Doua intrebari adresate ziarului "Universul Romanesc"

Din intamplare , ajung pe site-ul dvs ; dupa ce citesc , oarecum in viteza , cateva articole , incep sa banuiesc ca prima impresie ar putea fi gresita . Prin urmare , reiau lectura , de data asta cu atentia focalizata pe detalii . Si incep sa descopar directii care , in context , ma pun pe ganduri . Ca sa fiu mai precis , problemele abordate sunt tratate , per ansamblu , dintr-o perspectiva pe care o apreciez ca fiind de bun simt ; ceea ce imi creeaza o stare de disconfort sunt cateva detalii , ca sa zic asa .

Ma rezum la doua exemple , din doua articole diferite : “contrareplica lui Emil TERMURE” la “dreptul la replica acordat d-lui Ioan Ispas” si “De ce nu au arabii dreptate” , articol revendicat de d-na Marina Caliope . Cu toate ca cele doua articole abordeaza teme fundamental diferite , apare ca evident un numitor comun . Dar sa nu anticipez .

1 . In ce priveste “contrareplica lui Emil TERMURE” , as remarca ca seamana , ciudat de mult , cu rechizitoriile intocmite de procurorii sionismului mondial , indreptate impotriva poporului roman . De altfel , parte din bibliografia pe care se sprijina alegatiile d-lui Tremure este maculatura propagandistica editata de “institutiile” aceluiasi sionism ; Radu Ioanid nu este – in opinia mea , o sursa credibila . Asta ca sa folosesc un eufemism . Una peste alta , pledoaria d-lui Tremurenu – as scrie pro domo , dar ceva nu ma lasa - vine sa cautioneze cateva din sustinerile neprietenilor . As putea intra in detalii , dar nu cred ca merita efortul .

Dar cand el , TERMURE , incearca sa justifice aceasta pledoarie cu alegatii de tipul “ Eminescu a spus despre romani :"Of, neamul nevoii!". Iar asta inca nu este nimic. Eminescu a criticat in scrierile lui jurnalistice la modul cel mai aspru naravurile poporului roman. Sa fie oare Eminescu un dusman al poporului roman? Daca eu, TERMURE, am aruncat cu noroi in poporul roman, atunci Caragiale ce a facut? “ , senzatia de disconfort indusa de “contrareplica” se acutizeaza . Si tinde sa degenereze .

D-le TERMURE , sintagma “neamul nevoii” se pare ca era frecvent folosita de Eminescu , dar nu in sensul pe care incercati sa-l induceti . Eminescu nu a scris nici macar un singur rand indreptat impotriva poporului roman : naravurile criticate “in scrierile lui jurnalistice” erau ale “poporului roman” cam in aceeasi masura in care o tumora maligna apartine corpului unui om bolnav de cancer . Si inca ceva , d-le TERMURE : din cate stiu , nu sunteti egalul lui Eminescu . Nici al lui Caragiale . Va spune ceva maxima “Quod licet Iovi non licet bovi” ?

Acum , din doua una : fie sunteti de buna credinta si , dintr-un motiv sau altul , nu l-ati inteles pe Eminescu , fie l-ati inteles prea bine si incercati sa-l rastalmaciti intr-un anume folos . In acest din urma caz , beneficiul bunei credinte dispare si raman intrebarile .

Interesant finalul apoteotic al “contrareplicii” . Nu ma pot abtine sa nu ma intreb , in context , cam unde vor ajunge cei care accepta crimele impotriva umanitatii comise , zilnic , de catre statul Israel . De exemplu . Sau , de ce nu , de catre mareata natiune americana . Cam ce parere aveti despre aceste crime , d-le Tremure ?

2. “De ce nu au arabii dreptate” este un articol mult mai cinstit . Lucrurile sunt clare , stim cum stam . Pentru a clarifica si pozitia mea , sunt dator sa precizez ca nu am nici un fel de afinitati cu popoarele semite . Indiferent de religia pe care o practica . Cu atat mai putin simpatii . Si as fi ipocrit daca as spune ca imi pasa de faptul ca se macelaresc intre ei . Pe de alta parte , este absolut evident ca arabii sunt victime , iar jidanii si americanii agresori . In consecinta , afirmatia arabilor cum ca “America este Marele Satan” este perfect justificata , si , dupa parerea mea , absolut corecta . Este oarecum ciudat ca autoarea articolului expediaza cu prea multa lejeritate in derizoriu constatarea ca arabii afirma ca “poporul american este un popor blestemat , cu instincte criminale si lipsit de moralitate” ; personal , subscriu la virgula . Completez cu precizarea ca , impreuna cu jidanii , americanii sunt cea mai mare amenintare la adresa pacii . Si as putea aduce zeci de argumente in favoarea acestor afirmatii . O sa ma opresc la doua :

- SUA au fost intemeiate prin cvasi genocidul unei intregi rase si prin exploatarea nemiloasa a alteia . Teritoriul Americii de Nord era patria amerindienilor ; prin minciuna , inselatorie , hotie si crima , acestia au fost deposedati de pamanturile lor , haituiti si inchisi in ”rezervatii” , si , in final , aproape exterminati . Pentru muncile grele au fost adusi , din Africa , sclavi . Vanati si prinsi cu salbaticie , negrii erau inghesuiti in corabii care faceau naveta intre Africa si America , si apoi vanduti , ca vitele , cetatenilor “tinerei democratii” . Care cetateni , mai cu harapnicul , mai cu Coltul 45 , ii “civilizau” . Pentru milioanele de indienii ucisi in cele mai felurite moduri , in timpul “cuceririi vestului salbatic” , si pentru negrii care au murit , nevinovati , pe pamanturile lor sau pe mare , sau in sclavie , trebuie s-o spunem raspicat : cea mai democrata , mai iubitoare de libertate si de adevar “natiune” este cladita pe sange nevinovat , pe minciuna , silnicie , rapt si crima .

In legatura cu aceste fapte , as remarca un singur aspect , esential . Daca urmarim filmele care au ca subiect “cucerirea vestului salbatic” , si nu sunt putine , constatam ca majoritatea , daca nu toate , au un numitor comun : colonistul american , care lupta sa-si apere familia , casa si pamantul de hoardele dezlantuite de indieni salbatici si sangerosi . De fapt , lucrurile au stat exact pe dos . Aceasta pervertire a adevarului nu este nici pe departe intamplatoare : este firul rosu al scurtei istorii americane . Indiferent ca este vorba de istoria oficiala sau romantata , americanii au un talent aparte in a-si prezenta victimele pe post de agresori ; in acelasi timp , propriile agresiuni si crime sunt prezentate , cu un aplomb si o nesimtire terifianta , drept lupta pentru libertate .

- Scurta istorie a SUA este un lung sir de agresiuni indreptate impotriva statelor de pe tot cuprinsul globului , urmate de crime impotriva umanitatii . Dintre toate aceste crime , una iese in evidenta prin cruzime si inutilitate : bombardamentul atomic (succesiv) intreprins asupra oraselor japoneze Hiroshima si Nagasaky . Ca in toate cazurile in care crimele comise in contra omenirii nu au putut fi musamalizate , masinaria de propaganda americana , incluzand aici si productiile “hollywoodiene” , au escamotat adevarul , prezentand victimele pe post de agresori sangerosi , calaii americani fiind , ca intotdeauna , “luptatori pentru libertate” . Adevaratele motive pentru care cele doua orase au fost efectiv pulverizate sunt sinistre : testatrea “pe viu” a noilor “achizitii” ale armatei americane si transmiterea unui avertisment clar oricaror potentiali adversari recalcitranti . Pentru aceste motive au fost neantizate 220.000 de persoane , in majoritate femei , copii si batrani ; alte 400.000 de persoane au fost victime ulterioare ale acestui act de genocid , act care nu are corespondent in toata istoria omenirii .

Ma intreb ce soarta merita Truman , daca Saddam Hussein a fost spanzurat (de americani) pentru vina de a fi ordonat uciderea a 148 de siiti , in anul 1982 …

In ce priveste scrupulele americanilor vis a vis de “legile democratiei” , o spun cu regret : autoarea fie bate campii , fie incearca sa manipuleze . Grosolan . Cu remarca ca Dick Cheney este un criminal de razboi in toata regula . Si nu e singurul .

Subscriu – cu certitudine , din alte motive - la afirmatia autoarei cum ca UE este un cosmar . Sunt sigur ca sandramaua o sa se naruiasca peste noi mai repede decat viseaza cei mai pesimisti dintre “euroscepticii” de jurna pe la televiziuni .

In loc de cocluzii , o intrebare : este siteul d-vs. ceea ce pare a fi ? O anume tehnica de a manipula “tinta” consta in a livra , “la pachet” , minciuna pe care doresti sa o validezi , bine “ambalata” in cateva adevaruri folositoare cauzei , sau , la limita , benigne .

Astept , cu oarecare curiozitate , eventualul raspuns .