Despre greva bugetarilor (III)

Chelului , tichie de margaritar …

Un stat modern si parte a “maretul edificiu european” pretinde institutii pe masura . Cat mai variate si cat mai bine dotate . Iar aceste institutii reclama , la randul lor , functionari . Cat mai multi si cat mai bine furajati . Si mai pretinde un invatamant performant . Si spitale moderne . Si o justitie cat mai independenta . Si cu un buget propriu pe masura independentei . Si politie . Si jandarmerie . Si un fisc omniprezent si omnipotent . Si pretinde , pretinde , pretinde …

Toate ar fi bune si frumoase daca pretentiile astea n-ar costa . Dar costa . Costa mult . Ajunsi in punctul asta , nu mai putem ocoli o intrebare . Una simpla : poate avem nevoie de toate astea , dar ni le putem permite ? Pe toate ? Avem de unde achita nota ? Cifrele ne arata ca NU …

Cu toate astea , cei care ne-au incalecat si care pretind ca ne conduc nu se opresc : inmultesc stipendiile si cresc cheltuielile , irosesc - in bataie de joc - banii si fura . Fura de sting . N-ajung banii ? Mai trag un rand de piele de pe noi . N-ajung nici asa ? Iau imprumut si amaneteaza totul , inclusiv viitorul copiilor si nepotilor nostri …

......................................................................................................

Iata ce scria Eminescu in 22 feb. 1879 : 

“Nici e lesne de inteles cum un popor (…) putea sa se creada indestul de bogat pentru a introduce la el forme de civilizatie si institutii pe care tarile apusene , bogate prin industrie si prin o dezvoltare economica de sute de ani (si , indraznesc sa adaug , prin jefuirea neincetata si sistematica a “lumii a doua si a treia”) , abia le pot plati .

…. Inzecitu-s-au si insutitu-s-au , oare , averea romanului si veniturile lui pentru a plati institutii de o suta de ori mai scumpe ?

Desigur ca nu . Ba s-a intamplat tocmai contrariul . Clasele productive au dat indarat ; proprietarii mari si taranii au saracit ; industria de casa si mestesugurile s-au stins cu desavarsire , ori au trecut pe maini straine ; iar clasele improductive , proletarii condeiului , cenuserii , oamenii care incurca doua buchii pe hartie si aspira a deveni deputati si ministri , avocatii , s-au inmultit cu asupra de masura , dau tonul , conduc opinia publica , fericesc natia in fiecare zi … 

… Vom intreba : avem azi o cultura de o suta de ori mai intensiva , o armata de o suta de ori mai numeroasa , o administratie de o suta de ori mai ingrijitoare , o justitie de o suta de ori mai dreapta ?

Nu . “

Si de la cine asteptam noi sa indrepte lucrurile ? Sa opreasca jaful si dezmatul ? De la cei care se arata , reciproc , cu degetul , si se gratuleaza cu apelative de genul “hoti” , “escroci” , “demagogi” ? Sa-l citim pe Eminescu :

“Curioşi copii suntem noi românii !

Cel mai simplu om care a observat că albina adună miere şi ceară , iar cuca îşi pune ouăle în cuiburi străine , deduce că aşa va face albina în veci de veci , că tot astfel va rămânea şi nevasta cucului , care , ca o femeie stricata , îşi leapădă copiii pe mâni străine. În toate cele recunoaştem necesitatea absolută a legilor naturii , ştim că o piatră aruncată va cădea în jos după o anumita lege , că repezimea ei va creşte succesiv în patrat , ştim că apa nu curge la deal , ştim că soarele cată să iasă la răsărit şi să se cufunde la apus în noapte ; numai despre oameni ne facem iluzii . De la oameni pe care seful lor ii numeste “buni de puscarie si de carantina” , … , de la oameni care au dovedit ca sunt moraliceste putrezi , intelectuali sterpi , mai putem astepta imbunatatiri ? Pretexteaza cineva de a-l fi cuprins iluzia ca din acesti oameni poate rasari lumina si libertate ?

Caracterul empiric al oamenilor este asa de fix , ramane asa de unul si acelasi (…) . De la un lup nu poti astepta fapte de miel (…) - numai de la oameni , a caror natura este constant rea si netrebnica , suntem in stare a astepta lucruri bune , cu totul neconforme cu natura si cu inteligenta lor . (…) Iata in ce consista iluzia . “