O polemica ... VI

Despre impostori , negustori si istorie (I)

Subtitlul acestei parti a raspunsului meu parafrazeaza titlul unui capitol al cartii “Industria Holocaustului” , scrisa de Norman G. Finkelstein , carte asupra careia o sa insist ceva mai incolo .

Dar sa revin , ca sa zic asa , la oile noastre . In raspunsul d-vs. ati acordat un spatiu amplu chestiunilor referitoare la biografia si importanta operei numitului Radu Ioanid . Dealtfel , ma si intrebati “De ce ce dl Radu IOANID nu este o sursa credibila in ochii dumneavoastra?” . Intrebare urmata de un scurt pomelnic al meritelor acestuia . Ei bine , o sa incerc sa va lamuresc de ce “Radu Ioanid nu este – in opinia mea , o sursa credibila . Asta ca sa folosesc un eufemism .”

Spuneti d-vs. ca “Dl Radu Ioanid este un cercetator extrem de serios. Si-a luat titlul de doctor in istorie nu la Moscova ci in Franta, la Paris…” Chiar asa ? Faptul ca numitul Ioanid “si-a luat titlul de doctor” ne garanteaza ca “este un cercetator extrem de serios” ? Si nu prea inteleg ce vreti sa spuneti cu “nu la Moscova ci in Franta, la Paris” . Sa fie , cumva , vorba de un usor dispret fata de scoala rusa ? Nu cred , tinand cont de restul articolelor …

Deveniti foarte indatoritor - poate chiar prea indatoritor - cand mentionati ca “… a publicat in limbile engleza, franceza si romana o bibliografie absolut impresionanta care ar putea umple o biblioteca si mii de articole”. Haideti sa fim seriosi , d-le Tremure . M-ati atentionat ca sunteti scriitor si poet , dar o asemenea afirmatie este riscanta chiar daca o socotesc o hiperbola ! Chiar asa ? “O biblioteca” ? Si “mii de articole” ? Ca sa va parafrazez “ … exagerati . Si cand exagerati totul, atunci totul devine ridicol.”

M-am uitat (si eu) pe site-ul asa numitului Institut de Investigare a Crimelor Comunismului în România (IICCR). In pagina dedicata numitului Ioanid , la sectiunea bibliografie , apar un numar de exact 5 (cinci) carti editate , cu specificatia “Introducere şi note de Radu Ioanid” . Si un numar de 9 (noua) “scrieri” . Dintre care 3 sunt traduceri din limba romana in engleza , respectiv franceza . Acum , din doua una : fie d-vs. aveti o opinie foarte personala vis a vis de dimensiunile unei biblioteci , fie biografii IICCR sunt de o neglijenta criminala …

Mai spuneti d-vs. ca “este director al The United States Holocaust Memorial Museum, Washington D.C.” . Ceea ce este cu totul inexact . Si din nou intrati in coliziune cu datele oficiale : “Din decembrie 1990 până în septembrie 2000 a deţinut diverse funcţii manageriale şi de cercetare la The United States Holocaust Memorial Museum, Washington D.C. A fost vice-preşedinte al Comisiei Internaţionale pentru Studiul Holocaustului în România, prezidate de Elie Wiesel, în perioada octombrie 2003-noiembrie 2004. Din septembrie 2000 până în prezent este director al International Archival Programs Division din cadrul U.S. Holocaust Memorial Museum, Washington D.C. “

Cam multe inexactitati , nu credeti ? Dar sa trecem (si) peste asta . Si sa ne oprim asupra unui aspect – cheie . Ma intrebati , inspirat , “de ce credeti ca documentele de arhiva nu sunt surse credibile?” O sa va raspund asa : nu ma impresioneaza in mod deosebit nici sursele , nici citatele din surse care nu imi sunt accesibile . Cum ar fi , de exemplu , referintele la unele documente care apartin Arhivei Nationale . Care documente pot fi studiate numai in anumite conditii , bine stiute . Atata timp cat nu le pot verifica , iau acest tip de referinte cel mult cu titlu de inventar .

Iar cand aceste surse sunt invocate de persoane care nu numai ca nu sunt probe , dar sunt clar interesate in manipularea , distorsionarea si ascunderea adevarului , valoarea pe care le-o atribui este zero . Barat . Trec peste faptul ca exista marturii care sustin ca “… sursele lui Radu Ionaid, cele pomenite ca fiind din arhive sunt TOTALMENTE FALSE; DA FALSE - domnia sa dă referinţe din Arhivele Naţionale pe care dacă le verifici vezi că ori nu au nici o legătură cu subiectul ori le modifică conţinutul făcând un fals, ori pur şi simplu nu există nici un document cu indicativele(numerele de ordine - codul de identificare) specificate de autor” .

Fapt este ca numitul Ioanid , in calitatea sa de “Director al Centrului de Studii Avansate (!?) asupra Holocaustului, din cadrul Muzeului Memorial al Holocaustului, din Washington D.C.”* si de bursier Starkoff la American Jewish Archives , Cincinnati , Ohio , nu poate fi - si nu este - obiectiv . El este nici mai mult , nici mai putin decat unul dintre reprezentantii sionismului .

Si uite asa , din aproape in aproape , ajungem catre miezul problemei .

* calitate invocata in “lucrarea” “Pogromul de la Iasi (28-30 iunie 1941) , prologul Holocaustului din Romania , editata de Institutul “National” pentru Studierea Holocaustului din Romania “E. Wiesel”

Pe curand , Florin Staicu .