vineri, 26 februarie 2010

Despre crestere (I)


Pare ca sta in firea omului sa ignore orice adevaruri , oricat de evidente , daca aceste adevaruri ii contrazic convingerile si (sau) obiceiurile . Chiar si acei dintre noi care au momente in care sunt capabili sa inteleaga si sa accepte anumite evidente sfarsesc prin a reveni la un anume tip de speranta irationala , rezumata in doua cuvinte : “poate totusi” …
Alaturi de capacitatea de a repeta , dezinvolt si ciclic , aceleasi categorii de greseli , (si) aceasta inclinatie vine sa ne garanteze esecul .
Un exemplu de asemenea ipostaza periculoasa este speranta (iluzia) ca actuala “criza” este conjuncturala , si , prin urmare , va trece . Asta in pofida evidentelor , care indica contrariul . Pentru argumentatie , cateva din sustinerile fizicianului si filosofului Fritjof Capra in “Momentul adevarului” , carte publicata in anul 1982 :    
“Una din caracteristicile importante ale economiilor zilelor noastre , atat capitaliste , cat si comuniste , este obsesia referitoare la crestere . Cresterea economica si tehnologica sunt considerate esentiale practic de catre toti economistii si politicienii , chiar daca ar trebui sa fie mai mult decat clar faptul ca expansiunea nelimitata intr-un mediu finit nu poate conduce decat la dezastru . (…) Credinta predominanta pentru guverne si companii a ramas inca aceea ca binele comun va fi maximizat numai daca toti indivizii , toate grupurile si toate institutiile isi maximizeaza propria bunastare materiala (…) . Intregul este identificat cu suma partilor sale si se ignora faptul ca intregul poate reprezenta mai mult sau mai putin decat suma partilor sale componente , functie de relatiile reciproce intre acestea . Consecintele acestei erori reductioniste devin actualmente dureros de vizibile , pe masura ce fortele economice se ciocnesc intr-o masura din ce in ce mai mare una cu alta , destrama cadrul social si ruineaza mediul natural .
Obsesia globala a cresterii a avut ca rezultat o remarcabila similitudine intre economiile capitaliste si cele comuniste . (…) Inclinatia universala pentru crestere si expansiune devine mai puternica decat oricare ideologie . (…)
Pana la un anumit punct , credinta comuna in crestere este justificata , deoarece cresterea este o conditie esentiala a vietii . (…) Totusi , ceea ce este teribil de eronat in privinta notiunilor de crestere economica si tehnologica este lipsa oricarei clarificari . Credinta uzuala este ca toate tipurile de crestere sunt bune , fara a se recunoaste ca , intr-un mediu finit , trebuie sa existe un echilibru dinamic intre crestere si descrestere . (…)
Cea mai mare parte a gandirii economice contemporane se bazeaza pe notiunea de crestere nediferentiata . Ideea ca cresterea poate fi obstructiva , nesanatoasa sau patologica nu este acceptata . Prin urmare , avem urgenta nevoie de diferentierea si clarificarea conceptului de crestere .    
In majoritatea societatilor industriale exista trei dimensiuni ale cresterii , aflate in stransa legatura una cu cealalta – economica , tehnologica si institutionala . Cresterea economica continua este acceptata ca dogma de catre toti economistii , desi s-a demonstrat de mult timp ca acest model este nerealist . (…) Nelson Rockefeller afirma in 1976 , la o intalnire a Clubului de la Roma ca “este necesara o crestere economica si mai mare daca se doreste ca milioanele de americani sa beneficieze de posibilitatea de a-si imbunatatii calitatea vietii” . Desigur , Rockefeller nu s-a referit la calitatea vietii , ci la asa numitul nivel de trai , care este in relatie directa cu consumul material . Producatorii cheltuie sume imense pentru a sustine modelul consumului concurential , deoarece numeroase bunuri consumate nu numai ca nu ne sunt necesare , ci sunt , adeseori , de-a dreptul daunatoare . Pretul pe care il platim pentru aceste deprinderi excesive este continua degradare a calitatii adevarate a vietii . Costurile acestui supraconsum risipitor au fost foarte bine documentate cu cateva decenii in urma si , de atunci , continua sa creasca .”

vineri, 19 februarie 2010

Puncte cardinale in haos


Haosul care se instapaneste peste tara , peste tot in lume , este consecinta unor greseli repetate . Ne incapatanam sa ignoram istoria . Si o repetam ...

Cateva randuri scrise in anii ’30 ai secolului trecut de catre Nichifor Crainic :

… Haosul epocii noastre apare ca o abatere , ca o deraiere omeneasca de la ordinea universala a lucrurilor . Cine proclama dezintegrarea totala de orice fel de ordine devine factor al haosului . Cine voieste sa se salveze din panica si din deruta nu are alta cale decat reintegrarea in ordinea spirituala a lumii .

Omul care simte ordinea spirituala a lumii nu-si pierde cumpatul . Sub vreme cade strivita numai secatura zeflemista care nu are razim nici in sine , nici in afara de sine . (…)

In ordinea naturii e sentimentul de familie pe care il traim ca pe o mare bucurie a vietii ; in ordinea naturii e sentimentul de patrie pe care il traim uneori cu o si mai intensa bucurie . Negarea sentimentului de familie si de patrie , atat de frecventa in vremea noastra , e act al anarhismului care se aseaza in afara de natura , impotriva ei . 

Daca nu ma insel , la aceasta tragica raspantie sta sufletul chinuit al generatiei tinere romanesti : intre aventura oarba a distrugerii , a neantului , si intre libera acceptare a ordinii spirituale ; intre iresponsabilitatea proclamata de cinismul materialist si intre responsabilitatea morala si demnitatea umana ; intre tradarea afisata de individualismul anarhic si datoria impusa de solidaritatea rasei . “
_________________________________________________________________________________________

“Capitalismul (…) a desfiintat cu totul simtul de permanenta si , prin aceasta , atasamentul fata de locuri si de oameni . Azi sentimentalismul retrospectiv , adica duiosia fata de trecut , a murit . Nu ne intereseaza decat prezentul in care vietuim exclusiv . Prezentul nu poate insa nici crea , nici conserva fidelitatea . Epoca actuala este epoca tuturor tradarilor . (…)       

Ce traim in interiorul tarii ? O criza cumplita (…) . Inteligenta politica , versatila si deprinsa cu gimnastica escrocheriei , a si gasit explicatia : criza noastra este produsa prin repercusiune de criza mondiala . Prin urmare , daca e sa cautam un vinovat al restristei cumplite pe care o traim , acest vinovat nu e altul decat criza mondiala . Cu alte cuvinte , nimeni nu e de vina . (…) Sa retinem aceasta abila sustragere de la responsabilitate , specifica mentalitatii democratice . Fiindca democratia , ca si socialismul sau comunismul , este o formula politica plantata in doctrina materialista . Iresponsabilitatea morala intrinseca materialismului e practicata cu orgie de aceste societati anonime pe actiuni care sunt partidele politice .

Mai tanarul meu coleg , a carui cinica teorie a tuturor tradarilor politice , a iresponsabilitatii individuale am citat-o , trece drept o simpatica speranta a democratiei . Dupa cuvintele sale , democratia il recunoaste drept unul de-al ei . Iata ce spune dansul mai departe : “Ca sa ai succes , adica sa fii selectat de societate , e necesar sa te inscrii , cu orice pret , intr-un anumit tip … (…) Iata de ce orice om politic simte nevoia de a juca un rol , de a-si construi o masca , care de cele mai multe ori nu-l defineste . Nu importa . “
Nu importa , fireste , sinceritatea , onestitatea , fidelitatea , responsabilitatea . Ceea ce importa in ochii democratului e masca – pentru a ajunge la succesul personal . Aceasta pretioasa marturisire cinica ne introduce in insasi esenta democratiei . 

Iata , pe de o parte , masca : drepturile omului , vot universal , alegeri libere , libertate individuala , participarea tuturor la suveranitatea politica si la bunurile vietii . (Ce ironie crancena strabate din aceste cuvinte , dupa un deceniu de democratie !)  

Iata , pe de alta parte , adevarul brutal : succesul personal . Parvenirea cu orice pret . Toate lozincile sonore ale democratiei n-au alt scop decat succesul . In ce consta acest succes al democratului ? Ati facut socoteala cat costa propaganda pentru un singur scaun de deputat ? Eu am fost deputat si am facut socoteala la fata locului . Ei bine , un scaun de deputat costa , in medie , 700.000 lei . Cat aduce un scaun de deputat ? 160.000 lei anual ! Diferenta enorma dintre cheltuieli si venitul legal e dezastruoasa pentru politician . Atunci in ce consta succesul pe care il vaneaza , sub masca , cu o salbatica pasiune , omul politic ? Daca ar fi corect si cu o oarecare stare , omul politic , dupa un singur an de practica , s-ar ruina . Observatorul impartial distinge insa o minune : in loc sa falimenteze , cum ar pretinde cifrele , tribunii poporului , pana mai ieri simpli golani , azi sunt milionari . Iata adevaratul si misteriosul si paradoxalul succes al omului cu masca necesara ! Democratia e in functie de bani . Ea se face numai in vederea banului . (…)

Care e rezultatul practic al democratiei ? Biruri din an in an mai zdrobitoare , proprietatea rurala incarcata cu datorii provenite dintr-o camata exorbitanta la imprumuturi , favorizarea catorva trusturi industriale , marfuri cu preturi de doua , de trei si de patru ori mai mari decat cele din strainatate si o paralizie generala a energiilor creatoare ale acestei tari” .  
    
Nichifor Crainic - Puncte cardinale in haos , 1936

duminică, 14 februarie 2010

Despre libertatea constiintei . Si despre libertatea de expresie . IV - Epilog


La mai putin de un an de la experienta avuta pe lista d-lui Lengyel , unul dintre participantii de atunci la dialogul in cauza face urmatoarele precizari pe marginea unei spete asemanatoare :
Subject Re: [conservarea_biodiversitatii] Eryx jaculus
Sent Date 02-08-2010 1:14:22 PM
Reply-To conservarea_biodiversitatii@yahoogroups.com
To conservarea_biodiversitatii@yahoogroups.com
Era o problema de principiu...cand postezi un mesaj pe un forum...si blochezi postarea unei replici doar pentru ca esti moderator si nu-ti convine acel mesaj...atunci ceva nu este in regula...mi se pare o lipsa de respect fata de toti cei care au acceptat sa intre pe acel forum...
Irinel E. Popescu, PhD
Associate Professor
Department of Animal Biology
Faculty of Biology
Al. I. Cuza University
Bd. Carol I nr. 11, 700506 Iasi, Romania
E-mail: irinellus@

Nu cred ca e nevoie de vreun comentariu …


Drept epilog , cateva idei citate aproximativ din opera unui ganditor roman interbelic , al carui nume nu o sa-l specific din simplul motiv ca ar muta atentia de pe fond la chestiuni formale . Deci :

“In esenta , exista trei moduri de a vedea lumea . Unul e idealismul , dupa care singura realitate e ideea , materia si fenomenele nefiind decat iluzii proiectate de aceasta . 

Diametral opus idealismului , materialismul nu accepta decat materia si energia fizica . Lumea materialistilor este rezultatul hazardului , a intamplarii oarbe . Ceea ce este monstruos de ilogic in aceasta doctrina este stradania apologetilor de a formula legile intamplarii oarbe , de a organiza haosul dupa conceptia lor mecanicista . Aceasta ontologie monstruoasa si ilogica pretinde ca viata este un accident si reduce istoria omenirii la o simpla lupta pentru stomac . Determinat de aceasta lupta , omul este un animal care nu poate fi facut responsabil moral . 

Al treilea mod de a intelege Universul este spiritualismul . Ontologic , spiritul este afirmat iar materia este netagaduita . Dar spiritul este primordial . Ordinea cosmica este opera spiritului . Omul nu este nici umbra iresponsabil spanzurata de o idee , nici animalul decerebrat si redus la ritmul mecanic si intamplator al determinismului materialist .
_________________________________________________________________________________________

Hazardul  exclude moralitatea si ne conduce catre o societate pulverizata in indivizi de un egoism feroce . Astfel devenita , aceasta societate balanseaza intre formele extreme ale materialismului , care sunt individualismul capitalist si turma comunista , la limita similare si avand acelasi scop exclusiv material si aceeasi finaliate cumplita .

Principiul razboinic al egoismelor contrare nimiceste sentimentul solidaritatii umane . Daca suntem jucarii ale intamplarii oarbe , atunci este firesc sa traim exclusiv in prezent , intr-un perpetuu provizorat , detasati de orice responsabilitate si de orice moralitate , Solidaritatea nu are sens . Fidelitatea nu exista . Exista  in  schimb tradarile , afirmate cu un cinism diabolic drept exemple de conduita . Exista , dupa aceasta doctrina , iubirea de neam ? Iubirea de patrie ? Iubirea pentru inaintasi ? Iubirea pentru urmasi ?  Nu . Exista numai tradarea tuturor acestora . Materialistul este interesat doar de succesul personal , adica de satisfacerea imediata a bestialitatii sale razvratite . 

Haosul pe care il traieste lumea actuala este consecinta acestei ontologii monstruoase si irationale . Daca hazardul a fost cauza primara , haosul va fi consecinta finala …

joi, 11 februarie 2010

Inaintea asocierii , cateva randuri pentru locuitorii Cetatii


Cei care locuim in Cetate de mai mult de 10 - 15 de ani vedem cat de mult ni s-a schimbat viata . Si nu in bine . Avem parte de galagie , de aglomeratie , de mizerie , de santiere care nu se mai termina , de parcuri distruse , de masini parcate una-n alta , de povesti si de promisiuni . De ce , pentru ce si cine raspunde pentru toate acestea ?

Cetatea de azi are doua categorii de rezidenti : locuitorii si “operatorii” in turism . In realitate , interesele acestor doua categorii sunt diferite . De fapt , contrarii . Daca cei care locuiesc in Cetate vor liniste , curatenie , ordine si siguranta , cei care detin afaceri in Cetate , dar locuiesc in alte parti  – respectiv “operatorii” – sunt cu adevarat interesati de un singur lucru : de profit . Mare , rapid si neconditionat . In practica curenta , profitul creste in legatura directa cu numarul de turisti . La fel si mizeria , distrugerile , zgomotul , nesiguranta , numarul de masini – intr-un cuvant , disconfortul nostru . Acesta este motivul clar pentru care interesele “operatorilor” sunt in conflict cu interesele noastre .   

Pentru a-si impune interesele , “operatorii” in turism s-au organizat intr-o asociatie , Asociatia Turistica Sighisoara . Membrii acestei asociatii dispun de bani , de relatii si de influenta . Toti sunt încârdăşiţi politic . Parte dintre ei sunt consilieri municipali . Adica ei centreaza , ei dau cu capul si tot ei arbitreaza . De pe aceste pozitii , isi impun interesele fara sa tina cont in nici un fel de interesele locuitorilor Cetatii . Prin urmare , cei “alesi” sa ne gospodareasca banii si comunitatea nu sunt si nu pot fi interesati de ceea ce vrem si de ceea ce ni se cuvine . Maieul este intotdeauna mai aproape decat camasa . Sigur nu gresim daca ii socotim raspunzatori de starea actuala a Cetatii (printre altele) .

Pentru a ne apara drepturile si interesele specifice si legitime , este necesar sa ne asociem si sa stabilim care ne sunt dorintele , drepturile si interesele comune .

Este important ca aceasta asociatie sa apere strict drepturile si interesele pe care le avem in calitate de locuitori ai Cetatii . Cei care au de aparat si alte interese pot sa o faca pe cont propriu , pot infiinta o alta asociatie sau pot , daca le da mana , sa se inscrie in Asociatia Turistica Sighisoara . Din aceste considerente , ar fi bine ca aderarea la asociatie sa fie precedata de o declarare a acestor eventuale alte interese .

Subliniez : daca nu stabilim de la inceput si in clar scopul si limitele asocierii – respectiv apararea drepturilor si intereselor ca locuitori ai Cetatii – nu numai ca nu vom obtine nimic , dar asociatia va fi deturnata , confiscata si folosita pentru a legitima pretentiile si actiunile “operatorilor” in turism . Altfel spus , va fi folosita impotriva noastra .

Nu trebuie uitat : “operatorii” sunt si politicieni , si consilieri . Hotarasc , cheltuie banul public ,  conduc si dispun de oras nu pentru noi , ci pentru ei .     

P.S. In rezumat , cateva cuvinte pentru binevoitorii care se vor repezi sa rastalmaceasca sensul celor afirmate : TURISM DA , DAR NU IN PRIMUL RAND , NU ORICUM , SI , MAI ALES , NU CU ORICE PRET .

vineri, 5 februarie 2010

Romania , dupa 20 de ani (II)

De 20 de ani auzim acelasi refren : “inainte sa ne fie mai bine , trebuie sa ne fie mai rau” . Cui “sa ne fie” si de ce neaparat “trebuie” , nu ne mai spune nimeni .  

Dincolo de cliseele repetate pana la saturatie , realitatea : de 20 de ani , mergem din rau in mai rau . Pe Romania noastra , a celor “de rand” , traitori de azi pe maine , a crescut o Romanie maligna . O  Romanie a imbuibatilor , a politicienilor , a bugetarilor de lux , a invartitilor si a speculantilor , a fotbalistilor si a manelistilor , a bancherilor si a “oamenilor de afaceri” , a notarilor si a avocatilor , a “magistratilor” si a politistilor corupti . O Romanie maligna care pretinde . Pretinde “venituri” de lux , pensii de lux , conditii de lux , concedii de lux , profituri de lux , vile de lux , masini de lux , cavouri de lux . Pretinde  spitale separate . Si scoli separate . De lux . Toate de lux . Toate de la noi . Toate platite de noi . Muncite de noi . Trase de la gura copiilor nostri .   

De la an la an , imbuibatii si speculantii vor tot mai mult si mai multe . Si birurile cresc . Cresc necontenit . Cu toate astea , pentru noi nu sunt bani . Nu avem salarii , nu avem pensii , nu avem spitale , nu avem invatamant , nu avem justitie , nu avem siguranta . In compensatie , avem parte de circ . De circ , de justificari si de promisiuni . Minut de minut . Pe toate caile si in toate felurile . Avem fotbal si manele , jurnale de la ora 5 si talk show-uri , teledon-uri si  Big Brother , Can Can-uri si Click-uri , Carcotasi si Buzdugani , Esca si Radulescu , Nasu’ Moraru si Diaconescu direct . Peste astea , comunistii , FMI-ul , greaua mostenire , intrarea in NATO , intrarea in UE , din nou greaua mostenire , criza si din nou FMI-ul .   Fluvii de latura si lamentari nesfarsite care se revarsa , necontenit , peste capetele noastre . 

Adevarul ? Ce conteaza adevarul ? Cine mai distinge adevarul ? Cati mai pot rosti adevarul ? Si cati mai pot suporta adevarul ?  Tumora maligna nu se trateaza cu aspirina . Fie este extirpata , fie omoara . De aceea , trebuie sa stim ca    

“Dreptul oamenilor primeaza asupra dreptului statului . Autoritatea statului nu este si nu poate fi un scop in sine : in acest caz , orice tiranie ar fi inviolabila . Cand un guvern isi conduce poporul spre dezastru , razvratirea poporului devine nu un drept , ci o datorie .  

Orice guvern doreste , in mod firesc , sa mentina pe propria socoteala , puterea . Chiar daca (sau mai ales daca) este nefasta si a tradat - de mii de ori - interesul national .  

Pentru a-si apara drepturile , cetatenii pot si trebuie sa foloseasca aceleasi arme de care se foloseste si guvernul abuziv si tradator ; lupta trebuie dusa prin mijloace “legale” atata timp cat puterea abuziva se foloseste de ele . Daca opresorul recurge la mijloace ilegale , nu trebuie ezitat : cand viata iti este amenintata , problema legalitatii devine secundara” . (citat aproximativ)