5. Decaderea genetica (II)
Despre reactiile comunitatii la comportamentul asocial : spre deosebire de comunitatile mici (naturale) , in care fiecare cunoaste pe fiecare si unde orice comportament asocial este , de regula , cunoscut (si poate fi sanctionat) nemijlocit , in “comunitatile” actuale capacitatea de a lua atitudine se manifesta la nivel de opinie publica , opinie care este conditionata , influentata , manipulata si formata in diverse moduri .
Caracteristic formarii opiniei publice sunt sensibilitatea la simplificarea grosiera (in fapt , exagerarea starilor de fapt) si inertia . Aceste doua atribute sunt specifice sistemelor care tind spre oscilatii si legitimeaza aproape intotdeauna opozitia critica , opozitie de regula radicala (extrema) . In momentul in care opinia (publica) dominanta pierde teren (ceea ce , de obicei , se intampla brusc) , penduleaza catre pozitia extrema ocupata de opozitie .
Actuala democratie liberala este punctul culminant al unei asemenea oscilatii . La polul opus se afla nazismul si comunismul . Starea de echilibru ar trebui sa contina , in mod egal , ambele valori adevarate : si afirmarea libera a individului , si sanatatea sociala si culturala . Necazul este ca dreptul individului se afla in contradictie cu interesele omenirii ; aceasta este una din aporiile civilizatiei .
Oricum , oscilatia continua , amplificandu-se si tinzand , in lipsa unor masuri de atenuare , catre o catastrofa de reglare .
Nu exista indoiala ca simtul dreptului este un sistem de reactii determinat genetic , sistem care ne determina sa luam atitudine impotriva comportamentului asocial . In pofida unor erori crase ale acestui simt (ex. linsarea unui strain care comite , in necunostinta de cauza , o crima impotriva tabuu-rilor unei culturi straine) , ramane indispensabil .
“Eliminarea simtului natural al dreptului prin tendinta actuala catre toleranta absoluta” este generata si intarita de doctrina stupida si pseudodemocratica “ce afirma ca intreg comportamentul uman ar fi insusit prin invatare” . Ori stim ca nu este asa . Si mai stim ca perturbarile comportamentale nu pot fi compensate (corectate) decat in foarte mica masura .
In plus , presiunea exercitata de intrecerea economica pe care sprijina actuala cultura occidentala asupra simtului natural al dreptului (presiune care opereaza ca un criteriu negativ de selectie) poate conduce la eliminarea pe cale genetica a acestui simt (instinct) , ceea ce ar echivala cu eliminarea moralei . Acest tip de selectie este deosebit de periculos pentru omenire ; practic , conduce la decaderea genetica a speciei .
Este posibila o asemenea decadere genetica intr-un interval atat de scurt de timp ? “Stim de la animalele de casa (…) si chiar de la cele salbatice care s-au inmultit in captivitate cat de repede se degradeaza modurile de comportare sociala” in absenta selectiei specifice . Par a fi predispuse la degradare in special mecanismele cele mai diferentiate , cu evolutie istorica scurta , cum sunt , de exemplu , si normele de comportare sociala . Concomitent , se observa o hipertrofiere a instinctelor primare (cum sunt instinctul sexual si instictul hranirii) .
Ca o observatie interesanta , atat omul , cat si animalele de casa , au dezvoltat genetic , analog si din aceleasi cauze , un sindrom care combina precocitatea sexuala si intinerirea permanenta . In aceeasi ordine de idei , a fost remarcata asemanarea omului adult cu formele tinere ale speciilor inrudite (L. Bolk - 1926) , fenomen vazut ca o incetinire a ontogenezei . Aceasta incetinire este calificata drept o forma de retardare , numita curent neotenie (tinerete permanenta) .
Ontogeneza comportamentului prezinta similitudini cu ontogeneza corpului . Persistenta “curiozitatii jucause de a cerceta a omului” este o caracteristica a tineretii (A. Gehlen - 1941) . Aceasta caracteristica se numara printre premisele devenirii umane .
Cantonarea intr-o copilarie perpetua programata genetic poate avea insa consecinte nefaste . Fenomenele intolerantei la neplacere si nivelarea simturilor (ambele determinate genetic) pot contribui la generarea unui comportament infantil , la fel cum imperativul de satisfacere imediata a dorintelor si lipsa oricarei responsabilitati , respectiv a oricarui scrupul (procese determinate cultural) sunt tipice copiilor mici . Persistenta acestor trasaturi dincolo de varsta copilariei inseamna imaturitate si aduce individul in conflict cu simtul dreptului .
Extrapolata catre nivelul celular , imaturitatea este o insusire fundamentala a celulei maligne , care isi pierde insusirile specifice si regreseaza catre o stare mai timpurie filogenetic ; cu cat regresia merge mai departe , cu atat mai avansata va fi starea de malignitate . Celula bolnava isi pierde rolul si se comporta ca un organism unicelular tolerat de sistemul imunitar . Astfel , celula devenita asociala se divide nemasurat si fara menajamente pentru tesutul inconjurator , provocand - in final - moartea organismului .
Analog , un om imatur devine in mod necesar un parazit al societatii . Daca dinamica criminalitatii este in relatie directa cu fenomenul de decadere genetica , ne indreptam catre o situatie extrem de periculoasa . Faptul ca tot mai multi tineri isi privesc cu dusmanie parintii si ordinea sociala pretinzand concomitent sustinere neconditionata din partea acestora indica infantilitatea lor nereflectata .
________________________________________________________
Suprapopularea , concurenta nemiloasa , distrugerea mediului natural , instrainarea de natura si disparitia capacitatii de a dezvolta sentimente puternice converg in a lipsi omul modern de capacitatea de a discerne intre bine si rau . Toleranta absoluta fata de indivizii asociali impusa de political correctness-ul la moda actioneaza ca un catalizator care accelereaza procesul .
Daca nu vom reusi sa gasim echilibrul intre interesele individului si necesitatile colectivitatii , vom fi condamnati . Si ar mai fi ceva : pierderea simtului dreptului si pierderea capacitatii de a nutri sentimente reprezinta raul pur . “Ea (pierderea) nu e numai o negare si anihilare a procesului de creatie prin care animalul a devenit om , ci un lucru mult mai rau si mai cutremurator . Intr-un mod cu totul misterios , perturbarea comportarii morale duce nu numai la simpla disparitie a tot ceea ce simtim a fi bun si cuviincios , ci genereaza o dusmanie activa impotriva acestor valori” . Acesta este , probabil , fenomenul care a condus la credinta “in existenta unui dusman si oponent al lui Dumnezeu” .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu