Cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate (IV)

5. Decaderea genetica (I)

Comportamentul altruist este dificil de inteles din perspectiva mutatiei si selectiei naturale . In acelasi timp , sistemele sociale care includ acest tip de comportament sunt , in mod necesar , labile .

In context , altruism inseamna expunerea consimtita a individului la primejdii care pot fi evitate , in folosul (favoarea) grupului (comunitatii) . Cum , pe de o parte , intotdeauna apar mutatii ce duc la disparitia unor insusiri , iar pe de alta parte absenta altruismului inseamna un avantaj pentru individ , este greu de inteles ce anume impiedica fixarea caracterului (respectiv lipsa altruismului) in cadrul grupului , in absenta capacitatii indivizilor normali (altruisti) de a lua atitudine impotriva elementelor asociale (in cazul dat , a celor lipsite de altruism) .

Cum capacitatea de a lua atitudine fata de comportamentul asocial este specifica doar extremelor , respectiv nivelului celular si celui al societatii umane , mecanismul care impiedica penetrarea societatii celorlalte vertebrate sociale de catre parazitii sociali ramane o necunoscuta (aviz evolutionistilor ostentativ-dogmatici , gen Lengyel) .

Revenind la nivelul celular , imunologii au constatat ca exista un raport de determinare intre capacitatea de formare a anticorpilor si pericolul de aparitie a tumorilor maligne . Capacitatea de a forma anticorpi este specifica organismelor cu viata lunga si perioada de crestere mare , adica exact acele organisme care pot dezvolta , ca urmare a numeroaselor diviziuni celulare , forme celulare asociale . Nevertebratele nu fac cancer . Filogenetic , fenomenul apare brusc odata cu ciclostomii .

Concluzie preliminara : in absenta reactiilor imunitare , probabil ca am muri la varste fragede din cauza tumorilor maligne . Extrapolata catre cealalta extrema (societatea umana) , concluzia devine esentiala .

________________________________________________________

Sa trecem la celalalt nivel capabil de a lua atitudine fata de comportamentul asocial - respectiv cel al societatii umane .

Un om normal raspunde unui comportament asocial prin moduri de reactie specifice intr-un grad inalt . In aceasta ordine de idei , analiza comparata a structurii dreptului la diferite culturi releva corespondente pana la detaliu , fapt care nu poate fi explicat din perspectiva cultural-istorica . Probabil ca o consecinta a acestei realitati , a aparut credinta in existenta unui drept natural cu origine supranaturala (respectiv nemijlocit divina) .  

Peter H. Sand (drept comparat) descrie patru tipuri de abordari vizand explicarea acestor corespondente : una din perspectiva metafizica , una istorica (schimb de idei intre diferitele sisteme juridice) , una ecologica (adaptare la conditiile de mediu , respectiv un mod de comportare rezultat al experientei comune) si (mai recent) una din perspectiva psihologica (simtul comun al dreptului) .

Aceasta ultima abordare , respectiv cea a simtului comun al dreptului (notiune de instinct) , se remarca , in esenta , prin faptul ca porneste de la fenomenul social si merge catre structurile individuale , respectiv invers decat in teoria dreptului traditional . Punctul slab al acestei abordari este , dupa Sand , accentul pe comportamentul insusit , minimalizand comportamentul  innascut . Altfel spus , Sand considera simtul dreptului in mare masura un comportament tipic innascut , idee la care Lorenz subscrie fara a putea argumenta stiintific de ce .  

Concluzie preliminara : in privinta indivizilor-paraziti daunatori comunitatii , omul dispune de un sistem puternic diferentiat al modurilor de comportare , analog sistemului de formare a anticorpilor la nivel celular .

Ca o chestiune practica , criminologii incearca sa inteleaga cat din comportamentul asocial este generat de anumite mutatii genetice si cat de perturbari in transmiterea normelor sociale . Se stie ca tot ceea ce este programat filogenetic poate fi influentat prin educatie . Totusi , aceasta capacitate de influenta nu este nelimitata . Omul fiind , prin natura sa , o fiinta culturala (A. Gehlen) , pornirile instinctive si influentarea lor responsabila , cultural determinata , formeaza un sistem in care functiile celor doua subsisteme rezoneaza perfect . Orice dezechilibru intre cele doua subsisteme conduce la perturbari greu reversibile . Altfel spus , capacitatea de corectie (compensare) a acestor perturbari este redusa . 

Aceasta este cauza care limiteaza perspectivele recuperarii indivizilor cu deficiente afective (respectiv a celor numiti , generic , paraziti sociali) . Acest fapt este valabil atat pentru cei nascuti cu deficiente afective , cat si pentru cei care s-au ales cu asemenea deficiente in urma unei educatii defectuoase (R. Spitz , hospitalization - dereglari ireversibile din perioada copilariei) .
        In aceeasi ordine de idei , nu trebuie scapat din vedere inca un fapt : nu toate defectele congenitale sunt incurabile , dupa cum nu toate defectele dobandite sunt corijabile .