marți, 14 octombrie 2008

O polemica ... VII

85. D-lui Tremure , despre impostori , negus... scris de florin staicu, on 14-10-2008 10:33

Despre impostori , negustori si istorie (II)

Si iata ca a venit momentul sa atingem nervul . Cu alte cuvinte , ca sa citez , aproximativ , un clasic , sa spargem abcesul si va vedem peste ce dam acolo .

Incep prin a reveni la impresionanta carte “Industria Holocaustului” , scrisa de Norman G. Finkelstein . Cateva cuvinte despre autor : este doctor in stiinte politice si profesor asistent la DePaul University - Chicago , SUA . Si scriitor . Evident , nu la fel de prolific ca numitul Ioanid (am luat exemplul la intamplare) , dar ceva , ceva mai cunoscut . Si sa nu uit : este evreu .

Cat priveste remarcabila lucrare , as incepe citandu-l pe autor : “Dupa aparitia sa , in iunie 2000 , Industria Holocaustului a provocat reactii internationale considerabile . A generat o dezbatere nationala si a ajuns pe locul intai in topul celor mai bine vandute carti in numeroase tari , de la Brazilia , Belgia si Olanda pana la Austria , Germania si Elvetia . … A facut subiectul multor programe de radio si televiziune si catorva documentare de lung-metraj . … In contrast cu rasunetul asurzitor din alte tari , reactia initiala din SUA a fost o tacere la fel de asurzitoare . Nici o institutie mass-media importanta nu a dorit sa aiba de-a face cu cartea . SUA constituie cartierul general corporatist al industriei Holocaustului” . (din “Prefata la editia a doua”)

“Intr-un articol de prima pagina , Forward avertiza ca Metropolitan “se pregateste sa publice o carte a lui Norman Finkelstein , oponent ideologic notoriu al statului Israel .” In SUA , Forward slujeste drept principalul promotor al “corectitudinii abordarii Holocaustului” . … “Nu am trait niciodata , isi amintea mai tarziu Naumann , o asemenea experienta , in care partile interesate sa blameze public o carte in curs de aparitie .” Importantul istoric si ziarist israelian Tom Segev observa in Haaretz ca aceasta campanie este “la limita terorismului cultural” . “ (Capitolul 2 - Impostori , negustori si istorie)

De ce atata agitatie pentru o carte ? Ei bine , promotorii si beneficiarii conceptului de Holocaust nu se inselau : aveau toate motivele sa se teama .

Pe curand , Florin Staicu .

P.S. Sunt nevoit sa corectez o cifra cuprinsa in postarea mea “D-lui Tremure , despre dublul etalon (II)” , aflata la nr. 78 . Respectiva cifra este cuprinsa in fraza “in anul 2004 , in Statele Unite erau recenzati “aproape” 300.000 de indieni (exceptand indienii din Alaska)” . Cifra corecta este “aproape” 3.000.000 de indieni . Regret eroarea si nu incerc sa o scuz . Va asigur doar ca nu a fost intentionata . Si , ca sa fiu si mai precis , conform datelor publicate de “Population Reference Bureau” , numarul “Non-Hispanic American Indian/Alaska Native (Alone) Population” este estimat , la nivelul anului 2006 , la 0.8 % din totalul populatiei USA , care era de 299.398.484 suflete . Deci , cca. 2.500.000 de amerindieni .

luni, 13 octombrie 2008

O polemica ... VI

Despre impostori , negustori si istorie (I)

Subtitlul acestei parti a raspunsului meu parafrazeaza titlul unui capitol al cartii “Industria Holocaustului” , scrisa de Norman G. Finkelstein , carte asupra careia o sa insist ceva mai incolo .

Dar sa revin , ca sa zic asa , la oile noastre . In raspunsul d-vs. ati acordat un spatiu amplu chestiunilor referitoare la biografia si importanta operei numitului Radu Ioanid . Dealtfel , ma si intrebati “De ce ce dl Radu IOANID nu este o sursa credibila in ochii dumneavoastra?” . Intrebare urmata de un scurt pomelnic al meritelor acestuia . Ei bine , o sa incerc sa va lamuresc de ce “Radu Ioanid nu este – in opinia mea , o sursa credibila . Asta ca sa folosesc un eufemism .”

Spuneti d-vs. ca “Dl Radu Ioanid este un cercetator extrem de serios. Si-a luat titlul de doctor in istorie nu la Moscova ci in Franta, la Paris…” Chiar asa ? Faptul ca numitul Ioanid “si-a luat titlul de doctor” ne garanteaza ca “este un cercetator extrem de serios” ? Si nu prea inteleg ce vreti sa spuneti cu “nu la Moscova ci in Franta, la Paris” . Sa fie , cumva , vorba de un usor dispret fata de scoala rusa ? Nu cred , tinand cont de restul articolelor …

Deveniti foarte indatoritor - poate chiar prea indatoritor - cand mentionati ca “… a publicat in limbile engleza, franceza si romana o bibliografie absolut impresionanta care ar putea umple o biblioteca si mii de articole”. Haideti sa fim seriosi , d-le Tremure . M-ati atentionat ca sunteti scriitor si poet , dar o asemenea afirmatie este riscanta chiar daca o socotesc o hiperbola ! Chiar asa ? “O biblioteca” ? Si “mii de articole” ? Ca sa va parafrazez “ … exagerati . Si cand exagerati totul, atunci totul devine ridicol.”

M-am uitat (si eu) pe site-ul asa numitului Institut de Investigare a Crimelor Comunismului în România (IICCR). In pagina dedicata numitului Ioanid , la sectiunea bibliografie , apar un numar de exact 5 (cinci) carti editate , cu specificatia “Introducere şi note de Radu Ioanid” . Si un numar de 9 (noua) “scrieri” . Dintre care 3 sunt traduceri din limba romana in engleza , respectiv franceza . Acum , din doua una : fie d-vs. aveti o opinie foarte personala vis a vis de dimensiunile unei biblioteci , fie biografii IICCR sunt de o neglijenta criminala …

Mai spuneti d-vs. ca “este director al The United States Holocaust Memorial Museum, Washington D.C.” . Ceea ce este cu totul inexact . Si din nou intrati in coliziune cu datele oficiale : “Din decembrie 1990 până în septembrie 2000 a deţinut diverse funcţii manageriale şi de cercetare la The United States Holocaust Memorial Museum, Washington D.C. A fost vice-preşedinte al Comisiei Internaţionale pentru Studiul Holocaustului în România, prezidate de Elie Wiesel, în perioada octombrie 2003-noiembrie 2004. Din septembrie 2000 până în prezent este director al International Archival Programs Division din cadrul U.S. Holocaust Memorial Museum, Washington D.C. “

Cam multe inexactitati , nu credeti ? Dar sa trecem (si) peste asta . Si sa ne oprim asupra unui aspect – cheie . Ma intrebati , inspirat , “de ce credeti ca documentele de arhiva nu sunt surse credibile?” O sa va raspund asa : nu ma impresioneaza in mod deosebit nici sursele , nici citatele din surse care nu imi sunt accesibile . Cum ar fi , de exemplu , referintele la unele documente care apartin Arhivei Nationale . Care documente pot fi studiate numai in anumite conditii , bine stiute . Atata timp cat nu le pot verifica , iau acest tip de referinte cel mult cu titlu de inventar .

Iar cand aceste surse sunt invocate de persoane care nu numai ca nu sunt probe , dar sunt clar interesate in manipularea , distorsionarea si ascunderea adevarului , valoarea pe care le-o atribui este zero . Barat . Trec peste faptul ca exista marturii care sustin ca “… sursele lui Radu Ionaid, cele pomenite ca fiind din arhive sunt TOTALMENTE FALSE; DA FALSE - domnia sa dă referinţe din Arhivele Naţionale pe care dacă le verifici vezi că ori nu au nici o legătură cu subiectul ori le modifică conţinutul făcând un fals, ori pur şi simplu nu există nici un document cu indicativele(numerele de ordine - codul de identificare) specificate de autor” .

Fapt este ca numitul Ioanid , in calitatea sa de “Director al Centrului de Studii Avansate (!?) asupra Holocaustului, din cadrul Muzeului Memorial al Holocaustului, din Washington D.C.”* si de bursier Starkoff la American Jewish Archives , Cincinnati , Ohio , nu poate fi - si nu este - obiectiv . El este nici mai mult , nici mai putin decat unul dintre reprezentantii sionismului .

Si uite asa , din aproape in aproape , ajungem catre miezul problemei .

* calitate invocata in “lucrarea” “Pogromul de la Iasi (28-30 iunie 1941) , prologul Holocaustului din Romania , editata de Institutul “National” pentru Studierea Holocaustului din Romania “E. Wiesel”

Pe curand , Florin Staicu .

O polemica ... V

81. D-lui Tremure , despre Pearl Harbour scris de florin staicu, on 13-10-2008 15:44

Cateva cuvinte despre bombardamentul atomic din 1945 . Afirmati ca “a fost raspunsul Americii la bombardamentul prin care Japonia a atacat SUA la Pearl Harbor in 1941” . Ma indoiesc ca nu cunoasteti faptul ca Pearl Harbor a fost pretextul care a permis Statelor Unite sa intre in razboi . Asa , cam ca mai recentul “9.11”. Nu intru in amanunte . Fapt este ca Roosevelt , in pofida tupeului cu care a numit ziua de 7 decembrie “o zi a infamiei” , a cunoscut perfect planurile Japoniei .

In anul 1995 , o comisie de ancheta a Congresului SUA , condusa de senatorul Strom Thurmond , a fost impiedicata sa cerceteze documentele militare privind chestiunea in discutie , depozitate in Crane , Indiana . Documente care sunt de natura sa clarifice chestiunea . Intr-un fel sau altul . Oare de ce ? Daca sunteti interesat de subiect , va sugerez sa incepeti prin a urma link-ul http://www.independent.org/newsroom/article.asp?id=445 .

Una peste alta , japonezii au atacat o baza militara , atac soldat cu cca. 3000 morti si raniti . Americanii , in spiritul onoarei care le este caracteristica , au ras de pe fata pamantului doua orase , ucigand peste 220.000 de persoane , printre care femei , copii si batrani . Asta la 3 luni dupa ce Germania capitulase .

Inchei acest subiect nu inainte de a constata ca recurgeti , din nou , la un sofism pernicios : japonezii au comis atrocitati , au refuzat sa capituleze neconditionat , obligand americanii sa testeze bomba atomica . Prin urmare , crima americanilor este justificata , si , de fapt , nici nu este crima ; cum concluzionati d-vs. , “La razboi, ca la razboi!” .

Pe curand , Florin Staicu .

duminică, 12 octombrie 2008

O polemica ... IV

77. D-lui Tremure , despre dublul etalon (II) scris de florin staicu, on 12-10-2008 10:06

“Cortez a cucerit Mexicul in anul 1506” spuneti d-vs. Intr-o propozitie scurta reusiti doua inexactitati , ca sa spun asa : pe Cortez il chema , de fapt , Cortes , si in anul 1506 a ajuns in “Lumea Noua” . Campania de care amintiti d-vs. , in care l-a “intalnit” pe Montezuma , s-a desfasurat in perioada 1519 - 1521 . Sa trecem insa peste aceste detalii minore . Curiozitatea mea este alta : stiti ce spunea acest Cortes in legatura cu scopul urmarit in “Lumea Noua” ? “Am venit aici pentru a-l sluji pe Dumnezeu si pentru a ne imbogati” . Pur si simplu . Evident , acest Cortes nu cunostea ca “nu poti sluji la doi stapani – si lui Dumnezeu , si lui Mammon” , sensul restrans al lui Mammon fiind banul , cel mai cuprinzator fiind lumea . Sau poate cunostea ?

De fapt , intreaga polemica privind exterminarea amerindienilor se reduce la aceasta simpla intrebare : ce anume cautau europenii pe pamanturile “nativilor americani” ?

Oricum , indiferent de ceea ce cautau , rezultatul este cunoscut : daca in anul 1492 populatia bastinasilor de pe continentele americane era estimata la cca. 90 milioane de suflete , dintre care cca. 10 milioane pe teritoriul Americii de Nord , in anul 2004 , in Statele Unite erau recenzati “aproape” 300.000 de indieni (exceptand indienii din Alaska) . Ce parere aveti ? Si ce parere aveti de faptul ca popoare intregi au fost exterminate in numele religiei iubirii ? Gandurile astea nu va dau aceleasi frisoane ca acelea pe care le simtiti cand scrieti despre “holocaustul comis de romani” ? In contra “alesilor lui Dumnezeu” ?

Povestiti despre necazul “colonistilor britanici” , care “ii gasesc la fel de salbatici si agresivi” . Cu referire la proprietarii de drept ai pamanturilor invadate de “colonisti” . Iar eu intreb , inca o data : ce cautau acei “colonisti” pe niste pamanturi asupra carora nu aveau nici un drept ? In afara de dreptul celui mai puternic , care isi extinde “Lebensraum”-ul in virtutea dreptului divin . Acceptati acest drept ?

As putea sa va povestesc despre sumedenie de atrocitati comise de catre “colonisti” in contra “salbaticilor agresivi” . Nu o fac . Va intreb , insa , daca ati auzit de “Actul de Indepartare a Indienilor” , care a imputernicit presedintii tinerei “democratii” americane sa-i mute pe “salbatici” din est la vest de Mississippi . Acest act , emis in mai 1830 , a precedat “ultimul mare razboi antiamerican din 1862” . Sau relatia cauza – efect nu are relevanta decat in anumite circumstante ?

Am luat nota de trimiterea d-vs. la spusele pe care le atribuiti generalului Jeffrey Armherst (general al carui nume era , de fapt , Jeffery Amherst , dar sa trecem si peste asta) . Sunt esentiale si infricosatoare : "Faceti in asa fel incat sa treceti mai repede la exterminarea acestei rase blestemate”. Care este diferenta dintre “solutia finala” si “cucerirea Westului” ?

In fine , daca candva , in viitor , o sa reusiti sa va opriti din scris , poate veti gasi timp si pentru citit . In aceasta perspectiva , va sugerez sa cititi , printre altele , cartea scriitoarei americane Helen Hunt , “ A Century of Dishonor” . Scrisa in anul 1881 . Asa o sa cunoasteti o perspectiva interesanta si avizata asupra “salbaticilor agresivi” si a calvarului acestora .

Ar mai fi o singura chestiune asupra careia vreau sa ma opresc : “poporul american si-a asumat toata responsabilitatea in aceasta chestiune si a cautat mereu sa acorde urmasilor fostelor victime despagubiri materiale si morale” – spuneti d-vs. Ar fi fost interesant daca ati fi intrat in detalii . De exemplu , cand si cum “si-a asumat toata responsabilitatea” si cam la ce fel de “despagubiri materiale si morale” va referiti ? Si mai interesanta ar fi o prezentare comparativa a acestor “asumari si despagubiri” raportate la “asumarile si despagubirile” pretinse , impuse si primite de “poporul ales” …

Atat despre aceasta pata pe obrazul omenirii .

In ceea ce priveste “fenomenul sclaviei” , o sa fiu la fel de lapidar ca si d-vs. Dupa ce , initial , ati hotarat ca “fenomenul sclaviei si "crima" bombardamentului atomic de la Hiroshima si Nagasaki” “sunt (subiecte n.m.) mult mai complexe si ies din sfera discutiei noastre” , v-ati razgandit , si ati gasit de cuvinta sa expediati “fenomenul” cu urmatoarea zicere : “acest lucru nu a fost caracteristic Americii si nu este vina Americii ca a existat asa ceva. Sclavia moderna a fost o inventie a Europei “.

In ce priveste prima parte a afirmatiei as mentiona ca “fenomenul sclaviei” a fost atat de necaracterisic Americii incat a dus la un razboi civil . Cat despre a doua parte a afirmatiei , va intreb doar atat : intelegeti care pot fi consecintele ultime ale acestui sofism ?

Pe curand , Florin Staicu

vineri, 10 octombrie 2008

O polemica ... III

72. D-lui Tremure , despre dublul etalon (I), scris de florin staicu, on 10-10-2008 19:27

In ceea ce priveste crimele si criminalii este necesar , cred eu , sa punem lucrurile in ordinea lor fireasca . Si o sa incep prin a repeta in intregime intrebarea pe care v-am adresat-o , intrebare pe care d-vs. o reproduceti in parte si fara a aminti motivul care m-a determinat sa v-o adresez .

Deci , “… Interesant finalul apoteotic al “contrareplicii” . Nu ma pot abtine sa nu ma intreb , in context , cam unde vor ajunge cei care accepta crimele impotriva umanitatii comise , zilnic , de catre statul Israel . De exemplu . Sau , de ce nu , de catre mareata natiune americana . Cam ce parere aveti despre aceste crime , d-le Tremure ?”

Si iata si finalul despre care vorbeam , final care incheie dizertatia d-vs. despre “holocaustul” comis de romani : “…Cei nevinovati (dar care au fost martori la crime) striga catre faptasi: „De ce ati savarsit acestea toate? Cum ati putut comite astfel de orori?". Iar ceilalti le raspund, cuprinsi de durere:"Dar voi de ce nu ne-ati spus nimic? Voi nu ne-ati vazut? De ce ati tacut?" In mod sigur, nici eu, nici dl ISPAS nu vom suferi rigorile Infernului. Multi altii insa le vor suferi in mod sigur!” (Nu ma pot abtine sa nu va intreb : ce anume va face sa fiti atat de sigur ?)

Intrebarea mea viza , in primul rand , o chestiune de principiu : folosim acelasi etalon pentru toate crimele , sau unele crime nu suporta judecata comuna . Prin urmare , actualii martori nevinovati ai crimelor comise zilnic trebuie sa taca si sa ajunga in Infernul evocat de d-vs. , sau trebuie sa vorbeasca , fie chiar si sub sanctiunea de a fi etichetati (de d-vs.) drept ridicoli ?

Cu alte cuvinte , crimele infaptuite in contra poporului ales striga la cer si necesita cainta vesnica . Si reparatii materiale fara sfarsit . Dar crimele infaptuite de catre poporul ales ? In contra poporului palestinian , de exemplu ? Cu astea cum ramane ?

Aici este momentul sa precizez ca , personal , traiesc cu ideea ciudata ca o crima ramane crima indiferent de cine este criminalul si indiferent de cine este victima . Aceasta precizare este necesara si pentru a va feri (pe d-vs. si probabil nu numai) de tentatia unor eventuale procese de intentie ulterioare .

Aceste precizari fiind facute , sa vedem cum intelegeti sa raspundeti intrebarii adresate . Din start , comiteti o eroare : alegeti sa raspundeti unor randuri care nu v-au fost adresate , substituindu-va , plin de aplomb , d-nei Marina Caliope . Sa trecem si peste asta .

Dupa ce categorisiti randurile mele drept un “rechizitoriu” indreptat impotriva Americii , in pofida faptului ca , inca de la primele randuri ale raspunsului d-vs. ati avut grija sa definiti termenul (apropos de aceasta definitie , imi permit sa va corectez : rechizitoriul nu este un act “care precede trimiterea in judecata” , ci este actul in baza caruia se sesizeaza instanta , respectiv se trimite in judecata) , afirmati ca ridic “o groaza de probleme fara legatura unele cu altele” . Care sunt argumentele pe care va sprijiniti aceasta afirmatie ?

Epuizand aspectele formale , va lansati in istorisirea catorva povestiri infricosatoare despre unele fapte si obiceiuri atribuite aztecilor si incasilor .
Trec (si) peste faptul ca amestecati lucrurile (referirile mele vizau indienii care ocupau America de Nord , respectiv actualul teritoriu al SUA) . Dar nu pot trece peste afirmatii de genul … “Cu ajutorul tunului, al muschetei si al Bibliei, au reusit, totusi, sa-i dezbare pe indieni de astfel de obiceiuri crunte si primitive”. D-le Tremure , au reusit atat de bine incat atat aztecii cat si incasii au fost exterminati . “Civilizatorii” acestor “popoare primitive” nu au ajuns in Infernul pe care l-ati evocat , cu atata patos , in legatura cu alti criminali ? Sau niste primitivi care “nu cunosteau roata” nu pot fi considerati oameni ? Aveti idee cat de departe de adevar sunteti cand afirmati ca aztecii si incasii erau primitivi si necivilizati ? De fapt , aveti proprietatea acestor termeni ?

Sunt sigur ca realizati gravitatea si cinismul afirmatiei comise . Ceea ce ma pune , oarecum , pe ganduri in ceea ce va priveste …


Pe curand , Florin Staicu

P.S. Nu reusesc sa gasesc nici una din cele 20 de carti scrise de d-vs. Nu puteti sa-mi indicati unde ar trebui sa caut ?

joi, 9 octombrie 2008

O polemica ... II

In ceea ce priveste opinia d-vs. cum ca “EMINESCU este socotit cea mai autentica voce a literaturii romane tocmai pentru critica lui demolatoare la adresa societatii romanesti” as incepe prin a va intreba : socotit de catre cine ?

Pe urma , sa zicem ca as fi de acord cu ceea ce sustineti . Cu ce ar contrazice acest fapt afirmatia mea , “EMINESCU nu a scris nici macar un rand indreptat impotriva poporului roman” ? Fiindca , vedeti d-vs. , discutam de doua categorii diferite : una este societatea romaneasca , alta este poporul roman . Si sper ca nu o sa ma dezamagiti pretinzand ca nu vedeti diferenta .

Apoi , Eminescu este “cea mai autentica voce a literaturii romane” . Dar motivele pentru care este nepereche sunt cu totul altele decat cel invocat de catre d-vs. Incercati sa-l recititi pe Calinescu …

Si uite asa am ajuns la “Scrisoarea III”-a . Trec peste malitiozitatea precizarilor si indemnurilor cu care deschideti analiza acestei bijuterii poetice (nu de alta , dar este un narav de care sufar si eu) . Cat despre sustinerile d-vs. , nu am gasit nici macar una cu care sa pot fi de acord . Iata de ce :

In pofida evidentei ca cei vizati de poet sunt “politicienii” alogeni , d-vs. va incapatanati sa afirmati ca versurile “infiereaza acolo pacatele noastre, ale romanilor” . Pentru a va sustine aceste afirmatii , nu ezitati sa scoateti versuri din context , si nici sa le rastalmaciti intelesul . Dupa cum va spuneam , nu sunt inca hotarat ce sa cred : “fie sunteti de buna credinta si , dintr-un motiv sau altul , nu l-ati inteles pe Eminescu , fie l-ati inteles prea bine si incercati sa-l rastalmaciti intr-un anume folos . In acest din urma caz , beneficiul bunei credinte dispare si raman intrebarile” .

Concret , iata care sunt rastalmacirile de care va vorbesc :

1. Spuneti d-vs. “Despre romanii contemporani cu el, Eminescu spune: "Voi sunteti urmasii Romei ? Niste rai si niste fameni/ I-e rusine omenirii sa va zica voua oameni !" . Si “Veti afla parerea lui Eminescu despre romanii care „vorbe mari arunca,/ Numai banul îl vîneaza si cîstigul fara munca". Si mai spuneti d-vs. ca “Despre tanara generatie de romani spune: „...cu-averea toata, vreun papuc de curtezana/ O, te-admir progenitura de origine romana ! "

Si iata ce spune Eminescu :

… “Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,
Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască...
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri...
Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară!
La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene,
Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene,
Acolo v-aţi pus averea, tinereţele la stos...
Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?

Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,
Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,
Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,
Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană...
O, te-admir, progenitură de origine romană!

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.”…

2. Mai ziceti d-vs. “Este caraghios sa-ti inchipui ca Eminescu a vazut in Bucuresti niste "bulgaroi cu ceafa groasa" si vreo cativa "grecotei cu nas subtire" si s-a apucat sa scrie ditamai diatriba de aproape 300 de versuri pe chestia asta.” Cititi , cu atentie , versurile de mai sus , si poate veti intelege care postura este caraghioasa . In ceea ce priveste “ditamai diatriba” , va spun doar atat : feriti-va de ridicol .

Si daca totusi versurile poemului va raman neclare , o sa inchei aceste randuri intorcandu-va sfatul : luati si cititi , sau recititi “articolele jurnalistice ale lui Eminescu. Veti afla acolo parerea lui Eminescu despre Romania in care el traia, si care Romanie nu s-a schimbat prea mult si este la fel si in ziua de azi!” Este tot ceea ce va pot spune …

Pe curand , Florin Staicu .

O polemica ... *

63. D-lui Tremure , cu toata deferenta , scris de florin staicu, on 06-10-2008 11:54

Marturisesc ca nu citesc frecvent paginile d-vs. Acesta este motivul pentru care deabia azi am dat peste raspunsul d-vs. Pe care l-am citit in diagonala . Urmeaza sa ma uit peste el cu atentia cuvenita , dupa care voi incerca sa vin cu explicatiile si observatiile necesare .

Ca un preambul la acestea : am fost impresionat de abundenta sofismelor pe care va sprijiniti argumentatia raspunsului . Care sofisme , adaugate celor cateva procese de intentie initiate in contra subsemnatului , conduc deja catre anumite concluzii . Oricum , apreciez faptul ca nu evitati dialogul . Chiar daca nu omiteti sa precizati , asa , in treacat , pozitiile de pe care-l purtam : d-vs. , “membru al Uniunii Scriitorilor” , “autorul a 20 de carti, dintre care 5 de poezie” , subsemnatul un umil cizmar care indrazneste sa-si ridice nasul deasupra calapodului . Ca sa inchei rotund , marturisesc spasit ca pana acum nu am auzit de scriitorul si poetul Emil Tremure . Mea maxima culpa . Treceti lipsa in contul lacunelor proprii cizmarilor . Sper sa-mi iertati usoara malitiozitate .

Pe curand , Florin Staicu .

64. D-lui Tremure , despre Eminecu scris de florin staicu, on 06-10-2008 15:03

Deoarece am constatat ca se impune , o sa incep prin a va “dezvalui” calitatea in care va scriu . Singura calitate de care ma prevalez este aceea de cetatean al acestei tari , care judeca cu capul propriu de cand era puber , si care , tot de atunci , face eforturi continue pentru a intelege lumea in care traieste . Prin urmare , daca doriti , puteti sa ma considerati , in continuare , un umil cizmar care indrazneste sa-si ridice nasul deasupra calapodului . Dar sa aveti in vedere ca sunt un cizmar care nu are nici complexe de inferioritate , nici retineri in a-si sustine convingerile . Convingeri formate de-a lungul anilor , si fundamentate pe , indraznesc sa afirm , studiu sustinut .

Acum , ca am epuizat precizarile formale , sa trec pe fond . Nu inainte de a va propune sa-mi permiteti sa va raspund in etape , dat fiind timpul limitat pe care inteleg sa-l aloc acestei corespondente .

O sa incep cu subiectul Eminescu , care este , de departe , cel mai sensibil . Evident , din perspectiva mea . Din capul locului trebuie sa va arat ca imi artibuiti o afirmatie pe care nu am facut-o . Anume ca nu puteti fi “egalul lui Eminescu si al lui Caragiale” . Ceea ce am afirmat eu a fost “…din cate stiu , nu sunteti egalul lui Eminescu . Nici al lui Caragiale” . Prin urmare , toata constructia d-vs. pornita din aceasta , sa zicem , eroare , devine fara obiect .

Fara intentia de a va ofensa , intrebarea d-vs. “ce va face sa credeti ca opera mea nu poate fi comparata cu a lui Eminescu” este oarecum ciudata . Vedeti d-vs. , Eminescu , prin felul in care a trait si prin opera pe care ne-a lasat-o , este nepereche . Deasupra noastra , a tuturor . Inclusiv a d-vs.

Indraznesc sa va arat ca au fost si sunt scriitori (romani) chiar mai prolifici decat sunteti d-vs. . Cu toate astea , nu am auzit ca vreunul din ei sa pretinda ca ar putea fi egalul lui Eminescu , care , spuneti d-vs. , este autorul “unei singure carti , intitulata POEZII” . O asemenea pretentie ar fi , in opinia mea , aproape o blasfemie . Cu toate ca arta si literatura presupun subiectivismul , kilogramul nu este un etalon de masura al valorii . Remarcati ca cele afirmate anterior vin sa va asigure ca sunt de acord cu d-vs. : nu vad “operele scriitorilor ca pe niste bucati de branza care pot fi cantarite si comparate intre ele pe baza greutatii lor” .

Afirmati ca Eminescu este autorul “unei singure carti , intitulata POEZII” , cu toate ca mai la vale , intr-un alt context , mai favorabil , amintiti de articolele jurnalistice ale acestuia . Care articole , stranse intre doua coperti , insumeaza (in una din editiile pe care le am) trei volume . Mari si grele . Dupa cum vedeti , gingasia cu care ati evitat sa dati “dovada de cruzime fata de” mine a fost inutila : am citit – si recitit – tot ceea ce a publicat Eminescu . Ca jurnalist . Si , cu toate ca probabil o sa va surprinda , am citit chiar si Fragmentarium-ul . Si acesta mare . Si greu .

Una peste alta , raman la parerea postata initial : ceea ce ii este permis lui Eminescu , respectiv Caragiale , nu ne este permis noua . Nici mie , umilului cizmar care si-a luat nasul la purtare , nici d-vs. , “membru in Uniunea Scriitorilor” . In pofida celor 20 (douazeci) de volume publicate .

O sa revin cu o analiza alternativa a “Scrisorii a III-a” . Nici ca puteati gasi o ilustrare mai semnificativa a celor afirmate de mine : Eminescu nu a scris nici macar un rand indreptat impotriva poporului roman …

* randurile d-lui Tremure pot fi citite pe pagina http://www.universulromanesc.ro/content/view/206/110/1/6/