Un anonim ascuns dupa pseudonimul Sorin B. imi “reproseaza” (pe Samizdat) o presupusa inconsecventa . Asupra chestiunii as face patru observatii :
- la adapostul unui pseudonim (a unor initiale , a unui nume uzurpat) poti afirma orice , oricand si despre oricine . Nu raspunzi in nici un fel , asa ca poti insinua , poti acuza , poti calomnia , poti minti , poti manipula , poti induce in eroare … , poti orice . Nu risti nimic . Nici macar credibilitatea implicita si cu totul ciudata pe care participantii la discutie tind sa ti-o acorde . Daca gresesti abordarea si esti pus cu botu’ pe labe , nici o problema : schimbi pseudonimul (initialele , numele uzurpat) si o iei de la cap . Daca alegatiile nu au destula greutate , le repeti sub alte pseudonime (initiale , nume uzurpate) .
- cand “reprosezi” interlocutorului o presupusa inconsecventa , ii pui la indoiala fie discernamantul , fie consecventa , fie buna credinta . Intr-un cuvant , ii pui la indoiala credibilitatea . Si il fortezi sa intre in defensiva . Sa se justifice . Chiar daca acesta reuseste sa dovedeasca falsitatea acuzatiei (“reprosului”) , o umbra de indoiala va ramane .
- manevra este clasica si este cunoscuta sub numele de argumentum ad hominem (argument la persoana , argument impotriva omului) . In esenta , atunci cand intr-o polemica nu (mai) ai argumente , ataci preopinentul cu scopul de a-l discredita . O subspecie a acestui pseudo argument este argumentum ad hominem circumstantiae , un atac care vizeaza circumstantele sau situatia interlocutorului .
- partea cea mai “frumoasa” a acestui tip de manevra perversa** (atunci cand este comisa la adapostul anonimatului) este ca subiectul nu se poate sustrage : trebuie sa se justifice . Indiferent de masura in care reuseste s-o faca , o oarecare indoiala va ramane .
Acestea sunt premisele randurilor care vor urma . Randuri in care voi incerca sa arat , dupa cum am promis , ce a determinat si in ce consta schimbarea unora dintre punctele mele de vedere in legatura cu MET-ul .
O ultima mentiune : intentionam sa abordez oricum acest subiect . Date fiind circumstantele , o s-o fac mai repede decat as fi dorit (si mai repede decat ar fi fost cazul) .
* titlul unui articol publicat de M. Eminescu in „Timpul”, V (1880) , nr.72 , 29 martie .
** in sensul de “înclinat spre fapte rele , gata oricând să facă rău” .
Un comentariu:
Problema se pune in felul urmator. Proprietarul unui ziar electronic (sau blog)ar putea accepta nume de acest fel, cu conditia ca discutia purtata sa fie una de principiu, generala, despre un fapt anume, nu despre o persoana. In nici un caz nu ar trebui sa publice postarile unei persoane cu nume fals daca ele constitue atacuri la persoane si mai ales, acuzatii "fantoma", nefondate, nejustificate. Un "ziarist", ar trebui sa fie in primul rind ....cinstit.
Ideea este, oare exista acel Sorin, sau este o creatie a cuiva :-)?
Jurnalistica este , printre altele, si o unealta de discreditare a unor persoane sau/si institutii, exista numerosi "gazetari frustrati" si fomisti, care scriu ....la comanda.
Trimiteți un comentariu