inchisa . Si ochii in pamant .

Despre vanatoare I

Nu sunt vanator , dupa cum nu ma numar nici printre cei care vad in vanatoare un atavism pernicios pentru echilibrul ecologic . Totusi , trebuie sa afirm ca fac o distinctie neta intre asa numita vanatoare sportiva si cinegetica .

Randurile de mai jos nu sunt nici pro , nici contra vanatorii ; sunt o incercare de a analiza evolutia braconajului , un fenomen conex vanatorii . Incercarea se limiteaza la analiza braconajului la nivelul zonei Sighisoara , pe o perioada de timp cuprinsa intre anii ’80 si anul in curs .

___________________________________________________________

Am afirmat ca braconajul este un fenomen conex vanatorii din urmatorul motiv : majoritatea actelor de braconaj au ca autori vanatori cu acte in regula . Afirmatia este echivalentul secretului lui Polichinelle in materie . Actele de braconaj savarsite de profani sunt mult mai putine numeric si nu au gravitatea si consecintele braconajului sistematic si oarecum calificat , specific vanatorilor – braconieri .

O a doua chestiune de la care plec este diferenta substantiala intre starea fondului cinegetic si a vanatorii anterioara anului 1989 si cea ulterioara acestui an , inclusiv in ceea ce priveste specificul si dinamica braconajului .

Din aceste motive , incercarea de analiza are doua parti distincte . Prima parte urmareste starea fondului cinegetic , vanatoarea si braconajul in perioada anterioara anului 1989 , iar a doua parte urmareste starea fondului cinegetic , vanatoarea si braconajul in perioada post”revolutie” .

Perioada anterioara anului 1989 : caracteristica acestei perioade este administrarea riguroasa a fondului cinegetic din Romania , si , implicit , din zona Sighisoara . Cu precizarea ca administrare riguroasa nu inseamna , neaparat si intotdeauna , administrare corecta .

Ca urmare a acestei administrari , au aparut un numar de consecinte importante si , in general , pozitive . Una dintre aceste consecinte a fost cresterea densitatii unor specii de vanat , pe unele fonduri , dincolo de optim , fapt care a determinat o largire a arealului specific . In principal asa se explica aparitia , in zona Sighisoara , a unor exemplare de urs carpatin , exemplare aflate sensibil in afara arealului lor natural . Una peste alta , perioada anterioara anului 1989 poate fi considerata o perioada fasta pentru majoritatea speciilor de animale salbatice .

In context , cateva cuvinte despre Ceausescu . Am citit si auzit multe despre “vanatorile lui Ceausescu” . Majoritatea celor care se aflau in treaba habar nu aveau despre ce vorbeau , sau daca aveau , nu erau preocupati de fapte . Cei interesati de subiect ar trebui sa citeasca “Vanatorile lui Ceausescu , asa cum au fost” , carte scrisa de Mitica Georgescu si aparuta la editura Corint in anul 2003 .

Vanatoarea , in aceasta perioada , se supunea unor reguli mai stricte decat in prezent . Vanatori - braconieri erau si atunci , dar marja lor de manevra era mult mai mica : daca sareau calu’ , o incurcau rapid . Este suficient sa rasfoiti colectia revistei Vanatorul si Pescarul Sportiv din acea perioada ca sa va edificati in legatura cu subiectul .

Perioada ulterioara anului 1989 : caracteristica acestei perioade este jaful ca’n codru . Profitand de haosul lasat in urma de “revolutie” , o parte a vechilor “vanatori” , la care s-au adaugat , rapid , un numar de noi “vanatori” , au inceput un jaf sistematic si de proportii pe fondurile de vanatoare . Am pus vanatori in ghilimele , fiindca indivizii in cauza nu au fost si nu vor fi niciodata vanatori . Ei au fost si vor ramane niste simpli macelari , animati de o lacomie si o lipsa de respect pentru viata care trece spre patologic .

Din nefericire , imediat dupa ‘89 , vanatoarea a inceput sa fie perceputa ca o preocupare specifica “elitelor” , un fel de blazon care confirma parvenirea . De aceea , nou venitii in tagma vanatorilor au fost (si sunt) , in general , parvenitii . Deci indivizi caracterizati , printre altele , de lacomie si de lipsa oricaror calitati morale .

In zona noastra , acestor parveniti – “vanatori” li s-au alaturat cativa localnici plecati din tara , vanatori sau aspiranti (*) in tara de adoptie , care , veniti in vizita , au constatat ca , pentru 100 de marci , pot face lucruri pe care in Germania nu ar fi indraznit nici macar sa le viseze .

Acestea au fost premisele macelului declansat in padurile limitrofe orasului in cursul anilor ’90 . Destul de repede , braconierii – macelari au constatat ca animalele salbatice pot asigura si un castig banesc bun . Asa a inceput transformarea mistretilor si a ciutelor in carne de mici . Fiindca o fazanita sau o capra poti s-o faci cadou soacrei , dar nu o poti vinde in macelarie . Dar o ciuta de 250 kg. , trecuta prin masina de macinat carne , o vinzi urgent si fara probleme . La jumatatea ultimului deceniu , in Sighisoara a aparut o mica industrie alimentara bazata pe carnea de vanat : existau carmangerii care preparau carnea de mici din vanat , dupa cum existau macelarii in care aceasta carne se vindea .

Se bracona la far sau ziua’n amiaza mare , iarna sau in miezul verii , din masini sau pe jos , pe marginea soselei europene sau pe drumuri forestiere . Tot ce misca in raza de actiune a “vanatorului” – braconier , inarmat de obicei cu infama “Geko” , era “palit” . De la uliul sorecar la cerb , nimic nu era iertat .

Se poate pune intrebarea cum de a fost posibil ca o activitate infractionala de o asa amploare sa scape neobservata . Raspunsul este simplu : nu a fost neobservata . Din contra , cei platiti sa impiedice aceste infractiuni cunosteau prea bine ceea ce se intampla . De cele mai multe ori chiar prea bine .

Daca se intampla sa pice cate un cap , acel fapt nu avea nicio legatura cu ideea de lege sau de dreptate . Din contra , legea era folosita ca pretext pentru reglarea unor conturi sau stabilirea unor ierarhii . Cei care invocau legea nu erau cu nimic mai buni decat cei in contra carora legea era invocata .

Dupa anul 2000 , activitatea infractionala a “vanatorilor” – braconieri s-a rafinat . Timpurile nu mai sunt chiar la fel de propice pentru jaful la lumina zilei . In schimb , se profileaza alte oportunitati . Cum ar fi asociatiile de vanatoare private . Adica posibilitatea de a dispune , cum si cand vrei de ceea ce , de acum , e al tau . Bun privat . Si mai presus de orice , acum o poti face “legal” . E drept ca mai sunt unele mici probleme , cum ar fi cele legate de dreptul altora la proprietate . Dar indivizii de tipul celor in cauza nu s-au impiedicat niciodata in asemenea amanunte .

Este interesant de urmarit cine , cum si unde infiinteaza asemenea asociatii . Ca de ce este o intrebare retorica .

Randurile de mai sus pot fi considerate o introducere la incercarea de a analiza evolutia braconajului in zona Sighisoara . Introducere pe care o inchei aici , nu inainte de a sublinia un aspect esential : numele acestor braconieri sunt , in general , bine cunoscute celor interesati . Activitatea lor , de asemenea …

_______________________________________________________

(*) in legatura cu aspirantii la calitatea de vanator (re)veniti din Germania ar fi de spus cateva lucruri interesante . Despre cum si de ce erau primiti in “asociatie” , despre cine si cum le elibera permisul de port arma , tinand cont de unele prevederi legale in vigoare la acea data . Si despre cine si de ce le facilita , ca sa zic asa , aceste demersuri .

Balciul desertaciunilor II

Unul din motivele care ma determina sa insist pe tema transformarii orasului intr-un balci cu program non stop este nesimtirea si agresivitatea “alesilor” , care , in pofida tuturor evidentelor , se incapataneaza sa ne povesteasca , ori de cate ori au ocazia , cat de mult s-au schimbat lucrurile in bine , cat de mult se vor schimba , in continuare , in si mai bine , si ce viitor luminos ne asteapta ca cetateni ai unui oras cu un “potential turistic” din ce in ce mai bine pus in valoare .

De indata ce le spui ca , din perspectiva ta , lucrurile stau exact pe dos , ai si devenit rau intentionat , nemultumit , nerecunoscator , cusurgiu , nerealist , intr-un cuvant , un dusman al “comunitatii” .

Sa vedem cum stau lucrurile .

Este un fapt ca Cetatea se degradeaza de la un an la altul . Cine este de alta parere , nu are decat sa faca o plimbare de o ora prin gropile si hartoapele care desfigureaza strazile Cetatii . Si sa inghita praf sau sa inoate prin noroi , dupa cum e timpul . Asta in timp ce ocoleste zecile de masini , “parcate” una peste alta .

Parcurile si zonele verzi au fost efectiv rase , in locul lor cascandu-se terenuri virane , ocupate de mormane de pamant , pietris si tot felul de gunoaie .

“Lucrarile la infrasctructura” , incepute cu ani in urma , se prelungesc ad infinitum .

Arbori cu varste venerabile sunt culcati cu dusmanie la pamant si nu se planteaza nimic in loc .

Mercenari ai banului , bine infipti in realitate , demoleaza case in mijlocul Cetatii si “reconstruiesc” dupa planuri si documente cunoscute si recunoscute doar de ei , sfidand cetatenii si incalcand legi si cutume la lumina zilei .

Piata Cetatii a devenit o spelunca sordida , in care mese , banci , scaune , umbrelute , frigidere , tejghele si masini sunt inghesuite , de-amboulea , peste gropile si mizeria lasate in urma de “lucrarile la infrastructura” . Printre mesele la care “turisti” nauciti inghit mancaruri fade , bine condimentate cu praful ridicat de masinile care roiesc una-ntruna , se strecoara stoluri de tiganusi in cautare de musterii pentru nenumaratele locante .

Si peste toata babilonia asta , tuna duruitul de toba al “emblemei” Cetatii : tobosarul - clovn . Care tobosar , alaturi de reclamele stupide si kitchoase , gen “Dracula din carton” si “cap taiat pe ciocluta” , vine sa puna capac acestui balci dement .

Avem , in schimb , din ce in ce mai multe festivaluri . Si zile ale orasului . Din aprilie pana-n octombrie , saptamana si bairamul . Cu muzica si focuri de artificii . La focuri de artificii suntem de neegalat . Ma intreb cat costa si cine plateste asemenea nevinovate distractii .

Ce valoare are , spre exemplu , asa numitul “festival medieval” , vedem cu totii : o turma de “turisti” imbecilizati de subcultura , care umbla cu pancarte spanzurate de gat prin care te informeaza ca sunt dispusi sa incaseze un sut in fund pentru 1 RON . Si productii de “arta medievala” . Care productii au in comun , atat cu arta , cat si cu Evul Mediu , cam tot atat cat au de-a face politicienii cu “interesul public” . Si manele . Si mici . Si bere . Si mizerie . Cat cuprinde . La sfarsitul unui asemenea “festival” , priviti iarba de langa Turnul cu Ceas : e arsa .

Si tot acest munte de gunoaie , toata aceasta afacere pestilentiala , pentru ce ? Cui foloseste ?

Daca ar fi sa ma iau dupa “alesi” , asta este viata orasului : fara “turism” am sta la capu’ podului cu mana intinsa . Nu tu industrie , nu tu agricultura , nu tu servicii … Turismul de turma , asta si numai asta ne tine departe de mizerie .

Daca tin cont de fapte , pot afirma neted : ca cetatean al orasului , personal nu am nici un fel de castig , nici material si nici de alta natura , nici direct nici indirect , de pe urma mult trambitatului turism . Am in schimb o gramada de costuri si de neplaceri de suportat . Incepand cu mizeria , aglomeratia , zgomotul si poluarea generate de turismul de turma , si terminand cu banii comunitatii irositi in cele mai diverse moduri . Cum ar fi , de exemplu , focurile de artificii .

Povestile cu banii “atrasi la buget” ma ingretoseaza : presupunand ca exista , unde se regasesc acesti bani ? Cum imi fac mie , ca cetatean al orasului , viata mai frumoasa si mai usoara ?

Si totusi , cine sunt profitorii turismului de turma ? Sunt cateva zeci de tejghetari care castiga , cu adevarat , de pe urma acestei anomalii . Si inca cateva zeci , poate sute , de cointeresati care presteaza , intr-un fel sau altul , pentru acesti tejghetari . Deci cateva sute din treizeci si ceva de mii . Care treizeci si ceva de mii suporta marea majoritate a costurilor si toate neplacerile aferente profitului celor cateva zeci , poate sute , de interesati .

Asa arata cu adevarat situatia . Ce trebuie facut pentru a repune lucrurile in firesc ?

Refuzati sa va mai lasati mintiti si manipulati . Aveti incredere in ceea ce vedeti si in bunul simt si nu mai credeti minciunile sfruntate cu care o mana de uzurpatori si impostori va prostesc in fata .
.