In opinia mea , folosirea cuvintelor fara a le cunoaste intelesul a devenit un obicei . Un obicei prost cu consecinte grave . Intalnesc frecvent chiar (sau mai ales) persoane titrate care nu au proprietatea termenilor folositi . Evident , nu ma refer aici la folosirea anumitor cuvinte in sensul lor figurativ , ci la pervertirea sensului propriu al acestora .
Printre consecinte , o gandire confuza si o exprimare cel mult aproximativa . In aceste conditii , un dialog devine nu numai dificil , ci cu totul inutil .
________________________________________________________
Am constatat adeseori : cand preopinentul se trezeste fara argument si este leneș* , arogant sau in deficit de inspiratie , zdrang cu mamaliga-n geam : ca esti frustrat . Frustrat nu in sensul propriu al termenului , ci in sensul corupt de veleitar nesatisfacut sau de nevolnic , de vesnic nemultumit , de asocial , de pus pe cearta , pe sicanat .
In acest caz , opusul frustratului ar fi bine orientat , aflat in perfect acord cu spiritul timpului , aflat de partea corecta (politic) , implinit , realizat , satisfacut , suficient , (auto)multumit .
Sa vedem care este intelesul propriu termenului :
(a) frustra = a lipsi (a priva) pe cineva de un bun sau de un drept legitim ; a păgubi ; a înșela (fr. frustrer, lat. frustrari) .
Prin urmare , o formulare de tipul “indivizi frustrati care acuza (de la sine inteles) fara motiv pe altii de lipsurile (neimplinirile , nemultumirile) lor” este , din start , pernicioasa . De ce ? Pentru ca frustrarea presupune , obligatoriu , privarea subiectului de un bun sau de un drept legitim . Iar daca aceasta privare este rezultatul unor actiuni dolosive sau abuzive , eroarea formularii este cu atat mai grava . De fapt , frustratul care riposteaza este intotdeuna in legitima aparare .
Pe de alta parte , intelegand (fie si numai partial) spiritul timpului si privind la realizatii si (auto)multumitii zilelor noastre , ma intreb daca nu cumva a fi frustrat nu reprezinta o stare inevitabila pentru oricine este inzestrat cu un minim bun simt ?
La limita , as risca sa afirm : pacat ca avem prea putini frustrati care riposteaza (fie si numai delimitandu-se si/sau indicand posibili agresori) si prea multi satisfacuti , indolenti si lași .
La limita , as risca sa afirm : pacat ca avem prea putini frustrati care riposteaza (fie si numai delimitandu-se si/sau indicand posibili agresori) si prea multi satisfacuti , indolenti si lași .
Oare am punctat suficient de clar ?
P.S. Initial am intentionat sa folosesc drept motto "... Sa ne fie rusine ca suntem romani ." , dar am renuntat . Poate as fi exagerat ...
* ca sa nu jignesc , am ales sa folosesc un eufemism .
P.S. Initial am intentionat sa folosesc drept motto "... Sa ne fie rusine ca suntem romani ." , dar am renuntat . Poate as fi exagerat ...
* ca sa nu jignesc , am ales sa folosesc un eufemism .
UPDATE
Am fost intrebat in legatura cu semnificatia post scriptumului . Evident , este intr-o nota ironica . Sarcastica chiar . Cei vizati se stiu . Si nu , nu mi-e rusine ca sunt roman . Din contra .
2 comentarii:
hola - coincidentza sau nu, am folosit eu cuv. frustrare intr-o postare pe blogul lui aleX recent.
sunt de acord cu ce zici, intr-adevar nu m-am gandit ca as putea gresi atat de fatal.
probabil ca atunci ar fi trebuit sa folosesc cuv. pornire sau nervosi sau cine stie. oricum un cuv care sa arate o manifestare si atitudine (verbala - de data asta) destul de agresiva fatza de o etnie, indiferent cu ce scop.
uite ce scrie wiki despre frustrare: http://en.wikipedia.org/wiki/Frustration
s-ar putea totusi adapta in acest sens cuv la contextul cum l-am folosit. evident fara a generaliza.
Tibi
Interesante sustinerile de pe Wikipedia . Problema este ca frustrarea pare a fi implicit definita drept un fel de emotie morbida , opinie care intra in conflict ireconciliabil cu intelesul curent al termenului (ma refer aici la definitia din DEX) . Prin urmare , ne aflam (cred eu) in fata unei alegeri : fie acceptam relativizarea intelesului unui cuvant cu sens précis (cu toate consecintele care decurg de aici) , fie inventam un termen nou pentru tulburarea emotionala creionata in articolul cu pricina . In ceea ce ma priveste , nu pot accepta coruperea limbii .
Pentru a ma putea pronunta si in ceea ce priveste “… un cuv care sa arate o manifestare si atitudine (verbala - de data asta) destul de agresiva fatza de o etnie, indiferent cu ce scop” , te rog sa dezvolti putin : cine sunt agresorii , cine sunt agresatii si care ar fi contextul agresiunii de care amintesti .
Trimiteți un comentariu