luni, 18 iulie 2011

O scurta revista a presei si cateva randuri cu adevarat memorabile


       1. In Parcul National Retezat se defriseaza in draci : “Masacru în Parcul Naţional Retezat. Zeci de hectare din singura pădure virgină a Europei sunt rase fără milă chiar sub ochii autorităţilor. Pădurea aparţine statului român, iar copacii sunt valorificaţi de mai multe firme private care au primit contracte de la Romsilva. O afacere cu multe zeroruri şi iz penal a fost descoperită de reporterii noştri, sus în munte, departe de ochii curioşilor.
        Lemnul bun de exploatat s-a împuţinat în mai toate zonele ţării dar mafia lemnului s-a reorientat rapid. A întors ochii şi drujbele spre Parcurile Naturale, acolo unde, teoretic şi legal, nu ai avea voie să atingi nici măcar o creangă cazută.”


       2. Comisia Nationala de Arheologie a decis descarcarea de sarcina arheologica a Masivului Carnic - Rosia Montana , prin bunavointa ministrului roman al culturii Hunor Kelemen (vezi aici) . Acest fapt a condus la o adevarata explozie a tranzactiilor cu actiunile Gold Corporation , in anticiparea inceperii exploatarii . (vezi “Atac final la Rosia Montana ?")

       …...

      “Cum s-ar putea vinde sau cumpăra cerul ori căldura pământului? Ideea ni se pare stranie. Dacă prospeţimea aerului şi murmurul apei nu ne aparţin, cum le putem vinde?
       Pentru poporul meu nu există colţ al acestui pământ care să nu fie sacru. Un ac de pin care sclipeşte, un mal nisipos, o brumă întinsă în mijlocul pădurii întunecate, totul este sfânt în ochii şi în memoria celor din poporul meu. Seva care urcă în arbori poartă în ea credinţa Pieilor Roşii; fiecare luminiş şi fiecare insectă sunt sacre pentru memoria şi credinţa poporului meu.
        Când albii merg la ceruri şi uită locul natal, morţii noştri nu-şi uită niciodată acest pământ frumos pentru că el le este mamă. Noi facem parte din pământ şi el face parte din noi.
       Florile sunt surorile noastre, cerbii, caii, vulturii sunt fraţii noştri; crestele stâncilor, roua preeriilor, căldura din pieptul poneilor şi omul aparţin aceleiaşi familii.
       Acest pământ este sacru pentru noi. Iar apa scânteietoare care se prăveleşte în râuri şi pârâiaşe nu este numai apă, ea este sângele strămoşilor noştri.…

        Trebuie să-i învăţaţi pe copiii voştri că pământul nostru este sfânt, că fiecare imagine ce se reflectă în apa clară a lacurilor este ca o fantomă care vorbeşte despre întâmplări, despre amintiri ale vieţii celor din poporul meu. Murmurul apei este vocea tatălui meu. Râurile sunt surorile noastre; ele ne astâmpără setea, ne poartă canoea şi ne hrănesc copiii. Dacă noi vă vindem pământul nostru va trebui să vă amintiţi toate acestea şi să-i învăţaţi pe copiii voştri că râurile sunt surorile noastre şi ale voastre şi de aceea trebuie să le iubiţi ca pe fraţii voştri.

        Noi ştim că omul alb nu înţelege modul nostru de a vedea lucrurile. Pentru el o palmă de pământ face cât oricare alta pentru că el este un străin care vine în noapte, îşi ia de pe pământ ceea îi trebuie şi-l părăseşte. Pământul nu-i este frate, ci duşman. Îşi uită mormântul tatălui său şi îşi creşte copiii fără dragoste de pământul natal…
El tratează pe mama sa, pământul, şi pe tatăl său, cerul, ca pe lucruri care se pot cumpăra, jefui sau vinde, asemenea oilor şi perlelor colorate. Lăcomia sa va sărăci pământul şi-l va lăsa pustiu.

       Eu nu ştiu nimic, modul nostru de a fi diferă de al vostru (…) Nu există un colţ liniştit în oraşele omului alb. Nicăieri nu se aude creşterea ierbii primăvara sau bătaia aripilor de fluturi.
       
       Dar poate că este aşa pentru că eu sunt un sălbatic şi nu înţeleg.
      
      Zgomotul din oraşe te asurzeşte. Ce rămâne din viaţă dacă nu poţi asculta clipocitul apei şi cântecul broaştelor în noapte?

       Dar poate este aşa pentru că eu sunt un sălbatic şi nu înţeleg.
 
    Indianul preferă adierea vântului care mângâie oglinda iazului şi mireasma vântului spălat de ploaia de amiază sau parfumat de pini. Aerul este scump omului roşu pentru că toţi împart acelaşi suflu. Animalul, arborele şi omul – toţi respiră la fel. Omul alb nu pare să perceapă aerul pe care îl respiră. Asemenea unui muribund, el nu-i mai recunoaşte mirosul… Trebuie să ştiţi că aerul este cu mult mai preţios şi că suflul aerului este acelaşi în toate lucrurile care trăiesc.Aerul care a dat strămoşilor noştri prima lor respiraţie primeşte, de asemenea, ultima lor privire. Şi dacă ne vindem pământul, voi trebuie să-l păstraţi curat şi sfânt pentru ca omul să poată simţi mângâierea vântului şi dulceaţa câmpului în floare.…

       Dacă hotărâm să vă vindem pământ, voi pune o condiţie: omul alb trebuie să trateze animalele de pe acest pământ ca pe fraţii şi surorile sale.
 
       Eu sunt sălbatic şi nu înţeleg alt mod de a trăi.

      Am văzut miile de bizoni care putrezeau în preerie, lăsaţi acolo de omul alb care i-a ucis din goana trenului.Eu sunt un sălbatic şi nu pricep cum acest cal de fier care fumegă poate fi mai important decât bizonii pe care noi nu-i ucidem decât pentru nevoile vieţii noastre.Ce este omul fără animale? Dacă toate animalele ar dispărea, omul ar muri complet solitar, pentru că tot ceea ce li se întâmplă animalelor i se întâmplă imediat şi omului. Toate lucrurile sunt legate între ele.

       Spuneţi copiilor voştri că pământul de sub picioarele lor nu este altceva decât cenuşa strămoşilor noştri… Învăţaţi-i pe copiii voştri ceea ce noi i-am învăţat pe ai noştri – pământul este mama noastră şi ceea ce i se întâmplă pământului, nouă ni se întâmplă şi se întâmplă copiilor pământului.

       Dacă omul batjocoreşte pământul, pe sine se batjocoreşte. Noi o ştim de mult – nu pământul aparţine omului, ci omul pământului. Noi o ştim bine – toate lucrurile sunt legate între ele, aşa cum sângele face legătura între membrii aceleiaşi familii… . Nu omul a ţesut pânza pământului; el este doar un fir. Tot ceea ce el face cu pânza pământului, lui îşi face. Nici omul alb, care are un Dumnezeu, nu poate să nu împărtăşească acest destin comun.

       Când ultimul om va dispărea de pe acest pământ şi când amintirea sa nu va mai fi decât umbra unei imagini care străbate preeria, râurile şi pădurile vor păstra spiritul fraţilor mei pentru că ei iubesc acest pământ ca pruncul bătăile inimii materne.

       După toate, noi suntem probabil fraţi şi surori. Există ceva pe care noi îl ştim bine şi pe care omul alb îl va şti, poate, într-o zi: Dumnezeul nostru este acelaşi cu al vostru. Voi credeţi că Dumnezeu este numai al vostru, ca şi pământul nostru. Este imposibil. El este Dumnezeul omului şi are aceeaşi îndurare pentru toţi oamenii, albi sau roşii.

      Cel ce-şi murdăreşte patul va pieri într-o zi sufocat de propriile sale mizerii. Dar în timp ce noi pierim, voi veţi străluci iluminaţi de forţa unui Dumnezeu care v-a condus pe acest pământ şi care, într-un scop special, v-a permis să ne dominaţi. Acest rost este ciudat pentru noi. Noi nu înţelegem pentru ce sunt ucişi bizonii, de ce sunt domesticiţi caii sălbatici, de ce lucrurile cele mai ascunse ale naturii sunt înăbuşite de mirosul greu al oamenilor, de ce priveliştea frumoaselor coline este tulburată de strigătele lor.

       Unde sunt desişurile ascunse? Au dispărut. Unde este marele vultur? A dispărut şi el. Este sfârşitul vieţii şi începutul supravieţuirii.


Un sef de trib indian catre un presedinte al SUA …


8 comentarii:

Cosmin spunea...

Florine, din pacate lemnul inseamna bani, asa incit va fi "vinat" pina la exterminare. Padurile nu sunt ....nesfirsite, cererea de pe piata este mai mare decit disponibilul natural, in mod clar cei care se ocupa de exploatarea lemnului pun ochii pe padurile din arile protejate, au nevoie doar de un om corupt din sistem ca sa obtina un aviz. Desigur, ca justificare se face gargara cu "exploatare de intretinere, de curatire", "atac de ipide" etc. In mod normal ar trebui curatati numai arborii uscati si aceia unde atacul a fost semnalat cu adevarat, eventual doboriturile de vint, acelea fiind cele mai predispuse atacului de ipide.
Am spus mereu ca protectia mediului in Romania este aproape o utopie. Crezi ca in Retezat va fi tras cineva la raspundere? Sa fim seriosi, in spate este un politician, probabil cu o cusa bine crescuta, care probabil merge la vinatoare cu seful politiei, cu directorul APM ului local etc. Posturile de conducere din institutii, incepind de la licee si terminind cu politia si APM urile se ocupa pe linie politica, asa ca nimeni nu cirteste.
Treaba este simpla, nu vor mai taia, cind nu vor mai avea ce sa taie.
Problema mari exista in toate arile protejate, nu cred ca sunt exceptii, pentru ca nu se poate aplica cu adevarat legea, nici daca vrei.

Florin Staicu spunea...

Nu am dubii vis a vis de justetea sustinerilor tale . Cu toate astea , nimic din ceea ce ai scris nu justifica (scuza) nici faptele aratate , nici lipsa de reactie a majoritatii fata de aceste fapte .
Cei mai multi dintre noi preferam sa intoarcem capul si sa ramanem in rand ca nu cumva sa ne periclitam "situatia" , de cele mai multe ori si precara , si iluzorie in precaritatea ei .

In timp ce padurile noastre sunt rase si exportate , beneficiarii exporturilor isi conserva cu grija fondul forestier pentru ceea ce va sa vina ; sunt lacomi , dar nu prosti .

Lacomii nostri sunt prosti pana la anularea instinctului de (auto)conservare .

Ce putem face (ca sa anticipez o posibila intrebare) ? Putem incepe prin a ne delimita de lacomi in toate felurile si in orice imprejurare .

Cosmin spunea...

Sunt de acord cu tine Florine, dar ceea ce se poate face mereu, este sa urmam calea legala, de ex. sa facem o sesizare penala, reclamatie etc. Asa cum am facut la Fizes. Problema este ca de acolo, trebuie organele abilitate sa se miste, sa aplice legea. Aici incep problemele. In Romania se fura lemn la greu, au fost o groaza de emisiuni la televizor. Degeaba, sistemul este asa construit incit ii protejeaza bine pe hoti. Daca aplicam masuri ....radicale, ne alegem noi cu ....dosar penal :-).
Daca bine retin din interviul din Retezat, directorul parcului si-a dat acordul de taiere. Problema, acolo este.

Cosmin spunea...

Am verificat postarea video, ....custodele si-a dat acordul/avizul, adica cineva de sus din conducere. APM ul si Garda de mediu ar trebui sa aiba ceva de spus, dar, acolo functiile de conducere, asa cum am mai spus, sunt ocupate pe linie politica.

Florin Staicu spunea...

De acord . Am indicat varianta delimitarii ca un prim si necesar pas pentru toti cei care , din varii motive , nu sunt dispusi sau nu pot sa angajeze calea legala .

Si da , de acord si cu ideea implicita ca de cele mai multe ori chiar responsabilii cu protectia sunt cei care isi dau acordul , tacit sau explicit - dar intotdeauna interesat , la defrisarile ilegale (sau situate la limita legii) .

Cosmin. spunea...

Mai este o chestie, pe care o stiu pentru ca ma ocup de astfel de lucruri. Dupa realizarea planului de management al unei arii protejate, amenajamentele silvice trebuie sa se faca tinind cont de planul de management, am citit in lege chestia aceasta (desigur, la realizarea planului de management se fac consultari publice cu factorii interesati, deci si cu ocoalele silvice). Odata avizat planul de management, acesta devine litera de lege, exact ca si amenajamentele silvice.
M-as mira ca intr-o padure considerata virgina, sa se fi aprobat in planul de management taieri de genul celei in discutie.

Florin Staicu spunea...

La suprafata defrisata care apare in film profitul este de cel putin cateva sute de mii de euro . La banii astia chiar crezi ca pasa cuiva de planul de management ? De lege , in general ? Eu sunt sigur ca nu . Din profit pot rupe fara probleme 25-30% ca sa manjeasca si "organele" , si pe oricine altcineva este necesar ...

Cosmin spunea...

Da Florine, din pacate, acesta este adevarul.