Cateva cuvinte despre independentii de la Independentul Sighisorean (II)

Lecturand articolul “Pe noi cui ne lasi , domn’ primar?*” , am simtit nevoia ireprimabila sa adresez Redactiei cateva randuri . In esenta , mesajul a fost urmatorul :

“Solutia ar fi , evident , sa-l votam pe independentul Iulian Sarbu : sighisorean , tanar , onest , integru , nu-l intereseaza "profiturile" , nu are "interese proprii" si , mai ales , nu are afaceri "cu primaria si cu statul" . Ce mai , ar fi primarul providential ... Nu-i asa , independentilor ?”

In plus , am mai adresat o intrebare legata de politica Redactiei cu privire la gestionarea opiniilor contrare opiniilor finantatorului …

Raspunsul nu a intarziat :

“Stimate domnule Staicu,

Multumim pentru interesul acordat ziarului nostru. Ne bucuram ca am gasit un punct de rezonanta (sic!) pe tema viitorului primar (sic!) al Sighisoarei . Intr-adevar, Sighisoara are nevoie de un om providential, asa cum nu a mai avut de foarte mult timp. In ce priveste timpul acordat acestor mesaje pe temele deschise de noi, el este pierdut demult. Va puteti publica pe blog propriile comentarii chiar daca nu e cazul sa va cenzuram (?!? , n.m.). In acest fel aveti o sansa sa va cresteti numarul de cititori. "Delicatetea" subiectelor abordate in ultima perioada de timp ne fac sa credem ca interesul acestora a scazut (wishful thinking , n.m.). Se vede ca subiectele dumneavoastra (sic!) nu fac decat sa distraga atentia de la adevaratele probleme cu care ne confruntam. Ne intrebam retoric daca ati schimbat tabara, ingropand securea razboiului?

In speranta ca nu o sa fim cenzurati, va dorim citire placuta in continuare.

Cu stima, Redactia”

Nota : Desi consider corespondenta amintita drept privata** , am tinut cont de dorinta expresa a independentilor si le-am publicat integral raspunsul . In context , asigur orice interesat ca pe acest blog nu am cenzurat si nu voi cenzura nici o opinie semnata cu nume si prenume verificabile*** .

Facand abstractie de incoerenta Redactiei si trecand si peste ironia usor scremuta continuta in preambulul raspunsului (“ne bucuram ca am gasit un punct de rezonanta (sic!) pe tema viitorului primar (sic!) al Sighisoarei”) , fac urmatoarele observatii :

1. Este foarte probabil ca “adevaratele probleme” cu care ma confrunt eu sa difere , cel putin in parte , de “adevaratele probleme” cu care se confrunta independentii . Spre exemplu , eu nu-mi fac probleme ca as putea ramane fara coledzi (si poate nu numai) daca ma musca sarpele sa scriu despre ce nu trebuie sau daca lui Sarbu i se infunda si i se reziliaza "parteneriatele" cu averea comunitatii …

2. Spre deosebire de independenti , eu nu am avut niciodata o tabara (in sensul de coterie , partid politic sau grup de interese) , asa ca nu am ce schimba . Daca si cand am avut ceva de spus , am spus - inclusiv inainte de 1989 - "cu voce tare" si in nume propriu , nu susotit , nu anonim , nu in numele altora si nici pus de altii . Nu m-am ascuns in spatele nimanui si nici nu am slugarit pe nimeni . Evident , apucaturile astea nu m-au facut prea indragit ...

Deocamdat atat despre tentativa de dialog cu Redactia independentilor .

- VA URMA -

* Remarcabila ironia sortii … Cuplul Sarbu & Ferent este creatia cuplului Danasan & Savu (sau viceversa) , cu precizarea ca desi sforarul a fost Savu , raspunderea este a celui care a consimtit sa accepte sforaria (daca nu cumva chiar sa fie parte) , desi se putea opune . Adica a lu’ don’ premar . Avea dreptate Ponta : pe cine nu lasi sa moara , nu te lasa sa traiesti …

** In opinia mea , corespondenta privata trebuie sa ramana privata cu urmatoarele exceptii : corespondentii convin contrariul sau apar circumstante exceptionale care impun publicarea acesteia .  

*** In eventualitatea in care cel/cei vizati solicita probarea sustinerilor in instanta . A publica un anonim inseamna a-ti insusi raspunderea pentru afirmatiile acestuia .

.