miercuri, 19 noiembrie 2008

Despre criza (II)


Pentru o apreciere corecta a fenomenului , este necesar sa intelegem natura avertismentului primit de “liderii” natiunii americane de la cei capabili sa anticipeze cursul evenimentelor . Dupa cum spuneam , acest avertisment poate fi rezumat in cateva cuvinte “zilele de aur ale neo liberalismului se apropie de sfarsit” . Pe ce se intemeia acest avertisment ?

In mod deliberat , se incearca acreditarea ideii cum ca actuala criza este o repetare a crizei cunoscuta sub numele de “Marea criză economică” din anii 1929 – 1933 . Cat se poate de fals . Desi exista opinii diferite , Marea criza a fost o criza determinata de supraproductie . Actuala criza este , de fapt , rezultatul suprapunerii mai multor crize diferite , care se potenteaza reciproc . Sa vedem despre ce este vorba :

Actuala paradigma economica a lumii “civilizate” actuale poate fi rezumata in doua cuvinte : de consum . Adica o spirala in care productia stimuleaza consumul iar consumul impulsioneaza productia . Atatata timp cat acesti factori cresc continuu , sustinut si echilibrat , toata lumea “civilizata” este fericita . Daca apar mici dezechilibre , mecanismul incepe sa scartaie . Daca unul dintre factori isi incetineste cresterea , economia tinde spre recesiune . Dar ce se intampla daca unul dintre acesti doi factori nu numai ca isi incetineste cresterea sau stagneaza , dar intra in colaps ? Raspuns : sistemul se prabuseste .

Acuma , daca consumul poate tinde spre cote care frizeaza dementa fara a da semne de oboseala , cu productia lucrurile sunt ceva mai complicate . Ca sa produci din ce in ce mai mult ai nevoie , printre altele , de cantitati din ce in ce mai mari de materii prime . Asemenea si in ceea ce priveste energia . Si aici incep problemele . Mari . Fiindca nu dispunem nici de materii prime , nici de energie in cantitati nelimitate . Mai precis , majoritatea materiilor prime strict necesare pentru functionarea spiralei sunt finite , neregenerabile si de neinlocuit . In plus , o parte sunt pe terminate . Situatie oarecum asemenea si in cazul energiei . Dar , in contra aparentelor , problemele insolubile nu vor fi cele energetice .

Am putea rezuma esenta acestei prime crize prin fraza “de unde tot iei si nu mai pui … se termina” . Iar daca dintr-o cantitate limitata de ceva anume iei din ce in ce mai mult si mai repede , oare ce se intampla ?

A doua criza deriva din prima . Spirala produce deseuri si poluare , intr-un ritm din ce in ce mai rapid si in cantitati din ce in ce mai mari . Ca orice sistem , si Pamantul are o capacitate limitata de a absorbi factorii de stress . Putem anticipa cu precizie ca , daca agresiunea asupra sistemului continua , se va atinge punctul in care acest sistem se va transforma . De obicei , acest tip de transformari sunt profunde si precipitate .

A treia criza este suprapopularea . Cand m-am nascut eu , Pamantul suporta cca. 3,275 miliarde oameni . La data prezenta , populatia numara 6,72 miliarde oameni . In mai putin de o jumatate de secol , pe aceeasi suprafata limitata , populatia si-a dublat numarul . Si cresterea , neliniara , continua . Acest plus ocupa aceeasi suprafata , consuma aceleasi resurse limitate , polueaza acelasi sistem , si actioneaza atat ca o criza in sine , cat si ca un catalizator al primelor doua .

In afara acestor crize , sistemul dezvolta si altele , de o mai mica amploare . Dar care pot degenera in crize globale . As aminti problemele sociale generate de repartitia inegala a consumului , amplificarea focarelor de instabilitate care pot degenara din conflicte zonale in conflicte majore , s.a.m.d. .

Trebuie sa dai dovada de un optimism care frizeaza prostia crasa sa speri ca putem urma aceeasi directie evitand consecintele . Ei bine , “liderii” natiunii americane , in pofida faptului ca actioneaza ca si cand ar fi optimisti incurabili , nu sunt . Sunt doar niste disperati pusi in fata unei alegeri : schimbarea paradigmei (adica renuntarea la “the american way of life”) , eliminarea crizelor de o maniera care sa le permita pastrarea paradigmei sau catastrofa . Care varianta au ales-o ? Sa vedem …
.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Sunt foarte curios, cum de americanii au ajuns sa accepte ca presedinte un afro-american. Este clar ca daca nu "s-ar fi vrut", omul nu ajungea sa candideze. Simt o schimbare de strategie a americanilor. Oare Obama a fost "acceptat" ca presedinte pentru a fi sacrificat ca tap ispasitor , sau este un nou inceput pentru american. Sunt foarte suspicios, sa fie oare o intimplare "democratica", alegerea poporului, faptul ca un afro-american ajunge presedinte? Sunt curios ce va face.