Cheile Râmețului

Acum cateva zile am dat o fuga pana in Cheile Râmețului . Le-am mai strabatut acum 35 de ani , in '76 sau '77 , si eram curios sa vad ce s-a schimbat de atunci .

Prima schimbare : drumul din Teius pana la manastirea Râmeți a fost asfaltat , dar este râmat si pe-o parte si pe alta de santuri astupate de mantuiala . Mai bine il lasau cum a fost ...

Ajuns la manastire , constat ca s-a labartat si parca plezneste de prea multa opulenta . Mai remarc ca a fost imprejmuita cu niste ziduri ca de fortareata medievala , semn ca afacerile cu cele sfinte au ramas , si in democratie , cel putin la fel de profitabile ca in socialism .

Durerea mare a inceput insa de la manastire in sus . Acum 35 de ani , pana la intrarea in Cheile Râmețului , pe o distanta de 3-3,5 km. , erau 3-4 case razlete , perfect integrate in peisaj . Azi sunt cel putin 30 , aruncate pe te miri unde , inclusiv in buza albiei minore a raului Geoagiu .

Si ca tacamul sa fie complet , toata valea gemea de masini parcate care cum si rasuna de manele . Din loc in loc , gramezi de gunoaie .

La cca. 50 metri de intrarea in chei , o parcare cam cat Piata Cetatii , ticsita cu masini si cu burtosi protapiti in fata unor gratare . Atmosfera de balci imputit .

N-am facut fotografii . Mi-a fost prea scarba .

...

Cheile , in schimb , au ramas neatinse . Si asta nu pentru ca in lacomi ar mai licari vreo scanteie de omenie , ci fiindca locul nu se lasa pangarit . In afara de doua-trei grupuri mici si grabite sa razbata inapoi la civilizatie , susurul apei si liniste deplina . 

...

La intoarcere , ma gandeam , a nu stiu cata oara , la dezastrul pe care il aduce cu sine turismul de turma . Apoi am remarcat ca versantii vaii in amonte de manastire sunt impaduriti si mi-am amintit ca acum 35 de ani erau goi .

Dintr-o data , am realizat , a nu stiu cata oara , cata putere de regenerare are Natura si am inceput sa sper din nou : cand toata aceasta hazna consumerista va crapa - si va crapa - va fi cumplit . Dar timpul va curge si incet-incet Natura va vindeca Pamantul . Cu putin noroc , in doua-trei sute de ani vor ramane putine rani care sa aminteasca de hoardele de filoxere care aproape au reusit sa sufoce Viata ...  

.