vineri, 12 iulie 2013

“Între dreptul moral şi cel legal”



Pentru a justifica abuzul procurorilor care au incercat sa umfle cu duba elevii unui liceu bucurestean in zi de examen si , in acelasi timp , pentru a-l exonera pe coabitac de acuzatia de “imixtiune in treburile justitiei” , propagandistii DW au fost pusi in inedita situatie de a o scalda intre dreptul moral si dreptul legal .

Toti stim (sau putem afla fara dificultate) ce este dreptul legal . Dreptul moral este ceva mai dificil de definit si este si o categorie oarecum lipsita de continut intr-o societate (si ma refer in general la societatea de consum , nu strict la cea romaneasca) care respinge morala .

Tinand cont de cele de mai sus si in conditiile in care credibilitatea justitiei in Romania este egala cu zero , a substitui dreptului legal dreptul moral este o intreprindere pe cat de tentanta , pe atata de periculoasa . Dar ce nu fac politrucii de la DW pentru procororii lor dragi ?...

Mai jos spicuiri din articol :


“Revine CSM să clarifice modul în care s-a desfăşurat intervenţia procurorilor la liceul Bolintineanu şi totodată natura intervenţiei primului ministru, Victor Ponta.
(...) cel puţin din punct de vedere procedural primul ministru Victor Ponta a avut dreptate. (...) Totuşi avea primul ministru dreptul legal să intervină? În mod normal procurorul ar trebui să respecte ordinea ierarhică şi să intre sub autoritatea ministrului de justiţie. De ce nu a reacţionat ministrul de Justiţie? I-a fost teamă? Într-adevăr, motive sunt căci ambianţa politică este otrăvită. În plus există o veche dispută. „Şcoala” Macovei pretinde instituirea unui corp de procurori omnipotenţi, în timp ce vechii ei adversari de factură liberală mizează mai curând pe consolidarea corpului judecătoresc.

Noi am asistat, de fapt, la un exces de zel al unor procurori care nu sunt deloc puternici, mai curând slabi şi timoraţi de discursul public legat de combaterea corupţiei. Aceşti procurori sunt dornici să arate că sunt hotărâţi să facă anchete curajoase, că nu sunt - aşa cum s-a spus despre ei - nişte profesionişti apatici şi preocupaţi mai curând de drepturi salariale şi „condiţii de muncă”. (...)

În sfârşit, primul ministru a riscat încercând să stopeze un evident abuz procedural. Avea dreptul? Dreptul legal şi nu dreptul moral. Din acest moment doar CSM-ul mai poate clarifica situaţia aceasta care primeşte interpretări dintre cele mai contradictorii, inspirate mai cu seamă de vechile adversităţi politice, decât de o judecată calmă. De fapt dacă CSM tace cineva trebuie să-şi asume răspunderea într-o situaţie de criză.
.

Niciun comentariu: