luni, 28 aprilie 2008

Balciul desertaciunilor

Sunt recunascator destinului ca a hotarat sa ma nasc si sa traiesc in Sighisoara . Intreaga mea viata este legata de Cetate . Nu ma pot inchipui traind in alta parte . Adeseori imi amintesc de linistea si calmul in care mi-am trait copilaria ; si ceea ce imi amintesc eu nu seamana deloc cu imaginile apocaliptice zugravite de anticomunistii care fac spume la gura prin studiourile televiziunilor “libere”. Si cu atat mai putin cu ceea ce traiesc in ultimii ani .

Ceea ce imi amintesc sunt batranii lipsiti de griji stand pe bancile din Piata Cetatii , privind zbenguielile noastre . Si imi amintesc de multimea porumbeilor : daca aruncai o mana de farmituri , Piata Cetatii se acoperea , literalmente , cu un covor viu . Imi mai aduc aminte de prietenii mei sasi , impreuna cu care am crescut . Si imi aduc aminte de serile de vara si de linistea ireala care venea odata cu noaptea . Si de zilele de iarna , cand coboram cu sania de la liceu pana sub castanul care inca se incapataneaza sa mai infrunzeasca .

Spre sfarsitul anilor ’70 au inceput sa plece sasii . Odata cu ei , au inceput sa se rareasca si porumbeii . Locul lor a fost ocupat , pe nesimtite , de ciori . De stancute , ca sa fiu delicat .
Inceputul anilor ’90 a stat sub semnul unei frenezii bezmetice . O lume se naruia si speram , cu o naivitate prosteasca , ca o alta , mai buna , ii va lua locul . Optimismul meu nejustificat era intrigat de scepticismul si avertismentele bunicii mele , Dumnezeu sa o odihneasca . Unul dintre aceste avertismente imi revine , din ce in ce mai des , in minte : “cum dai tu totul pe o punga goala “ .
A urmat o perioada in care , fara sa stiu prea bine cum , am fost absorbit pe un drum care ducea spre nicaieri . Sansa a facut sa realizez , la timp , ca sunt pe cale sa ma irosesc . Si m-am trezit . Dar m-am trezit intr-o lume straina .

In timp ce eu rataceam catre nimic , Cetatea a fost transformata intr-un balci . Un balci al desertaciunilor . Vechii proprietari au instrainat casele , vanate de mercenarii banului . Mercenari care s-au bulucit atrasi de “potentialul turistic” al Cetatii ca hienele la mirosul sangelui : belitori de caini din vecinatatea orasului si zburatori veniti din Tarile de Jos pun umarul la prefacerea Cetatii , dupa chipul si asemanarea lor .
Aceasta specie infama nu vede in Cetate istoria care moare. Nu este legata afectiv cu nimic si de nimic . Nu vede nici macar turistul ; singurul lucru care conteaza este banul fosnitor . Pentru ban , ar darama Cetatea piatra cu piatra . Si ar reconstrui-o ca pe un aspirator de bani .
Restaurant in restaurant , pensiuni , hoteluri , hosteluri , pub-uri , discoteci , terase peste terase si masini . Masina in masina , masina peste masina . Asta este Cetatea in viziunea mercenarilor banului .

Am cunoscut o astfel de creatura . Venit la praduit de la capatul continentului , emanand falsitate prin toti porii , a pus ochii opaci , de peste mort , pe doua case . Imi amintesc , cu scarba , de grimasele pe care le facea , dojenindu-ne , din varful buzelor , ca nu ne ridicam la inaltimea patrimoniului pe care il detinem . Dupa ce s-a vazut cu sacii in caruta , si-a dat arama pe fata : cu de la sine putere , a trantit in mijlocul Cetatii un ditamai blocul garnisit cu termopane . Si colac peste pupaza , mai are si nesimtirea sa ne imbrobodeasca cu tot felul de povestiri halucinante despre cum isi parcau sasii boii prin garaje .

Si ca totul sa poarte un lustru de “legalitate” , mercenarii banului sunt atent secondati si priveghiati de catre “edilii orasului” . Din motive de “interes public “ .
Tot “interes public” este si sfartecarea Cetatii , de la un cap la altul , de santurile unui santier care nu se mai sfarseste . In timp ce unii astupa , altii desfunda .Si de la capat .
Locul parcului de langa biserica romano-catolica a fost luat de un teren viran , rezervor de praf pe timp frumos , groapa mocirloasa pe timp ploios .
Zidurile Cetatii se naruie iar alesii se lamenteaza : nu avem bani . Asta intre doua “deplasari” peste hotare . Facute tot in “interes public” . 

Din primavara pana in toamna , peste viermuiala neodihnita a turistilor , care se bulucesc pe stradelele inguste ca oile in strunga , paseste cu semetie studiata o aratare impopotonata ca un clovn : tobosarul Cetatii . Gaselnita stupida a nu stiu cui , acest plavan , numai bun de pus in jug , duruie din toba si da pe goarna tot soiul de cimilituri , maimutarind toate limbile pamantului .
Si in timp ce pe langa si printre turistii cu aparente de zombie se opintesc jeepane nesimtite , ocupate de parveniti ai “tranzitiei” , care daca ar putea , ar urca la volan in Turnul cu Ceas , tejghetarii isi freaca labele , salivand la gandul banilor pe care ii vor indesa la tescherea .

Asta a ajuns Cetatea in anii din urma : un balci al desertaciunilor , la mana catorva lacomi .
Ce conteaza ca tot acest balci dement calca in copite aproape un mileniu de istorie . Locanta lor sa fie plina . Si dupa ei , potopul …

duminică, 27 aprilie 2008

Despre politica si politicieni (I)


Despre politica si politicieni
Politica la nivel de comunitate locala

Politica pare a fi un rau inevitabil si , la actualul nivel de evolutie al omului , necesar . Un om ar trebui sa intre in politica in momentul in care ideile pe care le are relativ la felul cum trebuie administrata comunitatea din care face parte sunt suficient de clare si de puternice ca sa poata fi numite convingeri .

Ce se intampla insa in realitate ? In politica se inghesuie oameni care nu au , si nu pot avea , nici un fel de convingeri , dar au o idee foarte clara vis a vis de pozitia pe care vor sa parvina ; nu sunt pasionati de doctrine politice , dar sunt manati de o ambitie nefireasca de a detine bani si putere ; nu sunt capabili de idealism , dar au o versatilitate care le permite sa mimeze , la nevoie , orice , inclusiv idealismul .

Este un fapt comun ca “politicianul” roman sa schimbe , in cativa ani , doua , trei sau chiar mai multe partide . Si tot atatea doctrine politice . Asemenea trasee pot fi parcurse de oportunisti , niciodata de oameni integri . Indiferent de justificari . Pe de alta parte , consecventa “politica” nu presupune , de cele mai multe ori , integritate .

Acestea sunt principalele motive pentru care , in Romania , daca trecem dincolo de pozitia pe care si-o revendica fiecare partid , constatam ca nu avem nici partide de stanga , nici partide de dreapta . Toate se inghesuie spre un centru care permite tot felul de evolutii bizare si in contra naturii revendicate si clamate .

Aceleasi cauze explica si complicitatile transpartinice , atat la nivel de individ , cat si la nivel de organizatii .

Daca privim spre antipozi , constatam ca avem un PSD declarat de (centru) stanga , cu membri care traiesc la dreapta (fara centru) , si mai avem un PNL , care se revendica de (centru) dreapta , dar care practica , fortat de dorinta de a accede si de a ramane la putere , un melanj de politici si de dreapta , si de stanga .
……………………………………………………………………………………………….................

Circumscrisi in aceasta realitate , vajnicii “politicieni” locali fac si ei ce pot . Adica orice este necesar pentru a se eterniza in pozitia de a dispune de patrimoniul urbei . Aceasta realitate explica si colaborarea temeinica pe temele de interes comun intre “liderii” PSD-ului si cei ai PNL-ului local .

Care sunt aceste teme de interes comun ?

Daca analizam faptele , constatam doar doua : dispozitia asupra proprietatii publice si dispozitia asupra felului in care sunt cheltuiti banii care constituie bugetul local . Cu precizarea expresa ca discutam de posibilitatea de a dispune de averea comunitatii NU in interesul comunitatii , ci in interesul propriu al “politicianului” , si , prin forta imprejurarilor , in interesul grupului al carui exponent este acel “politician” .

Concret : daca un primar dispune trecerea unui parc din patrimoniul public in proprietate privata , invocand , evident , interesul public , ramane de vazut daca , si in ce masura , va fi servit acest interes . Cu certitudine insa va fi servit interesul privat al celui in a carui proprietate trece respectivul parc . Si care construieste acolo , sa zicem , un hotel .

Care ar trebui sa fie deosebirile impuse de apartenenta la o anume doctrina politica in administrarea unui oras (si nu numai) ?

Intr-un cadru general , esenta deosebirilor doctrinare sta in atitudinea fata de proprietate : stanga sustine proprietatea comuna – deci a comunitatii , dreapta tinde sa treaca proprietatea comuna in proprietate privata , iar centrul presupune pastrarea unui echilibru intre aceste forme de proprietate .

Concret : un primar de stanga va conserva proprietatea asupra patrimoniului comun , cum ar fi parcurile si locurile de joaca pentru copii , in timp ce un primar de dreapta va opta pentru trecerea acelor parcuri din proprietate publica in proprietate privata . Cu urmarea directa si imediata ca respectivele parcuri vor fi inlocuite cu hoteluri , de exemplu .

Precizez ca modul in care se face acest “transfer” impune discutii separate .

Ce concluzii suntem obligati sa tragem cand un primar declarat de stanga actioneaza ca un primar de dreapta ? Aici lucrurile sunt simple :
- fie primarul nu are habar despre ce presupune doctrina partidului care l-a cocotat in scaunul de primar , caz in care este prost facut gramada ;
- fie stie , dar ii este perpendicular , caz in care este mincinos , ipocrit si oportunist ;
- exista si posibilitatea sa stie , sa ii pese , dar sa fie fortat , intr-un fel sau altul , sa actioneze impotriva convingerii si vointei proprii . Caz in care da dovada de slabiciune si nu este potrivit pentru demnitatea de a conduce o comunitate .

Una peste alta , devine evident ca un primar care se pretinde de stanga si actioneaza ca si cum ar fi de dreapta NU are ce cauta in scaunul de primar .

Daca la asta se adauga si suspiciuni de incalcare a legilor , a cutumelor si a bunului simt , lucurile se complica .

Ca o urmare fireasca a acestor randuri , imi propun sa analizez , cu titlu de exemplu , (cel putin) un fapt concret , consumat in timpul mandatului primarului Stefanescu , membru (si atunci , ca si acum) PSD .

Va urma 


joi, 24 aprilie 2008

Schita de scrisoare catre Mihai Eminescu Trust


CATRE
          FUNDAŢIA MIHAI EMINESCU TRUST
In atentia d-nei Jessica Douglas-Home (Chairman)

Cu totul intamplator , am ajuns pe site-ul d-vs. Primul fapt care m-a impresionat – in mod neplacut – este acela ca folositi , oarecum abuziv , numele poetului nostru national pentru a va denumi organizatia . Care organizatie , din perspectiva mea , are o origine si niste scopuri destul de obscure .

Ar trebui sa stiti ca Eminescu nu a fost neaparat xenofob , dar nici nu a iubit in mod deosebit strainii . Si in special pe acei straini care se simteau datori , si atunci , ca si acum , sa vina – nechemati – ca sa ne “civilizeze” . Va sugerez sa-i cititi opera publicistica . Sau , daca efortul este prea mare , cititi macar Doina .

Un al doilea aspect deranjant este faptul ca in intreg site-ul exista o singura pagina scrisa in limba romana . Cu toate ca majoritatea romanilor o rup pe engleza , o constructie bilingva a site-ului ar fi fost o minima dovada de respect fata de poporul in mijlocul caruia va desfasurati activitatile . Chiar daca ar fi fost nesincera .

Al treilea aspect , de data asta jignitor de-a dreptul , transpare din randurile “istoricului” d-vs. : afirmati cum ca “ … Fundatia Mihai Eminescu le-a oferit dizidentilor români o legãturã cu lumea civilizatã" . Nici mai mult , nici mai putin . Adica “dizidentii” , ca si restul romanilor , traiau intr-o lume barbara , sau necivilizata , sau , cel mult , semicivilizata . Oricum nu civilizata . Alesii , sau “dizidentii”, cum ii numiti d-vs. , aveau parte de lumina civilizatiei prin intermedierea d-vs. Care intermediere era , bineinteles , dezinteresata . Chiar daca aceasta insulta grosolana ar fi si singura pe care ne-o aduceti , ar fi mai mult decat destul pentru ca Eminescu , al carui nume il folositi fara drept , sa se rasuceasca in mormant .

Si nu in ultimul rand , sunt revoltat – asta ca sa folosesc un eufemism – de faptul ca niste straini , pe care nu i-am chemat si pe care nu-i agreez , au ajuns sa-mi faca reguli de acces pe Breite . Breite care a fost locul meu de joaca , in copilarie . Breite care este parte din mine . Nu discut oportunitatea si valoarea acestor reguli , cu toate ca si aici ar fi cate ceva de spus .

As mai mentiona ca istoria , inclusiv istoria contemporana , ne arata , cu multa claritate , cum inteleg occidentalii in general si anglo-americanii in particular notiunea de a “civiliza” bastinasii . Si urmarile inevitabile si invariabile ale acestor “civilizari”.

Ma simt dator fata de mine sa va asigur ca m-as simti din cale afara de fericit daca veti decide sa renuntati sa uzurpati numele lui Eminescu . Si as fi si mai fericit daca veti hotari sa “civilizati” o alta parte a lumii . Va sugerez sa incercati chiar in Anglia . Sunt convins ca au ramas multe de facut .

Cu mari si justificate rezerve ,
Florin Staicu 

Despre motive


Pentru a evita posibile interpretari sau procese de intentie , consider utile urmatoarele precizari :


1. Nu am nici pretentia si nici intentia de a reprezenta pe altcineva in afara de mine ; singura legitimitate de care ma prevalez este aceea de cetatean al Sighisoarei , nascut si crescut in acest oras , din parinti , bunici si strabunici care au apartinut locului , platitor de taxe , impozite si alte asemenea ( prea multe ) biruri . Aceste doua stari de fapt imi dau dreptul sa intreb orice pe oricare functionar al statului sau al comunitatii , ales sau numit , si care este platit din banii stransi cu japca ( si ) de la mine .

2. Constat ca o mana de oameni , putini si cu putine calitati , dar manati de o pofta patologica de bani nemunciti si putere nemeritata , au reusit , prin minciuna si impostura , sa uzurpe puterea conferita de cetateni statului , atat la nivelul institutiilor locale , cat si la nivelul institutiilor centrale .

3. Acesti impostori si uzurpatori au reusit sa penetreze toate institutiile vitale ale statului ; au deturnat rolul firesc si legitim al acestora si le folosesc in interes propriu si de grup , in contra legilor omenesti si a celor divine , si impotriva intereselor cetatenilor .

4. Constienti fiind ca daca pierd puterea vor primi plata pe masura nelegiuirii lor , acesti uzurpatori fac tot ceea ce pot pentru a pastra puterea si pentru a-si intari pozitia si privilegiile . Oricine le arata adevarata fata este ostracizat si prigonit cu puterea pe care o da banul si posibilitatea de a dispune de forta oarba a institutiilor statului .

5. Cu toate ca a te impotrivi acestor impostori si uzurpatori pare a fi cel putin o imprudenta , nu pot alege alta cale ; si aceasta , din simplul motiv ca , daca tac , consimt . Iar eu nu pot accepta aceasta stare de lucruri , indiferent de consecinte .

6. Celor care , fie din prostie , fie din interes si rea credinta , fie pur si simplu din cauza ca au suflete de sluga , se vor face avocatii acestor impostori si uzurpatori , le atrag atentia ca nu sunt un bun crestin : daca voi primi o palma , nu numai ca nu voi intoarce si obrazul celalalt , dar o voi inapoia stransa in pumn .

7. Iar celor care , fie din naivitate , fie din convingerea irationala ca aceasta este starea normala a lucrurilor , vor alege sa intre in polemici inutile , le cer sa se limiteze la fapte . Nu ma intereseaza nici opiniile proprii si nici interpretarile personale ale celor care fac parte din categoriile amintite . Nu voi raspunde nici unui fel de sofism . Sunt gata sa accept , insa , orice fapt care , dintr-un motiv sau altul , mi-a scapat din vedere .

Acestea fiind spuse , le sugerez celor care gandesc ca mine sa nu mai taca . Sa foloseasca toate mijloacele care le stau la indemana pentru a se impotrivi acestor impostori si uzurpatori , care , in ultima instanta , ne talharesc banii munciti si vor sa ne ia si libertatea , atata cata (mai) este .


Si , cu toate ca nu sunt , nici prin structura , nici prin convingeri , un adept neconditionat al democratiei ( si in nici un caz nu sunt convins de pseudo democratia profesata de acesti impostori si uzurpatori , care traiesc din parazitarea si spolierea cetateanului numit de ei “ simplu “ ) , incepeti prin a a uza de unicul instrument relativ valid pe care democratia ni-l ofera : stampila . Nu-i mai votati la urmatoarele alegeri .