Revin , foarte pe scurt , asupra unui aspect esential . Scriam ca evolutionismul rigid genereaza consecinte care depasesc cu mult sfera biologiei . Una dintre aceste consecinte deriva din teoria competitiei care favorizeaza supravietuirea celor mai puternici .
Daca admitem drept postulat ipoteza ca indivizii sunt simple incarnari tranzitorii ale informatiei genetice , orfani ai hazardului , deja avem o mare problema . Daca coroboram aceasta (totusi) ipoteza cu lupta pentru existenta (care este un fapt pretabil la multe interpretari) ajungem fix la temelia ideologica a national socialismului .
In “Originea omului” Darwin scria :
“Ca si celelalte animale , omul a ajuns , cu siguranta , la cel mai inalt grad de dezvoltare actuala prin lupta pentru existenta … si pentru a ajunge si mai sus trebuie sa continue sa fie supus unei lupte viguroase … Ar trebui sa existe o concurenta deschisa printre oameni , ar trebui sa dispara toate legile si toate obiceiurile care ii impiedica pe oamenii cei mai capabili sa reuseasca si sa creasca un numar mai mare de copii” …
Aceasta idee ii anunta , fara echivoc , pe Spencer , Gobineau si , ceva mai aproape de noi , pe Rosenberg .
Acuma ma intreb cati dintre evolutionistii intransigenti ar face fata unei “lupte deschise si viguroase” . Si ma intreb cati dintre ei constientizeaza consecintele practice ale filosofiei intemeiate pe evolutionismul dogmatic . Si ma intreb daca acesti evolutionisti sunt dispusi sa isi insuseasca ideologia national socialismului , de exemplu …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu