sâmbătă, 29 iunie 2013

“Eşecul Nabucco este eşecul lui Traian Băsescu”



O analiza pertinenta publicata in “Vocea Rusiei” care merita citita . O redau partial :


"Orice dezastru, orice problemă şi orice eşec au nume şi prenume. Pentru România, dezastrul Nabucco are numele lui Traian Băsescu.
În interviul acordat de preşedintele României postului nostru de radio în 2012, Traian Băsescu a explicat clar că proiectul Nabucco, fiind un „proiect european” este prioritar pentru România. În consecinţă, România a rămas unica ţară care a păstrat fidelitatea acestui proiect, în timp ce toate ţările din jur au ales opţiunea participării la proiectul South Stream, păstrând deschisă opţiunea participării şi la Nabucco. În consecinţă, România a rămas fără reduceri la preţul gazului rusesc, în timp ce Serbia, Bulgaria şi Ungaria au obţinut reduceri substanţiale (de la 10% în sus) şi vor obţine câteva miliarde de euro pe an din taxe de tranzit. România va plăti foarte scump pentru dorinţa lui Traian Băsescu de a fi mai catolic decât papa şi mai rusofob decât Jose Barroso.

Analizând eşecul Nabucco, cotidianul.ro a titrat că „ţările din proiectul Nabucco erau prea mici pentru un joc atât de mare”, ceea ce este o interpretare eronată a evenimentelor, deşi va fi foarte populară în rândul „experţilor” din România. România s-a şters singură de pe harta energetică a Europei. Problema Nabucco nu a fost niciodată o problemă a dimensiunii, ci o problemă a inteligenţei. Traian Băsescu, la fel ca şi o bună parte din USL, au mizat pe ideea că Nabucco este susţinut de SUA şi de Uniunea Europeană, iar dimensiunea „osului” pe care aceste două mari puteri le vor arunca României va fi mai mare dacă politicienii de la Bucureşti vor lătra mai intens în direcţia Gazprom. Traian Băsescu a avut în jocul Nabucco o miză colosală şi această miză a fost pusă pe seriozitatea intenţiilor SUA şi UE. Băsescu a pierdut un important pariu geopolitic. Seriozitatea suportului american pentru Nabucco s-a văzut prin faptul că la Baku a fost trimis senatorul Lugar care a muncit din greu să facă lobby pentru acest proiect. Probabil, azerii au fost profund impresionaţi de insistenţa acestei fosile grăitoare, dar efectul a fost la fel de nul, ca şi în cazul statuii tatălui actualului preşedintelui azer, Geydar Aliev, un fost general KGB, care a fost amplasată într-un parc din Bucureşti.

(...) Prohodul pentru Nabucco s-a cântat odată cu începerea celui de-al doilea mandat al lui Barack Obama, care are nevoie de o relaţie bună cu Rusia. În contextul acestei necesităţi geopolitice, faptul că România a fost din nou victima a unei trădări americane, este regretabil, dar nu are vreo importanţă strategică pentru Washington. Toate ţările care au avut la conducere personaje raţionale au avut posibilitatea să se reorienteze şi SUA nu răspunde pentru consecinţele prostiei celor care nu au făcut acest lucru.

Acum, o parte din presa românească se aşteaptă ca Rusia să curteze România în privinţa racordării la South Stream şi să „intensifice presiunea mediatică” prin intermediul postului Vocea Rusiei. „Adio Nabucco! Aşteptăm oferta energetică South Stream?” titrează Adevărul, precizând că „odată cu eşecul proiectului Nabucco, ne aşteptăm ca Rusia să reactiveze mediatic South Stream”. În acelaşi sens acţionează şi Victor Ponta care a obţinut o ofertă preliminară pentru livrarea gazelor din Kazahstan printr-o extensie South Stream spre România. Din start, trebuie precizat faptul că în condiţiile în care Gazprom a plătit deja Bulgariei, Ungariei şi Serbiei pentru participarea la South Stream, racordarea României la South Stream se transformă dintr-un drept într-un privilegiu politic şi economic. Privilegiile nu se obţin peste noapte şi nu se dau gratis. În articolele viitoare vom discuta pe larg despre privilegii, costurile acestora, despre culisele eşecului Nabucco şi despre visele deşarte ale unor politicieni care încă nu doresc să recunoască că atât gazele de şist (care nu există) cât şi gazele din Marea Neagră (care există, dar puţine) nu mai aparţin românilor."
.

6 comentarii:

razvan coltea spunea...

"Toate ţările care au avut la conducere personaje raţionale au avut posibilitatea să se reorienteze şi SUA nu răspunde pentru consecinţele prostiei celor care nu au făcut acest lucru." Perfect adevarat. Imbecilitatea manifesta a hahalerei nationale a dat p-afara inca din momentul cand a dat pe gaura gurii tampenia cu axa Bucuresti-Londra-Washington. Reactia de jena a celor invocati precum si faptul ca din acel moment a devenit nefrecventabil nu l-au descurajat pe impricinat care a perseverat intr-o politica externa de ostilitate fata de Rusia.
In schimb ultima parte a articolului , cea in care se face vorbire de inexistenta gazelor de sist precum si de precaritatea zacamintelor din Marea Neagra care, corect, nu mai apartin Romaniei ma convinge inca o data , daca mai era nevoie, ca nici rusii nu ne vor fi vreodata prieteni.

Florin Staicu spunea...

Nu e vorba de imbecilitate , ci de tradare . Iar cei care vom plati tradarile zbanghiului suntem noi , copiii si copiii copiilor nostri .
Ma intreb care ar fi pedeapsa potrivita pentru acest gunoi si nu-mi pot inchipui ceva indestulator . Daca ar exista osanda vesnica , pentru asemenea gunoaie s-ar justifica .

Nu se pune problema prieteniei intre state in general - si intre un stat ca Romania si unul ca Rusia (sau SUA , sau Germania) in particular . Relatiile intre state se bazeaza pe interese si eventual pe afinitati .
Din aceasta perspectiva , relatiile execrabile cu Rusia sunt o eroare fundamentala .
In aceeasi ordine de idei , "Vocea Rusiei" este o sursa de informare cel putin la fel de valabila ca DW , de exemplu (evident , pastrand rezervele de rigoare) .

razvan coltea spunea...

Hai sa n-o numesc tradare ci, mai elegant, o eroare fundamentala de politica externa.Anul 2005 in care tocmai eram noi membrii NATO si confirmati ca nou membru UE reprezenta un moment mai mult decat prielnic de a se iesi din politica extrem de retinuta la adresa Moscovei pe care a promovat-o nea Nelu din motivele stiute. Baselu' a ratat cu brio acest deziderat.Mai mult, a crezut ca o sa rezolve problema Basarabiei negociind la un spritz cu comunistul cu capu' mare Voronin.De la nivelul de sef de stat cu toate serviciile stand sluj la usa a fost inadmisibuil sa nu stie ca orice negociere pe aceasta tema se tine la Moscova si nu cu coada pe sus. Axa imaginata de el nu a existat decat la nivel de stapan-sluga ceea ce suntem in continuare.Mai rau ,a primit ordinele in plic prin intermediul unui neica nimeni ca Gitenstein.Se dovedeste inca o data ca SUA au interese si nu prietenii.Tradarea invocata de flacaii de la Vocea Rusiei este posibil sa continue si cu abandonarea scutului antiracheta ceea ce n-ar fi un lucru rau pentru ca respectivul scut este gandit sa-i apere pe altii in schimb pe noi transformandu-ne in tinta.Dar impactul simbolic o sa fie mare si in defavoarea noastra.
Te contrazic: Vocea Rusiei este o sursa de informare mult mai valabila decat DW care se pare ca nu mai are licenta si s-a transformat intr-o oficina basista ordinara.Macar VR publica in consonanta cu interesele Maicii Rusii si nu tine partea unui personaj sau altul din haznaua noastra politica.

Florin Staicu spunea...

Indiferent de cum vrei s-o numesti , tradarea ramane tradare .

In ceea ce priveste "Vocea Rusiei" , s-ar putea sa ai dreptate . Eu am optat pentru o apreciere putin mai rezervata .

Despre DW : la care DW te referi ?

razvan coltea spunea...

Se pare ca DW pe care o stiam noi nu mai exista.Cel putin asa am auzit eu zilele trecute .Inseamna ca prezinta punctele de vedere individuale ale unor personaje care n-au nici in clin nici in maneca cu guvernul german asa cum suntem tentati sa credem citind denumirea.Practic, sunt o sursa de dezinformare.
Ai dreptate, tradarea ramane tradare oricum a-i intoarce-o.

Florin Staicu spunea...

Eu m-am referit la publicatia electronica DW (http://www.dw.de/focus/s-10575) , care nu pare a fi o subsidiara si in nici un caz una scapata de sub control .
Evident ca toate pozitiile exprimate aici sunt partizane si reprezinta pozitia guvernului german ; ele (pozitiile) trebuie citite si interpretate exact in aceasta cheie .

In pofida acestei stari de fapt , am citit aici , de-a lungul timpului , doua sau trei analize/opinii care m-au influentat semnificativ .