3. Intrecerea cu sine insusi .
Plecand de la selectia intraspecifica , selectie care produce schimbari care nu numai ca nu cresc sansele de supravietuire ale speciei , ci , de cele mai multe ori chiar le reduce , se ajunge la chestiunea competitiei interumane , respectiv a concurentei nemiloase , cheia de bolta a civilizatiei actuale .
In cazul omului , selectia intraspecifica conduce la distrugerea majoritatii valorilor din considerente strict comerciale . Altfel spus , in “forfota intrecerii interumane” ne-am lepadat de tot ceea ce este important si folositor pentru ansamblul omenirii (respectiv a speciei) , considerand drept valoros numai ceea ce ne ajuta sa ajungem “la succes in cadrul unei concurente fara mila” .
Ajuns in acest punct , Lorenz defineste eroarea utilitarismului , respectiv confundarea mijloacelor cu scopul . Sau , mai nuantat , “orice mijloc ce ar putea servi acestui scop (respectiv la atingerea succesului) apare , in mod inselator , ca o valoare in sine” .
_______________________________________________________
Suntem provocati sa gandim la “ce anume provoaca omenirii de azi daune sufletesti mai mari : lacomia orbitoare de bani sau graba extenuanta .” Intrebarea este urmata de o precizare edificatoare : “oricare ar fi raspunsul , cei care detin puterea urmaresc , indiferent de directia lor politica , sa le promoveze pe amandoua si sa amplifice pana la hipertrofiere acele motivatii care impulsioneaza omul catre intrecere .”
In legatura cu motivatiile acestei competitii , Lorenz mai afirma : “e foarte probabil ca pe langa lacomia de a detine bunuri ori pozitie ierarhica , ori de a le detine pe ambele , un rol esential sa-l joace si frica ; frica de a nu ramane in urma (…) , frica de saracie , (…) frica de a nu face sau a nu mai face fata intregii situatii atat de stresante . (…) Omul vesnic grabit si agitat cu siguranta nu este manat doar de lacomie . Cele mai ademenitoare tentatii nu l-ar putea determina sa ajunga intr-un asemenea hal de autodistrugere . El e manat , si cea care il mana nu poate fi decat frica …” .
Consecinta agitatiei “plina de frica si frica agitata isi au rolul lor in a-l vaduvi pe om de calitatile lui esentiale . Una dintre aceste calitati este reflectia .” In fapt , Lorenz merge chiar mai departe si identifica la omul civilizat teama de reflectie si refuzul de a reflecta . Apoi conchide : “desi sunt dresati din frageda copilarie sa vada progrese in toate formele nebunesti de manifestare ale intrecerii , tocmai celor mai progresisti dintre ei li se citeste cel mai bine in ochi teama ce ii mana …” .
Intorcandu-ne la cele aratate in introducere , Lorenz ne aminteste ca “orice proces ciclic avand o conexiune inversa pozitiva duce , mai devreme sau mai tarziu , la catastrofa , iar fenomenul discutat contine mai multe astfel de procese” . Prin urmare , “chiar daca pornim de la premisa in mod nejustificat optimista ca suprapopularea nu va continua in aceeasi masura periculoasa , intrecerea economica a omenirii cu sine insasi trebuie privita ca fiind suficienta pentru a o distruge cu totul .”
In final , alaturi de consecintele selectiei intraspecifice de tip comercial ni se indica un al doilea proces ciclic , oarecum complementar , respectiv cresterea indusa si progresiva a nevoilor omului . Deveniti din oameni , consumatori , suntem in permanenta manipulati sa consumam . Cresterea in conexiune inversa a nevoilor induse si a productiei care sa le sustina va distruge , mai devreme sau mai tarziu , actuala civilizatie (consumerista) .
Inainte de a atinge acest deznodamant insa , dorinta irationala de a consuma mereu mai mult , respectiv de de a trai in lux , a condus la moartea termica a simturilor (capitolul urmator) .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu