4. Moartea termica a simturilor .
Una din formele invatarii are la baza doua tipuri de stimuli : de obisnuire (de accentuare a unui comportament) si de dezobisnuire (de reducere sau chiar de inhibare a unui comportament) . La om , actiunea primului stimul este legata de senzatia placerii , in timp ce actiunea celui de-al doilea de senzatia neplacerii (a durerii) .
O consecinta a acestui tip de invatare (placere/neplacere) a fost dezvoltarea filogenetica a doua principii simple : evitarea primejdiilor inutile si conservarea energiei .
In ultima perioada de timp , conditiile de viata care au condus la dezvoltarea celor doua principii s-au schimbat . Drastic . Daca pana cel putin catre sfarsitul evului mediu a manca in exces (cand aveai ocazia) era o virtute , azi inseamna o greseala cu consecinte potential periculoase . Asemenea , putem observa cat de usor putem inlocui sintagma conservarea energiei cu termenul lene .
Extrapoland , “multe lucruri pe care azi le consideram pacate sau le privim (…) cu dispret” au reprezentat in trecut strategii corecte sau chiar vitale pentru supravietuire . Reciproca este inevitabila : in conditiile de viata actuale , cele doua principii , potentate de alte doua insusiri fiziologice fundamentale , respectiv obisnuinta si inertia , tind sa conduca la consecinte dezastruoase .
Stiinta si tehnologia moderna ofera din ce in ce mai multe mijloace de a evita neplacerea . Consecinta este modificarea raportului dintre placere/neplacere in directia unei sensibilitati tot mai accentuate fata de orice stimul provocator de neplacere si a unei atenuari corespunzatoare a sensibilitatii fata de stimulii provocatori de placere .
Consecinta acestei modificari este pierderea disponibilitatii pentru munca grea care produce rezultate viitoare si cerinta de satisfacere imediata a tuturor dorintelor . Aceasta cerinta este incurajata in toate felurile posibile de consumerism , concomitent cu ascunderea cu grija a consecintelor acestei satisfaceri imediate .
Si aceste consecinte sunt multe : incepand cu cele directe si evidente (starea de sclavie generata de cumpararea “avantajoasa” a tot felul de nimicuri in rate) si terminand cu cele indirecte si subtile (pierderea bucuriei) . Una peste alta , intoleranta la neplacere niveleaza amplitudinile oscilatiei profunde ale vietii umane , aducandu-le catre un plan degenerat artificial .
Lantul cauzal continua cu alte consecinte perverse : scaderea capacitatii de a trai placerea conduce catre cautarea necontenita de noi stimulente , din ce in ce mai puternice . Aceasta adevarata neofilie afecteaza toate relatiile de care omul este capabil . Spre exemplu , o pereche de pantofi ori o masina , odata posedate , isi pierd rapid forta de atractie si trebuie schimbate . Analog , acelasi lucru se intampla cu iubita , prietenul sau patria …
Pe scurt , consecinta ultima este distrugerea adevaratei firi a omului : moartea emotionala .
Pe scurt , consecinta ultima este distrugerea adevaratei firi a omului : moartea emotionala .
Interesanta este terapia acestui pacat : aducerea subiectului in situatii profund periculoase (situatii limita) , situatii care implica nemijlocit cele mai profunde straturi ale personalitatii .
Din nefericire , nu ducem lipsa de de asemenea situatii limita care trebuie depasite pentru a evita colapsul speciei . Rolul actual al educatiei ar trebui sa fie , in primul rand , relevarea acestor situatii .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu