Pentru
a justifica abuzul procurorilor care au incercat sa umfle cu duba elevii unui liceu bucurestean in zi de
examen si , in acelasi timp , pentru a-l exonera pe coabitac de acuzatia de “imixtiune in treburile justitiei” , propagandistii
DW au fost pusi in inedita situatie de a o scalda intre dreptul moral si dreptul legal .
Toti
stim (sau putem afla fara dificultate)
ce este dreptul legal . Dreptul moral este ceva mai dificil de
definit si este si o categorie oarecum lipsita de continut intr-o societate (si ma refer in general la societatea de
consum , nu strict la cea romaneasca) care respinge morala .
Tinand
cont de cele de mai sus si in conditiile in care credibilitatea justitiei in
Romania este egala cu zero , a substitui dreptului legal dreptul moral este o
intreprindere pe cat de tentanta , pe atata de periculoasa . Dar ce nu fac politrucii de la DW pentru procororii lor dragi ?...
Mai
jos spicuiri din articol :
“Revine CSM să clarifice
modul în care s-a desfăşurat intervenţia procurorilor la liceul Bolintineanu şi
totodată natura intervenţiei primului ministru, Victor Ponta.
(...) cel puţin din punct
de vedere procedural primul ministru Victor Ponta a avut dreptate. (...) Totuşi
avea primul ministru dreptul legal să intervină? În mod normal procurorul ar trebui să respecte ordinea ierarhică şi să
intre sub autoritatea ministrului de justiţie. De ce nu a reacţionat ministrul
de Justiţie? I-a fost teamă? Într-adevăr, motive sunt căci ambianţa
politică este otrăvită. În plus există o veche dispută. „Şcoala”
Macovei pretinde instituirea unui corp de procurori omnipotenţi, în timp ce vechii ei adversari de factură
liberală mizează mai curând pe consolidarea corpului judecătoresc.
Noi am asistat, de fapt,
la un exces de zel al unor procurori care nu sunt deloc puternici, mai curând
slabi şi timoraţi de discursul public legat de combaterea corupţiei. Aceşti procurori sunt dornici să arate
că sunt hotărâţi să facă anchete curajoase, că nu sunt - aşa cum s-a spus
despre ei - nişte profesionişti apatici şi preocupaţi mai curând de drepturi
salariale şi „condiţii de muncă”. (...)
În sfârşit, primul
ministru a riscat încercând să stopeze un evident abuz procedural. Avea
dreptul? Dreptul legal şi nu dreptul
moral. Din acest moment doar CSM-ul mai poate clarifica situaţia aceasta
care primeşte interpretări dintre cele mai contradictorii, inspirate mai cu
seamă de vechile adversităţi politice, decât de o judecată calmă. De
fapt dacă CSM tace cineva trebuie să-şi asume răspunderea într-o situaţie de
criză.”
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu