O
analiza pertinenta publicata in “Vocea Rusiei” care merita citita . O redau
partial :
"Orice dezastru, orice problemă şi orice eşec au nume şi prenume.
Pentru România, dezastrul Nabucco are numele lui Traian Băsescu.
În interviul acordat de preşedintele României postului nostru
de radio în 2012, Traian Băsescu a explicat clar că proiectul Nabucco, fiind un
„proiect european” este prioritar pentru România. În consecinţă, România a
rămas unica ţară care a păstrat fidelitatea acestui proiect, în timp ce toate
ţările din jur au ales opţiunea participării la proiectul South Stream,
păstrând deschisă opţiunea participării şi la Nabucco. În consecinţă, România a rămas
fără reduceri la preţul gazului rusesc, în timp ce Serbia, Bulgaria şi Ungaria
au obţinut reduceri substanţiale (de la 10% în sus) şi vor obţine câteva
miliarde de euro pe an din taxe de tranzit. România va plăti foarte
scump pentru dorinţa lui Traian Băsescu de a fi mai catolic decât papa şi mai
rusofob decât Jose Barroso.
Analizând eşecul Nabucco, cotidianul.ro a titrat că „ţările
din proiectul Nabucco erau prea mici pentru un joc atât de mare”, ceea ce este
o interpretare eronată a evenimentelor, deşi va fi foarte populară în rândul
„experţilor” din România. România s-a şters singură de pe harta
energetică a Europei. Problema Nabucco nu a fost niciodată o problemă a
dimensiunii, ci o problemă a inteligenţei. Traian Băsescu, la fel ca şi
o bună parte din USL, au mizat pe ideea că Nabucco este susţinut de SUA şi de
Uniunea Europeană, iar dimensiunea „osului” pe care aceste două mari puteri le
vor arunca României va fi mai mare dacă politicienii de la Bucureşti vor lătra
mai intens în direcţia Gazprom. Traian Băsescu a avut în jocul Nabucco o
miză colosală şi această miză a fost pusă pe seriozitatea intenţiilor SUA şi UE.
Băsescu a pierdut un important pariu geopolitic. Seriozitatea
suportului american pentru Nabucco s-a văzut prin faptul că la Baku a fost
trimis senatorul Lugar care a muncit din greu să facă lobby pentru acest
proiect. Probabil, azerii au fost profund impresionaţi de insistenţa acestei
fosile grăitoare, dar efectul a fost la fel de nul, ca şi în cazul statuii
tatălui actualului preşedintelui azer, Geydar Aliev, un fost general KGB, care
a fost amplasată într-un parc din Bucureşti.
(...) Prohodul pentru Nabucco s-a cântat odată cu începerea
celui de-al doilea mandat al lui Barack Obama, care are nevoie de o relaţie
bună cu Rusia. În contextul acestei necesităţi geopolitice, faptul că România a fost
din nou victima a unei trădări americane, este regretabil, dar nu are vreo
importanţă strategică pentru Washington. Toate ţările care au avut la
conducere personaje raţionale au avut posibilitatea să se reorienteze şi SUA nu
răspunde pentru consecinţele prostiei celor care nu au făcut acest lucru.
Acum, o parte din presa românească se aşteaptă ca Rusia să
curteze România în privinţa racordării la South Stream şi să „intensifice
presiunea mediatică” prin intermediul postului Vocea Rusiei. „Adio Nabucco!
Aşteptăm oferta energetică South Stream?” titrează Adevărul, precizând că
„odată cu eşecul proiectului Nabucco, ne aşteptăm ca Rusia să reactiveze
mediatic South Stream”. În acelaşi sens acţionează şi Victor Ponta care a
obţinut o ofertă preliminară pentru livrarea gazelor din Kazahstan printr-o
extensie South Stream spre România. Din start, trebuie precizat faptul că în
condiţiile în care Gazprom a plătit deja Bulgariei, Ungariei şi Serbiei pentru
participarea la South Stream, racordarea României la South Stream se transformă
dintr-un drept într-un privilegiu politic şi economic. Privilegiile nu se obţin
peste noapte şi nu se dau gratis. În articolele viitoare vom discuta pe
larg despre privilegii, costurile acestora, despre culisele eşecului Nabucco şi
despre visele deşarte ale unor politicieni care încă nu doresc să recunoască
că atât gazele de şist (care nu există) cât şi gazele din Marea Neagră (care
există, dar puţine) nu mai aparţin românilor."
.