O intrebare pe zi (IV)

Dupa o varsta incepi sa intelegi ca lucrurile nu sunt aproape niciodata ceea ce par a fi . Nici persoanele . Nici macar entitatile de genul fundatiilor nonprofit .

Si chiar asa : intr-o lume care alearga bezmetica dupa profit , o lume care sprijina pe dictonul “nimeni nu-ti da nimic pe gratis” , cum se explica existenta anumitor fundatii nonprofit ? Si care este menirea reala a respectivelor entitati , mari consumatoare de bani ? Aceasta ar fi intrebarea de azi …

Nu neaparat strict in legatura cu intrebarea , cateva randuri care merita citite , dar a caror sursa (ma refer la sursa prima , adevarata) nu o voi dezvalui inca :

“Ca sa intelegeti mai bine șerparia, va semnalam ca majoritatea disidentilor formati de KGB si “incurajati” prosteste si de alte servicii occidentale au ajuns in functii de control dupa 1989. Unul dintre aceste noduri ale Retelei de celule este format de Grupul pentru Dialog Social. Care este legatura intre GDS, conspiratorii KGB si MI 6? Ei bine, iata una: cu toate ca „Dennis Deletant, care lucra la School of East European Studies, era inclinat sa creada ca orice ajutor extern dat dizidentilor romani ar avea consecinte regretabile“, dupa cum se confeseaza ziarista Jessica Douglas-Home, colaboratoare la publicatii precum The Guardian, The Telegraph, The Times ori Wall Street Journal, aceasta a facut, in anii ’80, citeva calatorii de documentare in tari aflate in spatele Cortinei de Fier, printre care si Romania. Scopul era de a cunoaste intelectuali disidenti si a-i sprijini in rezistenta lor impotriva regimului comunist, dupa cum constata si o cercetatoare a fenomenului, Carmen Andras, citata de Observator Cultural (o revista de propaganda a neo-kominternismului).

Jurnalista trimisa la inaintare, in prospectie (de cine cred ca este evident , n.m.), este "ajutata", in aceasta intreprindere riscanta, de intelectuali romani ce ii fusesera recomandati, printre care Mariana Celac (sotia lui Mihai Botez, plecat deja in Statele Unite), careia ziarista ii impartaseste planul de a fonda o „universitate clandestina“, o retea de intelectuali romani si occidentali, in care Mariana Celac urma sa „indeplineasca rolul de punct focal“.

Iata ce ne mai reda Carmen Andras: Jessica Douglas-Home se intilneste din nou cu Mariana Celac, care isi exprima entuziasmul pentru planul de colaborare culturala romano-britanica dincolo de Cortina de Fier: „In cele din urma, am discutat problemele de mediu ale Romaniei, care erau catastrofale chiar si in comparatie cu standardele est-europene. Mariana dorea sa-l prezinte pe ecologul britanic Tom Burke lui Ion Iliescu, pe care mi-l descrisese drept un om «interesant», fost ministru al apelor, cazut in dizgratie, si care conducea acum o editura obscura din Bucuresti, Editura Tehnica. Mariana credea ca ar fi bine ca Burke sa-i scrie lui Iliescu, explicindu-i ca a citit un articol al acestuia despre poluarea apelor si ca ar fi incintat sa faca un schimb de idei. Potrivit spuselor ei, Iliescu era ingrozit de ceea ce vazuse in calitate de ministru si cauta cai de iesire din aceasta situatie nefericita, fara sa poata fi insa indicat drept cel care a stirnit intreaga poveste. Toate acestea au fost discutate in soapta, in bucataria Marianei. Apoi, mi-a scris pe o bucatica de hirtie ca se vorbea despre Iliescu ca posibil succesor al lui Ceausescu... Familia Marianei avea unele legaturi cu Iliescu (fratele ei, de pilda, a devenit ambasador in Marea Britanie), dar, desi mintea ma sfatuia sa fiu precauta, inima imi spunea ca ea era de partea ingerilor“… A ingerilor cazuti, am putea spune noi.

Cine este Mariana Celac, propagandista lui Iliescu-KGB pe vremea lui Ceausescu? Pai, pe langa faptul ca este membra fondatoare a GDS, ca "punct focal", ea mai este, dupa cum ati inteles, fosta sotie a lui Mihai Botez si sora lui Sergiu Celac. Despre Mihai Botez, puteti auzi destule. Ce stim sigur este ca a fost prima alegere a lui Ion Iliescu pentru pozitia de ambasador al Romaniei la ONU si apoi in SUA, in timp ce Sergiu Celac a fost primul ministru de Externe al Guvernului FSN si, apoi, timp de sase ani, ambasador in… Marea Britanie. Sergiu Celac nu a fost insa, inainte de 1989, numai traducatorul lui Ceausescu in timp ce se plimba in caleasca cu Regina, la Londra. Despre Sergiu Celac orice apropiat al serviciilor de informatii o sa-si spuna parerea destul de transant: agent al Moscovei. Tatal lui Sergiu si al Marianei a fost de altfel primul prefect al Craiovei in perioada sovietizarii si apoi, membru al Comitetului de Stat al Planificarii. Simpatia lor pentru Ion Iliescu venea, asadar, pe linie de serviciu. (…)

(…) trebuie amintit si faptul ca proiectul britanic penetrat si apoi preluat de rusi prevedea, printre altele, si infiintarea unei Fundatii culturale romano-britanice. Aceasta s-a constituit pana la urma si poarta numele „Mihai Eminescu Trust“ la sugestia avocatei si ziaristei Christine Stone, sotia istoricului Norman Stone, care isi petrecuse luna de miere in Romania, dupa cum scrie ziarista Jessica Douglas-Home. Au acceptat sa faca parte din aceasta fundatie: istoricul Mark Almond de la Oxford, istoricul Noel Malcolm, bun vorbitor de limba romana, de la Cambridge, John si Miranda Villiers, care petrecusera multi ani in Romania, John Laughland de la Sorbona, a carui mama era romanca. S-au mai alaturat: scriitorul Paddy Leigh Fermor, Yehudi Menuhin, Hugh Trevor-Roper, Serban Cantacuzino, istoricul Dimitri Obolensky de la Oxford, George Urban, sovietolog si seful postului de radio Europa Libera, si George Walden, membru al Parlamentului. Lista completa a fondatorilor “The Mihai Eminescu Trust”, pusa sub inaltul patronaj al HRH Printul de Wales, este: Serban Cantacuzino, James Cellan Jones, Lord Dacre, Timothy Garton Ash, Zac Goldsmith, Anthony Hobson, Patrick Leigh Fermor, Sir Yehudi Menuhin, Lord Norwich, Professor Sir Dimitri Obolensky, Sir Steven Runciman, John Villiers, George Walden Kim Wilkie. “Trustees” sunt Jessica Douglas-Home (presedinte), Noel Malcolm, Mary Walsh. Si, Consultanti, Jeremy Amos, Tom Blinkhorn, Caroline Fernolend, Rodney Leach si, cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista, Ion Caramitru (Pino), culmea ridicolului, chiar cel care a contribuit la distrugerea mai multor manuscrise originale ale lui Mihai Eminescu. Fundatia merge bine si acum. (…)”

P.S. Cred ca este momentul sa-i multumesc d-nei Luminita Holban (fosta directoare MET) pentru cartea “Once Upon Another Time” , un fel de autobiografie (partiala si bine cosmetizata) a d-nei Jessica Douglas-Home . Cartea mi-a inlesnit intr-o masura semnificativa intelegerea fenomenului (fenomen = manifestare exterioară a esenței unui lucru, a unui proces) MET .

UPDATE

O sugestie pentru eventualii curiosi : incercati sa aflati nu atat cine sunt cei care au fondat “The Mihai Eminescu Trust” , ci mai ales cam ce fel de opinii au in diverse chestiuni sensibile pentru (unii dintre) noi . Iau un exemplu absolut la intamplare : Noel Malcolm . Conform Wikipedia , numitul este istoric , scriitor si jurnalist . A scris pentru The Guardian , pentru Daily Telegraph , preda la Oxford , este membru al Brirish Academy , etc. , etc. .

Printre publicatiile distinsului domn , insa , gasim :  "Why we were right to bomb Kosovo" (The Daily Telegraph, 24 March 2000) ,  "Nato must remain until the job is done" (The Daily Telegraph, 2 September 2001) , "Is Kosovo Serbia? We ask a historian" (The Guardian, 26 February 2008) , s.a.m.d. . Consider inutile orice comentarii …