Un rau pornit din Eden , @ Cosmin si Tibi (II)

Tibi ,

Randurile postate de tine ne duc intr-un punct nodal , un punct in care alegerea nu mai poate fi evitata . Poate fi , cel mult , amanata . Inainte de a dezvolta aceasta idee , o sa fac insa cateva precizari .

Dupa cum am afirmat , sunt evolutionist . Dar , spre deosebire de Dawkins , sunt in acelasi timp si agnostic . Altfel spus , sunt un evolutionist rezervat . L-am caracterizat pe Dawkins ca fiind evolutionist prin vocatie . De fapt , convingerile lui par sa excluda orice indoiala . Acest fapt este , pentru mine , ingrijorator . Intotdeauna privesc cu oarecare retinere persoanele care par a nu avea indoieli . Capacitatea asta speciala , de a-ti reprima orice indoiala , este specifica acelor oameni dintre care se recruteaza , uneori , fanaticii .

Spui tu “ceea ce nu intzeleg la Dawkins, de ce nu poate accepta credintza ca o trasatura a omului” . Mie mi se pare ca gresesti . Dawkins are o mare capacitate de a crede . Cum altfel poate fi explicata sustinerea lui relativ la hazardul care ar fi cauzat aparitia vietii ? Si asta in pofida unor argumente , parte stiintifice , care contrazic aceasta posibilitate . O sa ma opresc doar asupra acelor argumente care tin de calculul probabilitatilor si de statistica . Foarte pe scurt , aparitia vietii pe Pamant din intamplare este absolut improbabila . De ce ? Fiindca ar trebui sa fie rezultatul unui sir cu totul improbabil de evenimente succesive , fiecare din aceste evenimente fiind , la randul lor , extrem de improbabile . O sa iau spre exemplu un singur asemenea eveniment , studiat de Sir Fred Hoyle , un savant britanic de valoare comparabila cu valoarea lui Dawkins , care afirma intr-un articol publicat in “Nature” (12 nov. 1981) :

“Chiar si cei mai putin familiarizati cu cubul lui Rubik vor fi de acord ca e imposibil ca un nevazator sa gaseasca o solutie valabila miscand la intamplare fetele cubului . Acum imaginati-va un numar de 10 la puterea 50 (1 urmat de 50 de zerouri) de nevazatori , fiecare avand un cub Rubik , si incercati sa evaluati sansele ca toti acestia sa gaseasca rezolvarea in mod simultan . Abia atunci veti intelege care sunt sansele ca prin combinatii aleatorii sa creati macar unul din seria de biopolimeri necesari vietii “ .

In completare , dr. Emile Borel (unul dintre fondatorii probabilitatii aplicate) , spunea :

“Putem afirma cu certitudine ca producerea unui anume fenomen , atunci cand sansele sunt estimate la mai putin de 1 : 10 la puterea 50 , este practic imposibila , indiferent de timpul alocat sau de numarul posibil de situatii favorabile aparitiei fenomenului respectiv .” (Emile Borel , “Probabilities and Life”)

Cu alte cuvinte , chiar daca acesta ar fi singurul eveniment , ca sa zic asa , improbabil in toata chestiunea , si tot ai avea nevoie de multa credinta ca sa poti face abstractie de el . Dar acest eveniment improbabil este unul dintr-o serie succesiva de evenimente improbabile .

Prin urmare , debutul evolutiei , asa cum o vede Dawkins , sta sub semnul improbabilitatii .

Mai spui ca “nu intzeleg, de ce Dawkins se razboieste cu cei care accepta sacrul.” Nu stiu daca afirmatia ta se sustine (din ceea ce am citit pana acum nu am remarcat o asemenea ipostaza) , dar in mod aproape cert intr-o lume in care viata este rezultatul intamplarii , sacrul nu are loc . Dupa cum sunt fara obiect nu numai religia institutionala (asta n-ar fi o tragedie) , dar si majoritatea sistemelor filozofice . Cu o exceptie notabila : sistemul filozofic conceput de Nietzsche , care este validat stiintific . Si nu cred ca ai vrea sa traiesti intr-o lume construita pe acest sistem filozofic . Iti recomand sa citesti “Metafizica lui Nietzsche” , o prelegere semnata de Heidegger , prelegere care ar fi trebuit sa fie sustinuta la Universitatea din Freiburg in iarna anilor 1941 – 1942 .

Asa am ajuns , din nou , in punctul de care scriam la inceput : ca sa putem merge mai departe , trebuie sa alegem . Daca alegem calea propusa de Dawkins , intram intr-o lume in care sacrul nu exista . Exista doar hazard , informatie si vectori ai informatiei . Daca o sa urmam cealalta cale , care duce catre o lume care poate suporta sacrul , va trebui sa acceptam ca teoria evolutionista este , pe alocuri , neconvingatoare . Ar mai fi o a treia posibilitate : sa ne oprim in acest punct pana cand vom putea hotara care cale o urmam …

P.S. Vreau , totusi , sa subliniez un aspect : indiferent de alegere , vor exista consecinte .